08-04-2009 Silgard-ul, Human Papilloma Virus-ul si apiterapiaAdevarul despre vaccinul contra cancerului de col uterin Prof. Vasile Andritoiu si dr. Calin Andritoiu, tata si fiu uniti de aceeasi pasiune – apiterapia. Prof. Vasile Andritoiu locuieste in Tg. Jiu si isi desfasoara activitatea de terapie si cercetare la cabinetul "Apiregya Imunostim" (tel. 0253/212104, 0745529646), iar dr. Calin Andritoiu este absolvent al Facultatii de Medicina "Vasile Goldis" din Arad, acum doctorand in stiinte medicale la Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T.Popa" din Iasi. Ambii sint lectori ai Asociatiei Nationale pentru Terapii Complementare din Romania (ANATECOR), dr. Calin Andritoiu fiind si vicepresedinte al acestei asociatii ce uneste foarte multi specialisti in terapii alternative din tara si strainatate. - Domnule prof. Vasile Andritoiu, campania de vaccinare a fetitelor de clasa a patra, pentru imunizare fata de o ipotetica infectare cu patru dintre cele circa 100 de tulpini ale Human Papilloma Virus – 6, 11, 16, 18 -, a inceput oarecum prin surprindere si s-a incheiat cu un rezultat previzibil: esecul total. Din circa 110 000 de fetite au fost vaccinate numai vreo 2600 (evident, cu acordul parintilor). Care credeti ca este cauza acestui esec si cum de s-a ajuns in aceasta situatie? - Presiunea psihologica exercitata asupra familiilor a fost imensa, naucitoare: sa fie de acord cu un vaccin despre ale carui efecte pe termen scurt s-au aflat repede destule rele, fara a se sti nimic despre urmarile sale pe termen mediu sau lung ori, dimpotriva, sa-si asume raspunderea refuzului vaccinarii. Dar cite familii puteau hotari in cunostinta de cauza privind raportul risc-beneficiu, tinind cont de faptul ca acest vaccin pune multe semne de intrebare si specialistilor - virusologi, citologi, imunologi, oncologi, geneticieni - ca sa nu enumeram decit citeva din calificarile inalte din domeniu. S-a intimplat ceea ce se intimpla obisnuit in situatii limita: majoritatea parintilor "au tras cu ochiul" la ceea ce au facut familiile de intelectuali, care, daca erau si medici, exemplul lor era cu atit mai de urmat. Cum nici acestia nu aveau o imagine clara asupra efectelor vaccinului, pe care nici producatorii acestuia nu le cunosc (raportul privind efectele, dar numai pe termen mediu, urmind sa apara in septembrie 2009), au refuzat sa le fie vaccinate fetitele. Au luat decizia cu sufletul indoit de ceea ce li s-ar putea intimpla rau, in viitor, in oricare din ambele situatii: vaccinate ori nevaccinate! A contat si sentimentul ca aceasta generatie de fetite ar putea sluji si de cobai (n.r. – asa se numesc cei pe care se experimenteaza un medicament/vaccin nou, insuficient testat)... - Credeti ca la aceasta hotarire a contribuit si vehicularea ideii ca actiunea grabita de vaccinare ar fi si rezultatul de intentie al unor amatori de comisioane grase, comisioane care, stim cu totii, sint o obisnuinta in practica marilor companii producatoare de medicamente? - Cu siguranta! Ba mai mult, eu as adauga ca "exemplele" de probitate morala si "nestramutata" grija de a actiona numai in interesul natiunii oferite de o buna parte a clasei politice si de catre multi dintre cei ce ocupa functii bine pozitionate in administratie sint atit de obisnuite, incit neincrederea a crescut pe radacini vechi si puternice. Aducerea cianurilor la Rosia Montana si drujbizarea lacoma si salbatica a padurilor Romaniei sint cele mai otravite daruri pe care acesti oameni, straini de cinste si demnitate, le fac generatiilor viitoare. Dar aceasta este o problema pe care nu o putem rezolva acum si aici. Oricum, asumarea raspunderii unilateral, numai de catre parinti, in conditiile in care producatorii vaccinului si organizatorii vaccinarii nu-si asuma nici o raspundere, a intarit suspiciunea fata de relele in fata carora aceasta generatie de fetite supusa vaccinarii s-ar putea trezi fara nici o protectie. - Categoric, infectarea cu HPV este o foarte serioasa problema: personala, sociala, medicala. Ce parere aveti despre cum s-a facut informarea familiilor privind vaccinarea? - Aceasta informare nu trebuia lasata sub influenta unor persoane neavenite, chiar daca ele au fost si sint bine intentionate. Eu cred ca o astfel de informare trebuie sa se intemeieze pe observatii medicale competente si pe statistici interne, coroborate cu ceea ce se raporteaza si in alte tari. Spre exemplu: in cite cazuri de cancer de col uterin sint implicate tulpinile HPV pentru care vaccinul ofera protectie; in ce procent, din totalul acestor cancere, nu exista nici o tulpina virala HPV; distanta in timp de la infectare la debutul cancerului de col etc. O astfel de statistica poate fi realizata pina in septembrie 2009, fie si numai pentru cazurile in curs. Specialistii o datoreaza copilelor de acum, viitoarele doamne ale Romaniei - fiice, sotii, mamici - si este cu atit mai necesara, cu cit se face o asociere cel putin fortata intre acest tip de cancer si infectia cu cele doua tulpini ale HPV - 16 si 18 -, fapt demonstrat prin aceea ca in multe cazuri nu se deceleaza nici o tulpina a acestui virus sau sint prezente alte tulpini decit cele fata de care Silgard isi propune imunizarea. Desigur, in aceeasi masura, trebuie avuta in vedere si desfasurarea unei largi campanii de educatie medicala, care sa fie mediatizata nu neaparat in publicatiile de inalta specializare, ci prin mijloace mediatice si intr-un limbaj accesibile. - Haideti sa incepem inca de pe acum si sa vorbim, pe intelesul oamenilor, despre acest virus al papillomei umane. - Human papilloma virus-ul este cunoscut inca din antichitate. Face parte din familia papovavirusurilor cu ADN recombinant, cu aproximativ 100 de tulpini diferite, dintre care circa 45 pot determina afectiuni benigne ori pot fi detectate in leziunile maligne umane (circa 20 de tulpini sint suspicionate a avea potential oncogen in diferite grade: inalt, mediu si redus). Manifestarea benigna, cunoscuta sub denumirile de nevi, veruci, vegetatii veneriene, papiloame sau condiloame (Condiloma acuminata) poate sa apara in zonele vulvei, vaginului, anusului, partea inferioara a coapselor si chiar bucal ori pe caile respiratorii. Unele condiloame pot ajunge la dimensiuni si forme care ilustreaza denumirea populara de "creasta de cocos". Cind au dimensiuni mici, condiloamele pot sa dispara spontan, in perioade de timp mai lungi sau mai scurte, pentru ca la diferite intervale de timp sa recidiveze in acelasi loc sau in alte zone. De multe ori insa acestea necesita interventia medicala: aplicatii locale, electrocauterizare, crioterapie si chiar chirurgie. Manifestarile maligne (cancere de col uterin, vulva, vagin, anus) apar numai la zeci de ani de la contactul infectant (se vorbeste de o minima de 15 si o maxima de 30 de ani) si numai daca actiunea tulpinilor este precedata si insotita de alti factori carcinogeni. - Care este calea de infectare cu acest virus? - Principala cale de infectare este cea sexuala (genitala, anala, orala). Infectarea se mai poate face si prin contact cutanat, grataj (scarpinare), lenjeria persoanei infectate, materno-fetal, folosirea unor instrumente medicale insuficient sterilizate. Infectia cu HPV apare la persoanele active sexual, femei si barbati. Riscul infectarii este sporit de: inceperea vietii sexuale la o virsta frageda, promiscuitatea sexuala (parteneri sexuali multipli), un istoric de boli cu transmitere sexuala – Nisseria gonorheae, Chlamidya trachomatis, Ureaplasma urealyticum, Micoplasma hominis, Trichomonas vaginalis, Herpes simplex virus 2, Candida albicans, Hemophilus spp., Gardnerella vaginalis, Micoplasma genitalium Moluscum contagiosum, Citomegalovirus, HIV, virusul hepatitic B - si, mai ales, de preexistenta unor cervicite (rani de col), a unor displazii locale cronicizate, care si favorizeaza infectarea (cu HPV si nu numai). Se apreciaza ca circa 50 la suta dintre adultii activi sexual au facut sau pot face o infectie cu HPV. Se pare ca, fara a induce ideea de diminuare a riscului, lucrurile nu stau chiar asa: o statistica din Spania arata ca detectarea ADN-ului HPV s-a facut la 15,8 la suta din prostituate si, comparativ, numai la 1,8 la suta dintre celelalte femei active sexual. Aceste cifre ar putea indica adoptarea unui comportament sexual anume, altul decit cel usuratic, intimplator sau/si neprotejat (a se retine ca nici un mijloc de protectie nu este 100 la suta sigur). Un studiu din SUA arata ca dintre femeile infectate, 1,5 la suta au fost infectate cu tulpina 16, iar 0,8 la suta cu tulpina 18 (adica riscul prezentat de cele doua tulpini ar fi de 2,3 la suta). - Care este perioada de incubatie a virusului? - Aceasta perioada se poate extinde de la 2-3 saptamini pina la 8-9 luni si chiar mai mult. Multiplicarea virala si aparitia condiloamelor se poate produce la 3-6 luni de la infectie, sau chiar mai tirziu. Intre timp, simptomatologic, pot sa apara: senzatii de mincarime, arsuri, scurgeri vaginale si uretrale anormale, dureri la urinare. Sint si infectii asimptomatice, fapt care mareste riscul transmiterii lor in necunostinta de cauza. Ca si in cazurile infectarii cu oricare alt virus, infectarea cu HPV este urmata de raspunsul imun al organismului, cu exceptia persoanelor imunodeprimate (care au imunosupresie) si, adaugam noi, in aceasta categorie trebuie incluse si persoanele cu boli autoimune. Daca 50 la suta din persoanele active sexual ar putea face o infectie HPV, prin interventia sistemului imun, innascut sau dobindit, fara nici un altfel de tratament, virusul este neutralizat si negativat in circa 90 la suta din cazuri. Numai circa 10 la suta dintre cei infectati, adica aproximativ 5 persoane din 50 ramin infectate si nu neaparat cu cele doua tulpini oncogene – 16 si 18 - pentru ca mai sint inca aproximativ 18 astfel de tulpini; prin urmare, riscul infectarii cu acestea scade de inca 9 ori. Daca infectarea ar fi proportionala, atunci vorbim despre infectia care se mentine la 2,5 femei si 2,5 barbati, dar acestia din urma nu au cum sa faca un cancer de col uterin. Deci riscul scade cu inca 50 la suta. Prospectul vaccinului flutura o cifra menita sa impresioneze: "HPV tipurile 16 si 18 sint responsabile de aproximativ 70 la suta din cancerele de col". 