Cornel Nistorescu:Ciolacu, mai ridicol decît alaltăieri

Ultimele panseuri ale lui Marcel Ciolacu ne arată un politician cu dezinvoltură și tupeu, băgăcios și gata să facă evaluări pe orice domeniu, pe orice subiect, cu aplombul pescarului care nu se teme că îi numără cineva peștii.

Ciolacu este genul de politician născut din generația producătorilor de foi de protest apărute după căderea lui Ceaușescu la Buzău, cu pretenții de om cu merite deosebite la „răvuluție”.

Cărător de geantă, de puști și de covrigi, cu școala făcută în timpul partidelor de vînătoare și al meselor vînătorești de după, dar și în timpul navetei Buzău-București și retur, el și-a făcut o echipă de sfetnici slugarnici (exact cum a fost și el) cu Lucian Romașcanu, Paul Stănescu și Marian Neacșu și se avîntă ca un mare gînditor în toate subiectele în care deține nivelul de educație și cultură al lui Bulă.

„Asta e, a venit bănățeanul de Grindeanu să facă autostradă în Moldova. Buzăul nu e în Moldova și vă rog frumos să nu mă jigniți! Dar a venit și un buzoian care totuși împreună cu dl Grindeanu și restul colegilor din guvern am început să aducem timișorenilor ce e corect să aducem”.

Gluma sau bancul lui Ciolacu merge la masa copioasă de la sfîrșitul vînătorii, cînd oamenii se mai umflă în pene și glumesc. Glumele cu ardelenii și cu moldovenii au uneori succes și produc zîmbete de complezență, uneori chiar și la studenți.

Dar o afirmație de premier care face caz și gușă cînd aude că apartenența la Moldova este o jignire este o descalificare.

Nu-l jigniți pe Ciolacu făcîndu-l român. El este buzoian. Asta este un fel de probă de superbie a unui de om redus, ca să nu zic prost și fără clasă de politician.

Lista de gafe, greșeli și răzbunări a acestui pezevenghi politic este destul de mare. N-o pomenește și n-o reconstituie nimeni mai mult de frica puterii sale deținute în PSD și de greutatea semnăturii de premier.

Gudurăturile și întrebările mieroase pregătite ca pentru Dl Goe la Antena 3 și România Tv fac parte din obținerea beneficiilor. Cine l-a întrebat cu adevărat despre aberația cu reducerea cheltuielilor bugetare, cu cash-ul limitat după cît i-a căzut lui din buzunar, cu desemnarea unei neconoscute în fruntea listei pentru eruroparlamentare a Alianței. Cum a ajuns la ea? Sau la tămbălăul cu susținerea și contestarea profesorului Cîrstoiu?

Cît de stabilă este „stabilitatea” cu care se tot laudă și care umflă pînă la nivelul prostesc al riscului împrumuturile externe ale României? Nu ar trebui pus să probeze sau să retragă pupăciunile și complezențele făcute Gabrielei Firea, cînd toată lumea știe de conflictul dintre clanul Pandele și Gînsacul de Buzău.

Stranie mi se pare și tăcerea așa-zisei elite intelectuale a României. Ciolacu nu-i idolul, dar nici favoritul acesteia. Dar toți corifeii luptei pentru libertate se feresc să-i tragă cîe una peste bot atunci cînd spune prostii sau cînd minte cu nerușinare, cînd se laudă sau cînd se bîlbîie.

Probabil că tac așteptînd tainul și de la următoarea guvernare.

Menținerea acestui personaj în poziția de primadonă politică, un ins care se exprimă mai mult cu umărul și cu șoldul și mai rar cu un proiect politic real privind situația specială în care se află România, rămîne semnul neputinței noastre. Şi al dezonoarei!