70 la suta din cit? Asta ar trebui stiut. O statistica ne-ar putea ajuta. - Domnule Calin Andritoiu, ce ne puteti spune dumneavoastra, ca medic format la scoala medicamentului chimic, despre acest vaccin care a bulversat zeci de mii de familii din Romania? - Vaccinul Silgard este unul dintre cele mai controversate, iar raportul risc-beneficiu nu poate fi evaluat in totalitate acum. Apreciat de producatorii si de sustinatorii sai ca fiind unul din marii pasi inainte pe care ii face umanitatea, prin aceea ca ar reduce cu 70 la suta riscul cancerului de col uterin, acesta este, de fapt, vaccinul care poate preveni infectarea cu patru din tulpinile HPV: 6, 11, 16 si 18. Despre Silgard, ale carui consecinte in urma vaccinarii, adica esentialul, plutesc in incertitudine, se pot face citeva afirmatii: • este o suspensie injectabila, 0,5 ml/doza, continind proteina L1, sub forma de particule asemanatoare capsidei virusului; • printre excipientii incriminati de adversarii vaccinarii face parte si aluminiul (225 micrograme/doza), a carui concentrare in organism peste anumite limite, prin vaccinari repetate, poate avea multe urmari grave; vaccinarea se face cu 3 doze separate, la 0, doua si 6 luni; la o luna dupa administrarea celei de-a treia doze, subiectii pot deveni seropozitivi pentru cele 4 tipuri de tulpini HPV; • nu asigura protectie de 100 la suta fata de infectare; • nu vindeca persoanele deja infectate; • nu se stie daca nu mareste si agresivitatea celorlalte tulpini cu care persoanele vaccinate ar putea fi deja, sau s-ar putea infecta intr-un viitor oarecare; • in absenta studiilor, nu se cunoaste compatibilitatea sau incompatibilitatea cu alte medicamente si vaccinuri, fiind cu certitudine contraindicat si grav daunator in tratamentele pentru imunosupresie, ca in cazul bolilor autoimune; • nu se cunoaste perioada pentru care ofera protectie: se estimeaza cifre intre 2,5 si 6 ani (a se raporta la virsta fetitelor si la cei circa 15-30 de ani, cind tulpinile ar putea fi implicate intr-un ipotetic cancer); • agreseaza cert sistemul imun innascut prin hiperstimulare intr-o singura directie; • nu se cunosc bine efectele adverse: oponentii vaccinului le apreciaza, exagerat, ca ar aparea in 80 la suta din cazuri si ar include o gama de manifestari care merg de la eritem si urticarie pina la hiperstimularea nepermisa a imunitatii, paralizii si decese (s-au inregistrat circa 30 de decese; desi s-a raportat ca nu vaccinul a fost cauza acestora, fara sa vrem sa facem un silogism, nu avem cum sa nu remarcam faptul ca toate cele 30 de persoane decedate fusesera vaccinate); • sint rapoarte medicale privind declansarea inclusiv a demielinizarii, paraliziei. Oricum, nu s-a demonstrat ca HPV este cauza cancerelor de col uterin; prezenta tulpinilor virale in o parte din leziunile canceroase pare mai curind rezultatul "convietuirii" de aproximativ 20 de ani cu o leziune precanceroasa, devenita apoi canceroasa, ca si in cazul hepatoamelor (cancerelor de ficat), la care se poate ajunge in hepatitele virale B si C cronice. - Acum, acest vaccin se face doar cu acordul parintilor. Ar mai fi nevoie si de altceva? - Desigur! Este necesara o evaluare medicala atenta. Aceasta evaluare ar trebui sa cuprinda: o hemoleucograma cu ionograma, un test de coagulare sanguina, o electroforeza a proteinelor serice (ar putea indica autoimunitate deja instalata sau o evolutie in acest sens), un test alergologic (hipersensibilitate la substantele din vaccin) si, desigur, o ancheta familiala privind eventualele boli familiale ereditare, inclusiv autoimune. O fisa medicala personala alcatuita de medicul de familie ar trebui sa insoteasca orice persoana care accepta vaccinul. Despre aceste analize si despre nevoia de precautii medical justificate, indeosebi in conditiile proliferarii bolilor autoimune (congenitale ori dobindite) si nu numai, sint atitea de spus, incit minimele precautii cerute de propunatorii vaccinului (alergia la componentele Silgard, o stare de febra ridicata, boli sanguine hemoragice, sistem imunitar slabit printr-o malformatie genetica sau infectare cu HIV), par a fi mai degraba expresia intentiei de a fi vaccinate un numar cit mai mare de copile. - Cui credeti ca ar trebui interzisa vaccinarea? - Vaccinarea trebuie interzisa persoanelor cu boli autoimune: lupus eritematos sistemic, sclerodermie, dermatomiozita, poliartrita autoimuna, diabet zaharat juvenil (DZ I), anemie hemolitica, anemie pernicioasa, sindromul Sjogren, tiroidita Hashimoto, miastenia gravis, glomerulonefrita, sindromul antifosfolipidic, hepatita autoimuna (foarte frecvent confundata cu hepatitele toxic-nutritionale), hepatite virale devenite autoimune prin cronicizare etc. Aceste boli au o evolutie grava si sint intotdeauna agravate de orice vaccinare (determina o hiperstimulare a sistemului imun, care si asa produce mai multi anticorpi decit este necesar si care, devenind autoanticorpi, ataca propriile celule, tesuturi, organe). Daca vaccinarea poate induce autoimunitate si se adreseaza femeilor, nu se poate sa nu se ia in consideratie faptul ca peste 95 la suta din cazurile de boli autoimune afecteaza femeile. Una dintre explicatii este si aceea ca, din cauze pe care nu este locul sa le amintim acum, la femei hipocalcemia ionica este mult mai frecventa, iar acest dezechilibru - oricare ar fi valoarea calciului seric total - este una din conditiile in care se declanseaza autoimunitatea. - Ca sa intelegem mai bine, ce este imunitatea? - Imunitatea este definita ca fiind capacitatea ereditara a organismului (mostenita, innascuta, naturala) sau dobindita in timpul vietii, de a se apara prin interventia anticorpilor (imunoglobuline), care sint sintetizati atunci cind apare un antigen (agent patogen: virusuri, bacterii, toxine). Imunitatea nou-nascutilor este pasiva, asigurata numai pentru bolile comune, timp de citeva saptamini, de catre anticorpii din singele mamei si de colostru. Abia dupa aceea sistemul imun incepe sa fie "construit" si poate sa ia, cu timpul, 3 ipostaze: • imunosupresie - incapacitate a organismului de a produce un titru normal de anticorpi; • imunitate sau imunocompetenta - organismul dezvolta o imunitate normala, capabil sa se apere impotriva oricarui antigen; • autoimunitate - dereglarea sistemului imun prin mecanisme congenital mostenite, prin hiperstimulare cu unele medicamente, vaccinari repetate, consum exagerat de proteine, boli cronice care supun sistemul imun la un efort continuu de producere de anticorpi, al caror numar crescind "uita" rolul lor normal si atunci ataca propriul organism. La nivelul cunoasterii comune, cele 3 stari sint frecvent confundate si, nu rareori, inclusiv in stari de autoimunitate, parintii cer tratamente total contraindicate pentru a creste imunitatea copiilor lor. - Noi stim ca vaccinurile intaresc sistemul imunitar si il ajuta sa lupte cu bolile impotriva carora a fost creat... - Imunologii sint de acord in a sustine: sint si vaccinuri necesare, dar sint si din cele care au facut/fac mai mult rau decit bine. Un sistem imun dezvoltat normal (imunocompetent) este mai eficient decit stimularea/hiperstimularea sa partiala impotriva unui anume agent patogen. Hiperstimularea poate declansa autoimunitatea, vaccinarile repetate contribuind in mod cert la cresterea ratei bolilor autoimune, a diverselor alergii si chiar a cancerelor. Vaccinurile contin si substante foarte daunatoare organismului uman prin acumulare nepermisa. Unele vaccinuri, cum sint cele antigripale, si-au dovedit inutilitatea (la aparitia unei noi tulpini virale persoanele vaccinate sint mai mult si mai indelung afectate decit cele care nu au facut vaccinul). Inclusiv vaccinarea nou-nascutilor impotriva infectarii cu virusul hepatitei B ar trebui sa se faca numai daca riscul este iminent (nu se cunoaste durata pentru care ofera protectie si se intervine pe un sistem imun care abia incepe sa se formeze, existind riscul sa-l dezechilibreze, indeosebi daca mosteneste predispozitii congenitale pentru autoimunitate). De subliniat este si faptul ca excesul de vaccinuri pune serioase probleme legate de compatibilitate/incompatibilitate in domeniul transplantului de organe. Vaccinarea persoanelor cu limfocitoza (exces de limfocite) ar putea pune probleme legate de afectiunile in care aceasta stare este implicata (spre exemplu, ca in cazul leucemiei limfatice cronice). Vaccinarile pot exacerba sau chiar si declansa si alte afectiuni care au o conotatie autoimuna (astmul bronsic, unele dermatite, vitiligo, psoriazis), pot afecta fertilitatea cuplurilor prin declansarea producerii de anticorpi antispermatozoizi, de anticorpi antifosfolipidici (pot provoca oprirea in evolutie a sarcinii). Sint deja raportate, medical, decese prin cresterea numarului de vaccinari. Daca Silgard asigura protectie pentru 2,5-6 ani, de cite ori va trebui reluata vaccinarea? Unde s-ar ajunge cu repetarea vaccinarilor, fie si daca acestea s-ar face impotriva celor 100 de tulpini ale HPV, Silgard asigurind protectie pentru numai 4 dintre acestea? - Cum putem sti daca avem un sistem imun capabil sa ne protejeze? - Alaturi de orice alte analize, prin electroforeza proteinelor serice ne asiguram ca albumina si globulinele (indeosebi gamma) sint in limite optime, ca si calciul ionic. Este aproape o axioma: cresterea proteinelor globuline, indeosebi a celor de tipul imunoglobulinelor, determina scaderea albuminei in conditiile hipocalcemiei ionice (stabilita prin ionograma, destul de neglijata in practica laboratoarelor si nu prea ceruta). O boala de imunosupresie si/sau autoimuna nu se vindeca decit prin reechilibrarea raportului A/G (albumina/globuline), care implica restabilirea titrului de anticorpi la un nivel compatibil cu redobindirea imunocompetentei, insotita indeosebi de restabilirea valorii normale a calciului ionic. Aceste afirmatii se intemeiaza pe studiul a sute de cazuri clinice, ale caror documente se afla in baza noastra de date (pe care o punem la dispozitia oricarui cercetator avizat) si este tema tezei mele de doctorat in stiinte medicale. Reafirm capacitatea produselor apicole, fitoapicole, apiminerale, apihormonale de a interveni in reechilibrarea sistemului imun, prin capacitatea lor imunomodulatoare unica, demonstrata in vindecarea unor boli grave, inclusiv de etiologie virala, bacteriologica, canceroasa, autoimuna, etc. - Domnule prof. Vasile Andritoiu, ati tratat pina acum sute de paciente suferinde de cancer de col uterin. Spuneti-ne mai multe amanunte despre aceasta afectiune? - Cancerul de col uterin este una dintre putinele forme de malignitate care poate fi depistata, prevenita, tratata si vindecata in stadiul precanceros; la fel, este curabila in stadiile sale timpurii, inainte de a trece la forme invazive. Afectiunea este precedata de cronicizarea unor cervicite, a unor displazii (provocate de diverse infectii - inclusiv prin bolile cu transmitere sexuala - de o igiena deficitara, de traumatisme locale obstetricale sau secundare contactelor sexuale, de utilizarea tampoanelor interne sau a steriletului, de un pH genital crescut, etc. Leziunile de col premaligne, chiar nedepistate si netratate la timp, indiferent de etiologia lor, sint timp indelungat reversibile. Dupa o lunga perioada de evolutie insa sint potential maligne, putind determina cancerul de col (neoplazia cervicala intraepiteliala). Originea cancerului de col este insa mult mai complexa si nu poate fi limitata la factorii favorizanti pe care i-am enumerat mai sus. Aceasta origine, ca si a oricarui alt tip de cancer, nu va putea fi explicata cu eliminarea implicatiilor sistemului imun si a factorului genetic, factor exprimat in conflictul dintre genele protooncogene si genele antioncogene, supresoare ale tumorii (-p53, Rb-1). Si, inca, pina cind nu va putea fi explicat mecanismul prin care se produce transformarea maligna a primei celule normale, urmata de proliferarea care scapa de sub control. Poate ca, in locul unei campanii de vaccinare in masa, cu mult mai eficient si mai ieftin pentru stat ar fi o campanie de informare si gratuitatea testului Papanicolau, prin care se pot identifica modificarile celulare anormale la nivelul cervixului: alarmante in stadiile CIN III (apar celule suspecte de malignitate), CIN IV (citologic, apar celule tumorale in numar redus) si CIN V (citologic, apar celule maligne in placarde). Aceasta investigatie, odata devenita rutina pentru femei dupa debutul vietii sexuale, va putea identifica evolutia displaziilor cervicale in directia cancerelor de col cu o precizie de peste 90 la suta din cazuri. Testul, pentru mai multa siguranta, poate fi urmat si de alte investigatii: tipajul ADN-ului HPV sau al altor virusuri (HSV 2, spre exemplu); biopsia colposcopica pentru examenul histopatologic; se poate verifica si existenta antigenului tumoral (markeri tumorali). Acesti markeri sint proteine produse de celulele canceroase si sint detectati in singe, putind fi utili in diagnosticul unor cancere timpurii, dar care nu pot inlocui – ca si precizie - examenul histopatologic. Daca valoarea lor in diagnostic este limitata si nu se folosesc singulari in acest scop (pot sa apara si in alte afectiuni decit cancerul de col), au o valoare mai mare pentru aprecierea stadiului bolii, pentru monitorizarea raspunsului la tratamentele antineoplazice, sau ca indice de supraveghere in eventualele recidive. Acesti markeri sint CEA, CA 125, CA 19-9, B 2-M si SCC. Ultimul enumerat are o precizie mai mare, fiind markerul tumoral principal pentru cancerul de col cu celule scuamoase, ceilalti putind fi detectabili si in alte tipuri de cancere sau in alte afectiuni (cum ar fi CA 125 in endometrioza). - Haideti sa dezlegam totusi enigma Silgard? - Dezlegarea problemei in discutie – utilitatea vaccinului Silgard in prevenirea cancerelor de col - are ca punct de plecare inventarea acestui vaccin si faptul ca cercetatorul german Harald zur Hausen a devenit laureat al Premiului Nobel pentru Medicina – octombrie 2008 - urmare a teoriei ca HPV ar fi implicat in declansarea cancerului de col uterin. Aprobarea punerii pe piata a vaccinului de catre inalte foruri cu autoritate in domeniul farmaceutic – pe care nu le mai amintim - nu a fost in masura sa stinga comentariile specialistilor si ale unor institutii prestigioase din domeniul oncologiei, virusologiei si imunologiei privind riscurile, indeosebi pe termen mediu si lung, iar beneficiul a fost tot mai frecvent comentat, inclusiv din motive pragmatice: intr-un mare numar de cancere de col nu se aflau tulpinile pentru care vaccinul ofera protectie. Exista suspiciunea ca succesul de piata al vaccinului – care incepea sa se clatine – are nevoie de o teorie care sa fie sustinuta de inaltul statut de laureat Nobel. Institutii si specialisti din alte tari – nu-i mai citam -, de un prestigiu si seriozitate care nu pot fi puse la indoiala, au ajuns la concluzia ca tumorile maligne ale colului sint provocate mai curind de alte cauze, iar celulele transformate malign pot fi mult mai usor infectate viral; chiar si in aceasta situatie, ADN-ul HPV nu poate fi detectat decit intr-o parte a cazurilor. Vom face referire insa la opiniile unor specialisti romani. Spre exemplu, presedintele Societatii Romane de Epidemiologie, conf.univ.dr. Geza Molnar sustine ca HPV nu este cauza, ci doar un cofactor in aparitia cancerului de col uterin, iar circa 80 la suta dintre persoanele infectate se vindeca fara nici un tratament, prin actiunea sistemului imun (adica, au avut imunocompetenta!). Acelasi specialist afirma ca nici o alta tara, in afara de Romania, nu si-a asumat o campanie nationala de vaccinare. Evident, renuntam sa ne intrebam: de ce oare? Citam si parerea altor specialisti romani redutabili, exprimata - este adevarat - inaintea campaniei in favoarea vaccinarii, in volumul "Infectii cu herpesvirusuri", Editura Infomedica, 2002, Bucuresti, semnata Dr. Victor Arama si Dr. Adrian Streinu Cercel. Studiind implicarea virusurilor in determinarea cancerului de col uterin, apreciaza ca acest neoplasm are unele caractere de boala veneriana, dar apare mai ales la femeile care incep activitatea sexuala precoce, au mai multi parteneri, o igiena deficitara si multiple afectiuni veneriene anterioare. Cu referire si la studiile statistice anterioare, cei doi specialisti ajung la o concluzie interesanta: infectia cu Herpes simplex virus 2 (HSV2) creste de 6 ori riscul de cancer de col uterin, iar infectia asociata a HSV2 cu tulpina 16 a HPV creste de 9 ori acest risc; 80 la suta din cancerele de col au ADN–ul HSV2 prezent in celulele tumorale, si apreciaza, in pagina 51 a cartii amintite, ca infectia virala, citam, "nu este un factor de risc major pentru aparitia cancerului de col uterin, ea stimulind insa progresia unei neoplazii deja instalate". Prin urmare, cei doi remarcabili specialisti romani ajung la aceeasi concluzie la care au ajuns si specialistii din alte tari, inclusiv din SUA: virusul nu declanseaza cancerul de col, dar poate agrava evolutia unei neoplazii deja instalate. Proportional, riscul infectiei cu HSV2 este dublu – a se revedea cifrele de mai sus - fata de tulpina 16 a HPV!!! Daca in 80 la suta din cancerele de col este identificat ADN-ul HSV2, cum ar putea ca HPV sa fie cauza a 70 la suta din cancerele de col? Oricum, oricine ar sustine orice vaccin, oricit de convingator ar fi, nu cred ca poate vaccina 150 la suta din 100 la suta femei existente, active sau viitor active sexual. O statistica alcatuita chiar si numai pentru anul curent, ar putea lamuri in cite cancere de col sint implicate tulpinile HPV pentru care vaccinul ofera protectie. Oricum, asa cum sint mediatizate acum, anumite procente sint de natura sa sperie, iar o statistica ar face lumina necesara. - Rezumind cele de pina acum: vaccinul Silgard poate preveni (fara o certitudine de 100 la suta) infectia cu tulpinile 6, 11, 16, 18 ale HPV, dar nu poate vindeca o infectie deja existenta si ar putea agrava o neoplazie produsa din alte cauze. Este corect? - Corect! Mai mult, imunitatea personala, innascuta sau dobindita, se dovedeste cea mai redutabila arma pentru vindecarea infectiei cu HPV. In lipsa imunocompetentei, inca nu s-a pus la punct un tratament medicamentos care sa vindece o infectie HPV, care devine astfel o infectie pe viata, iar necazurile cele mai mari pe care le poate provoca sint condiloamele si transmiterea infectiei altor persoane. In conditiile unui control medical periodic, leziunile precanceroase si chiar cancerele timpurii sint curabile, ceea ce face din acest tip de neoplazie una dintre cele mai usor de prevenit si tratat. - Domnule Vasile Andritoiu, ce influenta are apiterapia in acest domeniu? Pot produsele apicole sa intervina in stoparea infectiei cu HPV sau in tratarea cancerului de col uterin? - In domeniul terapiilor antivirale, anticanceroase si nu numai, prin restabilirea functiilor sistemului imun care sa-si indeplineasca in mod corect sarcinile, fiind mai eficient decit orice vaccin, asa cum am vazut deja – inclusiv discutatul Silgard -, apiterapia este o metoda net superioara si foarte putin cunoscuta. Administrata corect, poate avea o inegalabila actiune de imunomodulare: inlatura atit imunosupresia, cit si autoimunitatea. Nu poate fi aplicata corect decit cunoscind biologia celulara si moleculara, stapinind mecanismele de restabilire a homeostaziei celulei umane, prin intermediul careia se restituie functiile tesuturilor si organelor, reabilitind cooperarea dintre acestea intr-un tot organic protejat de o imunitate normala (adusa, mentinuta sau readusa in starea de imunocompetenta). Evident, companiile farmaceutice nu cistiga nimic daca se protejeaza sau se restabileste imunocompetenta. - Aveti exemple edificatoare care sa ilustreze aspecte ale capacitatilor imunomodulatoare, antivirale si antitumorale ale apiterapiei - o metoda terapeutica devenita deja competenta medicala, dar sporadic si inca timid aplicata? - Adulta, 46 ani. La 23.02.2008 diagnosticata cu epiteliu de endocol cu metaplazie imatura; epiteliu cu leziuni displazice post sterilet, Papanicolau CIN II-III, fara infectii BTS (boli cu transmitere sexuala). Imunocompetenta. Urmeaza apiterapia 2.03.2008-2.05.2008. Repeta testul Papanicolau: CIN I, deci vindecata in doua luni. (in baza de date: R3/08/42/D). - Tinara, 28 ani. Simptomele care o determina sa faca un test Papanicolau la 16.07.2008, cu diagnosticul C II inflamator, cervicita cu cocobacili, frecventi bacili Doderlein, Trichomonas vaginalis, Anticorpi Anti-Chlamidia Trachomatis. Urmeaza apiterapia 2.09.2008-2.12.2008, apoi face un test Papanicolau, care diagnosticheaza: frotiu CIN I, flora saprofita. Deci, se vindeca in doua luni si jumatate. (in baza de date R7/08/112/C) - Adolescenta. Afirmativ: infectata cu HPV in aprilie 2007 (la 15 ani si patru luni). Dupa 6 luni apare un condilom; noiembrie 2007 - la 16 ani - face testul de diagnostic citologic: frotiu negativ pentru leziune maligna intraepiteliala, flora microbiana abundenta, fara anomalii celulare, Papanicolau CIN II; tipajul viral (reconfirmat la 14.03.2008) evidentiaza prezenta tulpinilor HPV 11 - cu risc benign, 66 si 68 (cu risc oncogen). Urmeaza tratamentul alopat patru luni si repeta frotiul in februarie 2008: rezultatul este Papanicolau CIN III (ASC-US) inflamator, prezentind cocobacili, bacili Doderlein, Chlamidia trachomatis; deci infectarea cu HPV s-a produs pe fondul unei mai vechi infectii BTS. La 20.03.2008 incepe apiterapia si repeta frotiul si tipajul viral - la 7.05.2008 - care detecteaza prezenta tulpinilor HPV 66 si 68 (tulpina 11 nu mai este prezenta!). Inexplicabil si inutil, in 20.05.2008 i se face prima doza de vaccin Silgard: urmeaza edematierea zonei vulvare si intens prurit vulvo-vaginal. Continua apiterapia, iar testul Papanicolau din 4.11.2008 (SISTEM BETHESDA) diagnosticheaza un "frotiu moderat inflamator, fara ASC-US si agentii patogeni enumerati mai sus, tipajul viral notind, citam, "Nu a evidentiat prezenta HPV". In acest caz apare numai o tulpina HPV - 11, cu risc benign insa pentru care poate interveni salvator Silgard-ul si care s-a negativat prima prin apiterapie, dar si alte doua tulpini cu risc oncogen (66, 68), pentru prevenirea infectarii cu acestea neexistind un vaccin (Cod R 4/08/116/HPV). - Adulta, 33 ani. La 29.10.2004 este diagnosticata: Papanicolau CIN II eroziv inflamator. La 21.04.2005: Papanicolau CIN II, aspecte ale infectiei cu Papilomavirus, dar "fara aspecte atipice sau displazice in materialul citologic prelevat". In 25.07.2005, anexectomie pentru chist adenocarcinomatos bine diferentiat la ovarul din dreapta; se practica rezectia partiala a ovarului sting pentru polichiste; rana de col cu singerari in afara menstrei; suspiciune infectie cu HPV (dar nu face detectia ADN-ului viral). La 24.10.2005: buletin de examen cito-bacteriologic, cu diagnosticul CIN II, citopatologie atipica, dar neevidenta pentru malignitate; infectie cu bacili Doderlein. 12.01.2007: diagnostic de chist ovarian stinga; uter cu 3 noduli fibromatosi; polip endometrial; endometrioza; in sfirsit, face si testarea Papillomavirus: "S-a detectat prezenta tulpinilor HPV cu risc crescut oncogen: 16, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68. Urmeaza terapia alopata. Testul din 17.09.2008: aceleasi tulpini HPV, endometrioza pelvina, CA 125: 31,40 (<35), dar acest antigen tumoral creste si in endometrioza. Urmeaza apiterapia (20.09.2008-7.01.2009). La 7.01.2009, Labor cytogenetikai din Szeged noteaza: "Din proba supusa investigatiei serotipul de inalt risc HPV nu a fost depistat”. Antigenul tumoral CA 125 se reduce la 23,30 (buletinul de analize din 20.02.2009), ceea ce, inclusiv afirmativ simptomatologic se confirma: endometrioza este in curs de vindecare. Rezumativ: desi este o infectie cu 12 tulpini HPV, nu se diagnosticheaza un cancer de col, ci o neoplazie ovariana – in contextul unui istoric de chiste endometriozice, cu un estradiol de 3-6 ori peste normal, cu singerari ante si postmenstruale, cu istoric de infectii BTS. Vaccinul Silgard ar fi avut efect protector fata de infectarea cu doar una din cele 12 tulpini HPV detectate! (Cod dosar R4:/09/23/HPV). - Se pare ca cea mai rebela tulpina HPV, inclusiv la apiterapie – analizind cazurile pe care le-am intilnit - este tulpina 51. Exemplu: tinara, 26 de ani si 3 luni, diagnosticata la 27.10.2005: CIN II inflamator (candidoza, cocobacili, celule pavimentoase superficiale si intermediare izolate si in placarde; suspiciune HPV; CA 125=11,50 (0-35). La 20.01 2006 face tipajul viral si se detecteaza tulpinile HPV cu risc crescut: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68. Urmeaza tratamente alopate si complementare , iar in perioada 5.04-5.10.2008 urmeaza apiterapia. Tipajul viral din 16.10.2008 detecteaza numai tulpina HPV 51 (Cod dosar R4/08/79/HPV). - In multe cazuri insa neglijind inclusiv o simptomatologie alarmanta - si cazurile sint frecvente - femeile nu fac la timp testul Papanicolau, un test simplu, neinvaziv, dar care ar putea opri evolutia unei displazii de col precanceroase inspre o neoplazie. Un exemplu recent: adulta, 36 de ani, la 19.11.2008 un buletin anatomo-patologic noteaza: fragment de col uterin cu glande de aspect hiperplazic, metaplazie epidermoida imatura cu displazie severa si carcinom in situ la nivelul epiteliului de endocol si epidermoid, cu acantoza, hipercheratoza, paracheratoza, coilocitoza. Testul Papillomavirus HPV-ADN High Risk din 20.11.2008: s-a detectat prezenta tulpinilor HPV cu risc crescut oncogen: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59. Daca ar fi aparut o condilomatoza, alarma ar fi fost mai din vreme. Apeleaza la apiterapie recent. A se remaca apelul tirziu la o analiza care ar fi trebuit sa fie o rutina: testul Papanicolau. Chiar si sub protectia Silgard-ului, tot ar fi ramas inca 10 tulpini HPV cu risc oncogen: este greu de demonstrat, imposibil chiar, ca acestea reprezinta numai 30 la suta din riscul de cancer de col, in timp ce primele doua ar reprezenta 70 la suta (Cod dosar R4/09/58/HPV). - Se poate retine ritmicitatea detectarii unor tulpini HPV. Se pot face si calcule, din care sa rezulte date procentuale. Nu stim formula prin care un matematician, oricit ar fi de stralucit, ar putea obtine o reducere de risc cu 70 la suta pentru cancerele de col prin interventia protectoare a Silgard-ului. Sint si cazuri de infectie cu mai putine tulpini HPV (iata inca un ultim exemplu: tipaj HPV din 28.06.2008, pozitiv pentru tulpinile 18, 70 (Cod R4/08/89HPV), dar nu avem, in baza noastra de date, nici un document care sa ateste infectarea numai cu cele patru tulpini, desi nu excludem o astfel de posibilitate. - Domnule dr. Calin Andritoiu, stiu ca aplicati tratamentele apiterapeutice impreuna cu tatal dumneavoastra. Sinteti solicitati de catre foarte multi oameni bolnavi, unii aproape de sfirsit dar care vor inca o sansa de la viata. Lucrati impreuna, numai ca, spre deosebire de dl profesor, care alearga prin toata tara, aveti mai mult timp la indemina pentru partea de cercetare. Care este durata unui tratament apiterapic pentru negativarea Papillomavirusului? - Este aproximativ aceeasi cu cea pentru hepatitele virale B si C. In ambele cazuri, succesul terapiei este conditionat de restabilirea sistemului imun la nivel de imunocompetenta, proces care implica, prioritar, reechilibrarea proteinelor plasmatice A/G (albumine/globuline) si a echilibrului fosfocalcic. Dezechilibrele proteinelor plasmatice se pot produce cu participarea unor factori congenitali, ca in cazul diverselor boli autoimune, dar pot fi si dobindite in cazul bolilor cronicizate – hepatite, alte infectii virale, inclusiv HPV, cancere, etc. - prin cresterea titrului de anticorpi care devin autoanticorpi, declansind autoimunitatea, stare care implica in mod constant scaderea proportionala a producerii albuminei. Procesul este insotit, ca regula, de o hipocalcemie ionica cronica sau de o dereglare a homeostaziei calciului, care conduce la acelasi deficit. Am mai dat publicitatii sau am prezentat la mai multe conferinte astfel de exemple, in care restabilirea imunocompetentei (reducerea titrului de autoanticorpi, cresterea in limite normale a albuminei si a calciului ionic) precede obligatoriu vindecarea oricarei boli autoimune. - Aveti indosariat un astfel de caz? - Adulta, 48 de ani. La 2.07.2004 a fost diagnosticata cu hepatita acuta de etiologie virala C. Urmeaza tratamentul alopat, inclusiv cu interferoni de sinteza, la care nu raspunde. La 15.04.2005 apeleaza la apiterapie; dupa 60 de zile se reechilibreaza proteinele plasmatice si se normalizeaza calciul ionic. In urmatoarele doua luni, hepatita este vindecata; fiindca persoana avea o stare financiara care sa-i permita, a repetat analizele in Elvetia. Laboratorul Violler al Privatklinik Bethanien din Zurich, dupa ce face inclusiv o "Proteinelektrophorese", in buletinul de analize Nr. 004/05.026364, noteaza: "Immunokompetente personen. HCV RNA-PCR negativ". (in baza noastra de date: R3/05/126/VHC). Exemplul a fost ales si pentru ca am putut cita laboratorul care a facut analizele, laboratoarele din Romania avind grija sa interzica reproducerea integrala sau partiala a buletinelor lor de analize. Daca protejezi identitatea persoanelor care fac tratamentul si analizele, nu intelegem o asemenea interdictie, desi o respectam. Prin urmare, vindecarea se produce in 4 luni. In cazul persoanelor ale caror hepatite, prin cronicizare, boala are un aspect marcat autoimun, reducerea titrului de anticorpi deveniti autoanticorpi si cu o grava hipoalbuminemie, realizarea imunosupresiei pina la restabilirea imunocompetentei, fara de care nu se poate vindeca, cere inca cel putin doua luni de apiterapie (Cod dosar R3/08/69/VHC; Cod R3/08/74/VHC etc.). - Dar nu despre hepatite vrem sa vorbim, ci despre HPV si riscul sau oncogen... - Intentionam sa fac doar o paralela intre riscul oncogen al tulpinilor HPV si riscurile oncogene ale virusurilor B si C implicate in hepatite. Cred ca exista o similitudine care, asa cum arata datele clinice prelucrate de noi la cabinetul "Apiregya Imunostim", atit in dinamica aparitiei cancerelor de col in care se detecteaza tulpini HPV, cit si a cancerelor de ficat in care se detecteaza virusurile hepatitelor B si C, indica mai curind o convietuire, un paralelism de evolutie intre carcinogeneza si prezenta virala. In numeroase cazuri, in care virusurile ar putea fi implicate, trec peste 15 ani de la infectarea cu virusurile B sau C pina la declansarea, deloc obligatorie, a unui cancer hepatic (R2/08/67/HCV; R2.08/147HCV; R2/08/52/HBV, etc.). Virusurile ar putea fi numai agravante pentru boala canceroasa: oricum, inca nu stim in ce fel virusurile ar putea contribui la transformarea canceroasa a celulelor normale. Numarul mare de cancere hepatice primare, in care nu s-a detectat prezenta vreunui virus, pune semne de intrebare care cer un raspuns, ca si in cazul cancerelor de col uterin. Apiterapia nu are numai un potential antiviral remarcabil. Credem ca este superioara medicatiei alopate si in tratarea cirozelor. Putem sustine ca am obtinut rezultate deosebit de bune si in tratarea apitearapica a bolnavilor de ciroza hepatica, inclusiv a cirozelor aduse in stadiul autoimun prin cronicizare sau/si prin tratamentul cu interferoni de sinteza. Datele noastre sint sugestive pentru aceasta evolutie si am concluzionat ca raspund acestui tratament indeosebi persoanele al caror titru de anticorpi se afla intre limita minima si jumatatea referintelor de laborator minim-maxim. Pentru aceasta pledeaza nu numai cazurile clinice, ci si rezultatele pe care le-am obtinut in cursul experimentelor din biobaza Universitatii de Medicina si Farmacie "Gr.T.Popa" din Iasi, care au facut obiectul tezei mele de doctorat in stiinte medicale si pe care o voi sustine in apropiata luna mai a acestui an. - Mai cresteti soricei de laborator pentru experiente? - Spre folosul stiintelor medicale nu am de ales. Ei sint singura cale. In majoritatea cazurilor, instalarea cirozei la soriceii de laborator, intre altele, a fost insotita si de dezechilibrarea proteinelor plasmatice: cresterea titrului de anticorpi pina la nivelul de autoanticorpi, invariabil insotita de reducerea capacitatii ficatului de a produce o cantitate normala de albumina, afectiunea devenind si autoimuna, asa cum se intimpla obisnuit si in cirozele "umane". In toate cazurile, vindecarea nu s-a putut face decit dupa reechilibrarea raportului A/G, urmata si/sau insotita de restabilirea altor valori biochimice destabilizate de boala. Desigur, la fel se intimpla, inca de la debutul bolii, in hepatitele autoimune. Acestea sint provocate de autoanticorpi - din cauze asupra carora nu insistam acum - in conditiile unei hipocalcemii ionice, iar prin cronicizare pot ajunge in stadiul de ciroza. Alaturi de multe alte boli autoimune, excesul de vaccinari crescind obligatoriu titrul de anticorpi, pot declansa inclusiv acest tip distinct de hepatopatii. Vindecarea oricarei boli autoimune fara reducerea cantitatii de proteine globulare, din care fac parte si autoanticorpii, reechilibrind raportul albumine/globuline, este o imposibilitate dovedita cu certitudine prin experientele de laborator ("in vivo"), cit si de cazurile clinice din baza noastra de date (sint asa de multe incit nici nu le mai citam).

VREMEA
CURS VALUTAR
HOROSCOP
ARHIVA
PUBLICITATE
DESPRE NOI
HOME
Evenimentul Regional al Moldovei
editia online de joi, 17 Mai 2012
 
Toate anunturile platite pentru Internet (1048)
VANZARI (490)
CUMPARARI (10)
DIVERSE (4)
INCHIRIERI (1)
SCHIMBURI (3)
SERVICII (118)
LOCURI DE MUNCA (196)
MATRIMONIALE (64)
DECESE (8)
CONDOLEANTE (22)
LICITATII (1)
Inchirieri imobile (88)
Inchirieri spatii (43)
ZIARE ŞI REVISTE ROMÂNEŞTI
RADIOEVETV
Prima pagina
Prima Pagina Evenimentul
Fata zilei
Fata Zilei
Newsletter
click aici si vei fi atentionat despre aparitia celor mai noi stiri


căutare personalizată

08-04-2009

Adevărul despre vaccinul contra cancerului de col uterin
Silgard-ul, Human Papilloma Virus-ul și apiterapia
Adevărul despre vaccinul contra cancerului de col uterin

Prof. Vasile Andrițoiu și dr. Călin Andrițoiu, tată și fiu uniți de aceeași pasiune – apiterapia. Prof. Vasile Andrițoiu locuiește în Tg. Jiu și își desfășoară activitatea de terapie și cercetare la cabinetul "Apiregya Imunostim" (tel. 0253/212104, 0745529646), iar dr. Călin Andrițoiu este absolvent al Facultății de Medicină "Vasile Goldiș" din Arad, acum doctorand în științe medicale la Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr.T.Popa" din Iași. Ambii sînt lectori ai Asociației Naționale pentru Terapii Complementare din România (ANATECOR), dr. Călin Andrițoiu fiind și vicepreședinte al acestei asociații ce unește foarte mulți specialiști în terapii alternative din țară și străinătate.

- Domnule prof. Vasile Andrițoiu, campania de vaccinare a fetițelor de clasa a patra, pentru imunizare față de o ipotetică infectare cu patru dintre cele circa 100 de tulpini ale Human Papilloma Virus – 6, 11, 16, 18 -, a început oarecum prin surprindere și s-a încheiat cu un rezultat previzibil: eșecul total. Din circa 110 000 de fetițe au fost vaccinate numai vreo 2600 (evident, cu acordul părinților). Care credeți că este cauza acestui eșec și cum de s-a ajuns în această situație?

- Presiunea psihologică exercitată asupra familiilor a fost imensă, năucitoare: să fie de acord cu un vaccin despre ale cărui efecte pe termen scurt s-au aflat repede destule rele, fără a se ști nimic despre urmările sale pe termen mediu sau lung ori, dimpotrivă, să-și asume răspunderea refuzului vaccinării. Dar cîte familii puteau hotărî în cunoștință de cauză privind raportul risc-beneficiu, ținînd cont de faptul că acest vaccin pune multe semne de întrebare și specialiștilor - virusologi, citologi, imunologi, oncologi, geneticieni - ca să nu enumerăm decît cîteva din calificările înalte din domeniu. S-a întîmplat ceea ce se întîmplă obișnuit în situații limită: majoritatea părinților "au tras cu ochiul" la ceea ce au făcut familiile de intelectuali, care, dacă erau și medici, exemplul lor era cu atît mai de urmat. Cum nici aceștia nu aveau o imagine clară asupra efectelor vaccinului, pe care nici producătorii acestuia nu le cunosc (raportul privind efectele, dar numai pe termen mediu, urmînd să apară în septembrie 2009), au refuzat să le fie vaccinate fetițele. Au luat decizia cu sufletul îndoit de ceea ce li s-ar putea întîmpla rău, în viitor, în oricare din ambele situații: vaccinate ori nevaccinate! A contat și sentimentul că această generație de fetițe ar putea sluji și de cobai (n.r. – așa se numesc cei pe care se experimentează un medicament/vaccin nou, insuficient testat)...

- Credeți că la această hotărîre a contribuit și vehicularea ideii că acțiunea grăbită de vaccinare ar fi și rezultatul de intenție al unor amatori de comisioane grase, comisioane care, știm cu toții, sînt o obișnuință în practica marilor companii producătoare de medicamente?

- Cu siguranță! Ba mai mult, eu aș adăuga că "exemplele" de probitate morală și "nestrămutată" grijă de a acționa numai în interesul națiunii oferite de o bună parte a clasei politice și de către mulți dintre cei ce ocupă funcții bine poziționate în administrație sînt atît de obișnuite, încît neîncrederea a crescut pe rădăcini vechi și puternice. Aducerea cianurilor la Roșia Montana și drujbizarea lacomă și sălbatică a pădurilor României sînt cele mai otrăvite daruri pe care acești oameni, străini de cinste și demnitate, le fac generațiilor viitoare. Dar aceasta este o problemă pe care nu o putem rezolva acum și aici. Oricum, asumarea răspunderii unilateral, numai de către părinți, în condițiile în care producătorii vaccinului și organizatorii vaccinării nu-și asumă nici o răspundere, a întărit suspiciunea față de relele în fața cărora această generație de fetițe supusă vaccinării s-ar putea trezi fără nici o protecție.

- Categoric, infectarea cu HPV este o foarte serioasă problemă: personală, socială, medicală. Ce părere aveți despre cum s-a făcut informarea familiilor privind vaccinarea?

- Această informare nu trebuia lăsată sub influența unor persoane neavenite, chiar dacă ele au fost și sînt bine intenționate. Eu cred că o astfel de informare trebuie să se întemeieze pe observații medicale competente și pe statistici interne, coroborate cu ceea ce se raportează și în alte țări. Spre exemplu: în cîte cazuri de cancer de col uterin sînt implicate tulpinile HPV pentru care vaccinul oferă protecție; în ce procent, din totalul acestor cancere, nu există nici o tulpină virală HPV; distanța în timp de la infectare la debutul cancerului de col etc. O astfel de statistică poate fi realizată pînă în septembrie 2009, fie și numai pentru cazurile în curs. Specialiștii o datorează copilelor de acum, viitoarele doamne ale României - fiice, soții, mămici - și este cu atît mai necesară, cu cît se face o asociere cel puțin forțată între acest tip de cancer și infecția cu cele două tulpini ale HPV - 16 și 18 -, fapt demonstrat prin aceea că în multe cazuri nu se decelează nici o tulpină a acestui virus sau sînt prezente alte tulpini decît cele față de care Silgard își propune imunizarea. Desigur, în aceeași măsură, trebuie avută în vedere și desfășurarea unei largi campanii de educație medicală, care să fie mediatizată nu neapărat în publicațiile de înaltă specializare, ci prin mijloace mediatice și într-un limbaj accesibile.

- Haideți să începem încă de pe acum și să vorbim, pe înțelesul oamenilor, despre acest virus al papillomei umane.

- Human papilloma virus-ul este cunoscut încă din antichitate. Face parte din familia papovavirusurilor cu ADN recombinant, cu aproximativ 100 de tulpini diferite, dintre care circa 45 pot determina afecțiuni benigne ori pot fi detectate în leziunile maligne umane (circa 20 de tulpini sînt suspicionate a avea potențial oncogen în diferite grade: înalt, mediu și redus). Manifestarea benignă, cunoscută sub denumirile de nevi, veruci, vegetații veneriene, papiloame sau condiloame (Condiloma acuminata) poate să apară în zonele vulvei, vaginului, anusului, partea inferioară a coapselor și chiar bucal ori pe căile respiratorii. Unele condiloame pot ajunge la dimensiuni și forme care ilustrează denumirea populară de "creastă de cocoș". Cînd au dimensiuni mici, condiloamele pot să dispară spontan, în perioade de timp mai lungi sau mai scurte, pentru ca la diferite intervale de timp să recidiveze în același loc sau în alte zone. De multe ori însă acestea necesită intervenția medicală: aplicații locale, electrocauterizare, crioterapie și chiar chirurgie. Manifestările maligne (cancere de col uterin, vulvă, vagin, anus) apar numai la zeci de ani de la contactul infectant (se vorbește de o minimă de 15 și o maximă de 30 de ani) și numai dacă acțiunea tulpinilor este precedată și însoțită de alți factori carcinogeni.

- Care este calea de infectare cu acest virus?

- Principala cale de infectare este cea sexuală (genitală, anală, orală). Infectarea se mai poate face și prin contact cutanat, grataj (scărpinare), lenjeria persoanei infectate, materno-fetal, folosirea unor instrumente medicale insuficient sterilizate. Infecția cu HPV apare la persoanele active sexual, femei și bărbați. Riscul infectării este sporit de: începerea vieții sexuale la o vîrstă fragedă, promiscuitatea sexuală (parteneri sexuali multipli), un istoric de boli cu transmitere sexuală – Nisseria gonorheae, Chlamidya trachomatis, Ureaplasma urealyticum, Micoplasma hominis, Trichomonas vaginalis, Herpes simplex virus 2, Candida albicans, Hemophilus spp., Gardnerella vaginalis, Micoplasma genitalium Moluscum contagiosum, Citomegalovirus, HIV, virusul hepatitic B - și, mai ales, de preexistența unor cervicite (răni de col), a unor displazii locale cronicizate, care și favorizează infectarea (cu HPV și nu numai). Se apreciază că circa 50 la sută dintre adulții activi sexual au făcut sau pot face o infecție cu HPV. Se pare că, fără a induce ideea de diminuare a riscului, lucrurile nu stau chiar așa: o statistică din Spania arată că detectarea ADN-ului HPV s-a făcut la 15,8 la sută din prostituate și, comparativ, numai la 1,8 la sută dintre celelalte femei active sexual. Aceste cifre ar putea indica adoptarea unui comportament sexual anume, altul decît cel ușuratic, întîmplător sau/și neprotejat (a se reține că nici un mijloc de protecție nu este 100 la sută sigur). Un studiu din SUA arată că dintre femeile infectate, 1,5 la sută au fost infectate cu tulpina 16, iar 0,8 la sută cu tulpina 18 (adică riscul prezentat de cele două tulpini ar fi de 2,3 la sută).

- Care este perioada de incubație a virusului?

- Această perioadă se poate extinde de la 2-3 săptămîni pînă la 8-9 luni și chiar mai mult. Multiplicarea virală și apariția condiloamelor se poate produce la 3-6 luni de la infecție, sau chiar mai tîrziu. Între timp, simptomatologic, pot să apară: senzații de mîncărime, arsuri, scurgeri vaginale și uretrale anormale, dureri la urinare. Sînt și infecții asimptomatice, fapt care mărește riscul transmiterii lor în necunoștință de cauză. Ca și în cazurile infectării cu oricare alt virus, infectarea cu HPV este urmată de răspunsul imun al organismului, cu excepția persoanelor imunodeprimate (care au imunosupresie) și, adăugăm noi, în această categorie trebuie incluse și persoanele cu boli autoimune. Dacă 50 la sută din persoanele active sexual ar putea face o infecție HPV, prin intervenția sistemului imun, înnăscut sau dobîndit, fără nici un altfel de tratament, virusul este neutralizat și negativat în circa 90 la sută din cazuri. Numai circa 10 la sută dintre cei infectați, adică aproximativ 5 persoane din 50 rămîn infectate și nu neapărat cu cele două tulpini oncogene – 16 și 18 - pentru că mai sînt încă aproximativ 18 astfel de tulpini; prin urmare, riscul infectării cu acestea scade de încă 9 ori. Dacă infectarea ar fi proporțională, atunci vorbim despre infecția care se menține la 2,5 femei și 2,5 bărbați, dar aceștia din urmă nu au cum să facă un cancer de col uterin. Deci riscul scade cu încă 50 la sută. Prospectul vaccinului flutură o cifră menită să impresioneze: "HPV tipurile 16 și 18 sînt responsabile de aproximativ 70 la sută din cancerele de col". 70 la sută din cît? Asta ar trebui știut. O statistică ne-ar putea ajuta.

- Domnule Călin Andrițoiu, ce ne puteți spune dumneavoastră, ca medic format la școala medicamentului chimic, despre acest vaccin care a bulversat zeci de mii de familii din România?

- Vaccinul Silgard este unul dintre cele mai controversate, iar raportul risc-beneficiu nu poate fi evaluat în totalitate acum. Apreciat de producătorii și de susținătorii săi ca fiind unul din marii pași înainte pe care îi face umanitatea, prin aceea că ar reduce cu 70 la sută riscul cancerului de col uterin, acesta este, de fapt, vaccinul care poate preveni infectarea cu patru din tulpinile HPV: 6, 11, 16 și 18. Despre Silgard, ale cărui consecințe în urma vaccinării, adică esențialul, plutesc în incertitudine, se pot face cîteva afirmații: • este o suspensie injectabilă, 0,5 ml/doza, conținînd proteina L1, sub formă de particule asemănătoare capsidei virusului; • printre excipienții incriminați de adversarii vaccinării face parte și aluminiul (225 micrograme/doza), a cărui concentrare în organism peste anumite limite, prin vaccinări repetate, poate avea multe urmări grave; vaccinarea se face cu 3 doze separate, la 0, două și 6 luni; la o lună după administrarea celei de-a treia doze, subiecții pot deveni seropozitivi pentru cele 4 tipuri de tulpini HPV; • nu asigură protecție de 100 la sută față de infectare; • nu vindecă persoanele deja infectate; • nu se știe dacă nu mărește și agresivitatea celorlalte tulpini cu care persoanele vaccinate ar putea fi deja, sau s-ar putea infecta într-un viitor oarecare; • în absența studiilor, nu se cunoaște compatibilitatea sau incompatibilitatea cu alte medicamente și vaccinuri, fiind cu certitudine contraindicat și grav dăunător în tratamentele pentru imunosupresie, ca în cazul bolilor autoimune; • nu se cunoaște perioada pentru care oferă protecție: se estimează cifre între 2,5 și 6 ani (a se raporta la vîrsta fetițelor și la cei circa 15-30 de ani, cînd tulpinile ar putea fi implicate într-un ipotetic cancer); • agresează cert sistemul imun înnascut prin hiperstimulare într-o singură direcție; • nu se cunosc bine efectele adverse: oponenții vaccinului le apreciază, exagerat, că ar apărea în 80 la sută din cazuri și ar include o gamă de manifestări care merg de la eritem și urticarie pînă la hiperstimularea nepermisă a imunității, paralizii și decese (s-au înregistrat circa 30 de decese; deși s-a raportat că nu vaccinul a fost cauza acestora, fără să vrem să facem un silogism, nu avem cum să nu remarcăm faptul că toate cele 30 de persoane decedate fuseseră vaccinate); • sînt rapoarte medicale privind declanșarea inclusiv a demielinizării, paraliziei.

Oricum, nu s-a demonstrat că HPV este cauza cancerelor de col uterin; prezența tulpinilor virale în o parte din leziunile canceroase pare mai curînd rezultatul "conviețuirii" de aproximativ 20 de ani cu o leziune precanceroasă, devenită apoi canceroasă, ca și în cazul hepatoamelor (cancerelor de ficat), la care se poate ajunge în hepatitele virale B și C cronice.

- Acum, acest vaccin se face doar cu acordul părinților. Ar mai fi nevoie și de altceva?

- Desigur! Este necesară o evaluare medicală atentă. Aceasta evaluare ar trebui să cuprindă: o hemoleucogramă cu ionogramă, un test de coagulare sanguină, o electroforeză a proteinelor serice (ar putea indica autoimunitate deja instalată sau o evoluție în acest sens), un test alergologic (hipersensibilitate la substanțele din vaccin) și, desigur, o anchetă familială privind eventualele boli familiale ereditare, inclusiv autoimune. O fișă medicală personală alcătuită de medicul de familie ar trebui să însoțească orice persoană care acceptă vaccinul. Despre aceste analize și despre nevoia de precauții medical justificate, îndeosebi în condițiile proliferării bolilor autoimune (congenitale ori dobîndite) și nu numai, sînt atîtea de spus, încît minimele precauții cerute de propunătorii vaccinului (alergia la componentele Silgard, o stare de febră ridicată, boli sanguine hemoragice, sistem imunitar slăbit printr-o malformație genetică sau infectare cu HIV), par a fi mai degrabă expresia intenției de a fi vaccinate un număr cît mai mare de copile.

- Cui credeți că ar trebui interzisă vaccinarea?

- Vaccinarea trebuie interzisă persoanelor cu boli autoimune: lupus eritematos sistemic, sclerodermie, dermatomiozită, poliartrită autoimună, diabet zaharat juvenil (DZ I), anemie hemolitică, anemie pernicioasă, sindromul Sjogren, tiroidita Hashimoto, miastenia gravis, glomerulonefrită, sindromul antifosfolipidic, hepatită autoimună (foarte frecvent confundată cu hepatitele toxic-nutriționale), hepatite virale devenite autoimune prin cronicizare etc. Aceste boli au o evoluție gravă și sînt întotdeauna agravate de orice vaccinare (determină o hiperstimulare a sistemului imun, care și așa produce mai mulți anticorpi decît este necesar și care, devenind autoanticorpi, atacă propriile celule, țesuturi, organe). Dacă vaccinarea poate induce autoimunitate și se adresează femeilor, nu se poate să nu se ia în considerație faptul că peste 95 la sută din cazurile de boli autoimune afectează femeile. Una dintre explicații este și aceea că, din cauze pe care nu este locul să le amintim acum, la femei hipocalcemia ionică este mult mai frecventă, iar acest dezechilibru - oricare ar fi valoarea calciului seric total - este una din condițiile în care se declanșează autoimunitatea.

- Ca să înțelegem mai bine, ce este imunitatea?

- Imunitatea este definită ca fiind capacitatea ereditară a organismului (moștenită, înnăscută, naturală) sau dobîndită în timpul vieții, de a se apăra prin intervenția anticorpilor (imunoglobuline), care sînt sintetizați atunci cînd apare un antigen (agent patogen: virusuri, bacterii, toxine). Imunitatea nou-născuților este pasivă, asigurată numai pentru bolile comune, timp de cîteva săptămîni, de către anticorpii din sîngele mamei și de colostru. Abia după aceea sistemul imun începe să fie "construit" și poate să ia, cu timpul, 3 ipostaze: • imunosupresie - incapacitate a organismului de a produce un titru normal de anticorpi; • imunitate sau imunocompetenta - organismul dezvoltă o imunitate normală, capabil să se apere împotriva oricărui antigen; • autoimunitate - dereglarea sistemului imun prin mecanisme congenital moștenite, prin hiperstimulare cu unele medicamente, vaccinări repetate, consum exagerat de proteine, boli cronice care supun sistemul imun la un efort continuu de producere de anticorpi, al căror număr crescînd "uita" rolul lor normal și atunci atacă propriul organism. La nivelul cunoașterii comune, cele 3 stări sînt frecvent confundate și, nu rareori, inclusiv în stări de autoimunitate, părinții cer tratamente total contraindicate pentru a crește imunitatea copiilor lor.

- Noi știm că vaccinurile întăresc sistemul imunitar și îl ajută să lupte cu bolile împotriva cărora a fost creat...

- Imunologii sînt de acord în a susține: sînt și vaccinuri necesare, dar sînt și din cele care au făcut/fac mai mult rău decît bine. Un sistem imun dezvoltat normal (imunocompetent) este mai eficient decît stimularea/hiperstimularea sa parțială împotriva unui anume agent patogen. Hiperstimularea poate declanșa autoimunitatea, vaccinările repetate contribuind în mod cert la creșterea ratei bolilor autoimune, a diverselor alergii și chiar a cancerelor. Vaccinurile conțin și substanțe foarte dăunătoare organismului uman prin acumulare nepermisă. Unele vaccinuri, cum sînt cele antigripale, și-au dovedit inutilitatea (la apariția unei noi tulpini virale persoanele vaccinate sînt mai mult și mai îndelung afectate decît cele care nu au făcut vaccinul). Inclusiv vaccinarea nou-născuților împotriva infectării cu virusul hepatitei B ar trebui să se facă numai dacă riscul este iminent (nu se cunoaște durata pentru care oferă protecție și se intervine pe un sistem imun care abia începe să se formeze, existînd riscul să-l dezechilibreze, îndeosebi dacă moștenește predispoziții congenitale pentru autoimunitate).

De subliniat este și faptul că excesul de vaccinuri pune serioase probleme legate de compatibilitate/incompatibilitate în domeniul transplantului de organe. Vaccinarea persoanelor cu limfocitoză (exces de limfocite) ar putea pune probleme legate de afecțiunile în care această stare este implicată (spre exemplu, ca în cazul leucemiei limfatice cronice). Vaccinările pot exacerba sau chiar și declanșa și alte afecțiuni care au o conotație autoimună (astmul bronșic, unele dermatite, vitiligo, psoriazis), pot afecta fertilitatea cuplurilor prin declanșarea producerii de anticorpi antispermatozoizi, de anticorpi antifosfolipidici (pot provoca oprirea în evoluție a sarcinii). Sînt deja raportate, medical, decese prin creșterea numărului de vaccinări. Dacă Silgard asigură protecție pentru 2,5-6 ani, de cîte ori va trebui reluată vaccinarea? Unde s-ar ajunge cu repetarea vaccinărilor, fie și dacă acestea s-ar face împotriva celor 100 de tulpini ale HPV, Silgard asigurînd protecție pentru numai 4 dintre acestea?

- Cum putem ști dacă avem un sistem imun capabil să ne protejeze?

- Alături de orice alte analize, prin electroforeza proteinelor serice ne asigurăm că albumina și globulinele (îndeosebi gamma) sînt în limite optime, ca și calciul ionic. Este aproape o axiomă: creșterea proteinelor globuline, îndeosebi a celor de tipul imunoglobulinelor, determină scăderea albuminei în condițiile hipocalcemiei ionice (stabilită prin ionogramă, destul de neglijată în practica laboratoarelor și nu prea cerută). O boală de imunosupresie și/sau autoimună nu se vindecă decît prin reechilibrarea raportului A/G (albumină/globuline), care implică restabilirea titrului de anticorpi la un nivel compatibil cu redobîndirea imunocompetenței, însoțită îndeosebi de restabilirea valorii normale a calciului ionic. Aceste afirmații se întemeiază pe studiul a sute de cazuri clinice, ale căror documente se află în baza noastră de date (pe care o punem la dispoziția oricărui cercetător avizat) și este tema tezei mele de doctorat în științe medicale. Reafirm capacitatea produselor apicole, fitoapicole, apiminerale, apihormonale de a interveni în reechilibrarea sistemului imun, prin capacitatea lor imunomodulatoare unică, demonstrată în vindecarea unor boli grave, inclusiv de etiologie virală, bacteriologică, canceroasă, autoimună, etc.

- Domnule prof. Vasile Andrițoiu, ați tratat pînă acum sute de paciente suferinde de cancer de col uterin. Spuneți-ne mai multe amănunte despre această afecțiune?

- Cancerul de col uterin este una dintre puținele forme de malignitate care poate fi depistată, prevenită, tratată și vindecată în stadiul precanceros; la fel, este curabilă în stadiile sale timpurii, înainte de a trece la forme invazive. Afecțiunea este precedată de cronicizarea unor cervicite, a unor displazii (provocate de diverse infecții - inclusiv prin bolile cu transmitere sexuală - de o igienă deficitară, de traumatisme locale obstetricale sau secundare contactelor sexuale, de utilizarea tampoanelor interne sau a steriletului, de un pH genital crescut, etc. Leziunile de col premaligne, chiar nedepistate și netratate la timp, indiferent de etiologia lor, sînt timp îndelungat reversibile. După o lungă perioadă de evoluție însă sînt potențial maligne, putînd determina cancerul de col (neoplazia cervicală intraepitelială). Originea cancerului de col este însă mult mai complexă și nu poate fi limitată la factorii favorizanți pe care i-am enumerat mai sus. Această origine, ca și a oricărui alt tip de cancer, nu va putea fi explicată cu eliminarea implicațiilor sistemului imun și a factorului genetic, factor exprimat în conflictul dintre genele protooncogene și genele antioncogene, supresoare ale tumorii (-p53, Rb-1). Și, încă, pînă cînd nu va putea fi explicat mecanismul prin care se produce transformarea malignă a primei celule normale, urmată de proliferarea care scapă de sub control. Poate că, în locul unei campanii de vaccinare în masă, cu mult mai eficient și mai ieftin pentru stat ar fi o campanie de informare și gratuitatea testului Papanicolau, prin care se pot identifica modificările celulare anormale la nivelul cervixului: alarmante în stadiile CIN III (apar celule suspecte de malignitate), CIN IV (citologic, apar celule tumorale în număr redus) și CIN V (citologic, apar celule maligne în placarde). Această investigație, odată devenită rutină pentru femei după debutul vieții sexuale, va putea identifica evoluția displaziilor cervicale în direcția cancerelor de col cu o precizie de peste 90 la sută din cazuri. Testul, pentru mai multă siguranță, poate fi urmat și de alte investigații: tipajul ADN-ului HPV sau al altor virusuri (HSV 2, spre exemplu); biopsia colposcopică pentru examenul histopatologic; se poate verifica și existența antigenului tumoral (markeri tumorali). Acești markeri sînt proteine produse de celulele canceroase și sînt detectați în sînge, putînd fi utili în diagnosticul unor cancere timpurii, dar care nu pot înlocui – ca și precizie - examenul histopatologic. Dacă valoarea lor în diagnostic este limitată și nu se folosesc singulari în acest scop (pot să apară și în alte afecțiuni decît cancerul de col), au o valoare mai mare pentru aprecierea stadiului bolii, pentru monitorizarea răspunsului la tratamentele antineoplazice, sau ca indice de supraveghere în eventualele recidive. Acești markeri sînt CEA, CA 125, CA 19-9, B 2-M și SCC. Ultimul enumerat are o precizie mai mare, fiind markerul tumoral principal pentru cancerul de col cu celule scuamoase, ceilalți putînd fi detectabili și în alte tipuri de cancere sau în alte afecțiuni (cum ar fi CA 125 în endometrioză).

- Haideți să dezlegăm totuși enigma Silgard?

- Dezlegarea problemei în discuție – utilitatea vaccinului Silgard în prevenirea cancerelor de col - are ca punct de plecare inventarea acestui vaccin și faptul că cercetătorul german Harald zur Hausen a devenit laureat al Premiului Nobel pentru Medicină – octombrie 2008 - urmare a teoriei că HPV ar fi implicat în declanșarea cancerului de col uterin. Aprobarea punerii pe piață a vaccinului de către înalte foruri cu autoritate în domeniul farmaceutic – pe care nu le mai amintim - nu a fost în măsură să stingă comentariile specialiștilor și ale unor instituții prestigioase din domeniul oncologiei, virusologiei și imunologiei privind riscurile, îndeosebi pe termen mediu și lung, iar beneficiul a fost tot mai frecvent comentat, inclusiv din motive pragmatice: într-un mare număr de cancere de col nu se aflau tulpinile pentru care vaccinul oferă protecție. Există suspiciunea că succesul de piață al vaccinului – care începea să se clatine – are nevoie de o teorie care să fie susținută de înaltul statut de laureat Nobel. Instituții și specialiști din alte țări – nu-i mai cităm -, de un prestigiu și seriozitate care nu pot fi puse la îndoială, au ajuns la concluzia că tumorile maligne ale colului sînt provocate mai curînd de alte cauze, iar celulele transformate malign pot fi mult mai ușor infectate viral; chiar și în această situație, ADN-ul HPV nu poate fi detectat decît într-o parte a cazurilor. Vom face referire însă la opiniile unor specialiști români. Spre exemplu, președintele Societății Române de Epidemiologie, conf.univ.dr. Geza Molnar susține că HPV nu este cauza, ci doar un cofactor în apariția cancerului de col uterin, iar circa 80 la sută dintre persoanele infectate se vindecă fără nici un tratament, prin acțiunea sistemului imun (adică, au avut imunocompetentă!). Același specialist afirmă că nici o altă țară, în afara de România, nu și-a asumat o campanie națională de vaccinare. Evident, renunțăm să ne întrebăm: de ce oare? Cităm și părerea altor specialiști români redutabili, exprimată - este adevărat - înaintea campaniei în favoarea vaccinării, în volumul "Infecții cu herpesvirusuri", Editura Infomedica, 2002, București, semnată Dr. Victor Aramă și Dr. Adrian Streinu Cercel. Studiind implicarea virusurilor în determinarea cancerului de col uterin, apreciază că acest neoplasm are unele caractere de boală veneriană, dar apare mai ales la femeile care încep activitatea sexuală precoce, au mai mulți parteneri, o igienă deficitară și multiple afecțiuni veneriene anterioare. Cu referire și la studiile statistice anterioare, cei doi specialiști ajung la o concluzie interesantă: infecția cu Herpes simplex virus 2 (HSV2) crește de 6 ori riscul de cancer de col uterin, iar infecția asociată a HSV2 cu tulpina 16 a HPV crește de 9 ori acest risc; 80 la sută din cancerele de col au ADN–ul HSV2 prezent în celulele tumorale, și apreciază, în pagina 51 a cărții amintite, că infecția virală, cităm, "nu este un factor de risc major pentru apariția cancerului de col uterin, ea stimulînd însă progresia unei neoplazii deja instalate". Prin urmare, cei doi remarcabili specialiști români ajung la aceeași concluzie la care au ajuns și specialiștii din alte țări, inclusiv din SUA: virusul nu declanșează cancerul de col, dar poate agrava evoluția unei neoplazii deja instalate. Proporțional, riscul infecției cu HSV2 este dublu – a se revedea cifrele de mai sus - față de tulpina 16 a HPV!!!

Dacă în 80 la sută din cancerele de col este identificat ADN-ul HSV2, cum ar putea ca HPV sa fie cauza a 70 la sută din cancerele de col? Oricum, oricine ar susține orice vaccin, oricît de convingător ar fi, nu cred că poate vaccina 150 la sută din 100 la sută femei existente, active sau viitor active sexual.

O statistică alcătuită chiar și numai pentru anul curent, ar putea lămuri în cîte cancere de col sînt implicate tulpinile HPV pentru care vaccinul oferă protecție. Oricum, așa cum sînt mediatizate acum, anumite procente sînt de natură să sperie, iar o statistică ar face lumina necesară.

- Rezumînd cele de pînă acum: vaccinul Silgard poate preveni (fără o certitudine de 100 la sută) infecția cu tulpinile 6, 11, 16, 18 ale HPV, dar nu poate vindeca o infecție deja existentă și ar putea agrava o neoplazie produsă din alte cauze. Este corect?

- Corect! Mai mult, imunitatea personală, înnăscută sau dobîndită, se dovedește cea mai redutabilă armă pentru vindecarea infecției cu HPV. În lipsa imunocompetenței, încă nu s-a pus la punct un tratament medicamentos care să vindece o infecție HPV, care devine astfel o infecție pe viață, iar necazurile cele mai mari pe care le poate provoca sînt condiloamele și transmiterea infecției altor persoane. În condițiile unui control medical periodic, leziunile precanceroase și chiar cancerele timpurii sînt curabile, ceea ce face din acest tip de neoplazie una dintre cele mai ușor de prevenit și tratat.

- Domnule Vasile Andrițoiu, ce influență are apiterapia în acest domeniu? Pot produsele apicole să intervină în stoparea infecției cu HPV sau în tratarea cancerului de col uterin?

- În domeniul terapiilor antivirale, anticanceroase și nu numai, prin restabilirea funcțiilor sistemului imun care să-și îndeplinească în mod corect sarcinile, fiind mai eficient decît orice vaccin, așa cum am văzut deja – inclusiv discutatul Silgard -, apiterapia este o metodă net superioară și foarte puțin cunoscută. Administrată corect, poate avea o inegalabilă acțiune de imunomodulare: înlătură atît imunosupresia, cît și autoimunitatea. Nu poate fi aplicată corect decît cunoscînd biologia celulară și moleculară, stăpînind mecanismele de restabilire a homeostaziei celulei umane, prin intermediul căreia se restituie funcțiile țesuturilor și organelor, reabilitînd cooperarea dintre acestea într-un tot organic protejat de o imunitate normală (adusă, menținută sau readusă în starea de imunocompetență). Evident, companiile farmaceutice nu cîștigă nimic dacă se protejează sau se restabilește imunocompetența.

- Aveți exemple edificatoare care să ilustreze aspecte ale capacităților imunomodulatoare, antivirale și antitumorale ale apiterapiei - o metodă terapeutică devenită deja competență medicală, dar sporadic și încă timid aplicată?

- Adultă, 46 ani. La 23.02.2008 diagnosticată cu epiteliu de endocol cu metaplazie imatură; epiteliu cu leziuni displazice post sterilet, Papanicolau CIN II-III, fără infecții BTS (boli cu transmitere sexuală). Imunocompetență. Urmează apiterapia 2.03.2008-2.05.2008. Repetă testul Papanicolau: CIN I, deci vindecată în două luni. (în baza de date: R3/08/42/D).

- Tînără, 28 ani. Simptomele care o determină să facă un test Papanicolau la 16.07.2008, cu diagnosticul C II inflamator, cervicită cu cocobacili, frecvenți bacili Doderlein, Trichomonas vaginalis, Anticorpi Anti-Chlamidia Trachomatis. Urmează apiterapia 2.09.2008-2.12.2008, apoi face un test Papanicolau, care diagnostichează: frotiu CIN I, floră saprofită. Deci, se vindecă în două luni și jumătate. (in baza de date R7/08/112/C)

- Adolescentă. Afirmativ: infectată cu HPV în aprilie 2007 (la 15 ani și patru luni). După 6 luni apare un condilom; noiembrie 2007 - la 16 ani - face testul de diagnostic citologic: frotiu negativ pentru leziune malignă intraepitelială, floră microbiană abundentă, fără anomalii celulare, Papanicolau CIN II; tipajul viral (reconfirmat la 14.03.2008) evidențiază prezența tulpinilor HPV 11 - cu risc benign, 66 și 68 (cu risc oncogen). Urmează tratamentul alopat patru luni și repetă frotiul în februarie 2008: rezultatul este Papanicolau CIN III (ASC-US) inflamator, prezentînd cocobacili, bacili Doderlein, Chlamidia trachomatis; deci infectarea cu HPV s-a produs pe fondul unei mai vechi infecții BTS. La 20.03.2008 începe apiterapia și repetă frotiul și tipajul viral - la 7.05.2008 - care detectează prezența tulpinilor HPV 66 și 68 (tulpina 11 nu mai este prezentă!). Inexplicabil și inutil, în 20.05.2008 i se face prima doză de vaccin Silgard: urmează edematierea zonei vulvare și intens prurit vulvo-vaginal. Continuă apiterapia, iar testul Papanicolau din 4.11.2008 (SISTEM BETHESDA) diagnostichează un "frotiu moderat inflamator, fără ASC-US și agenții patogeni enumerați mai sus, tipajul viral notînd, cităm, "Nu a evidențiat prezența HPV". În acest caz apare numai o tulpină HPV - 11, cu risc benign însă pentru care poate interveni salvator Silgard-ul și care s-a negativat prima prin apiterapie, dar și alte două tulpini cu risc oncogen (66, 68), pentru prevenirea infectării cu acestea neexistînd un vaccin (Cod R 4/08/116/HPV).

- Adultă, 33 ani. La 29.10.2004 este diagnosticată: Papanicolau CIN II eroziv inflamator. La 21.04.2005: Papanicolau CIN II, aspecte ale infecției cu Papilomavirus, dar "fără aspecte atipice sau displazice în materialul citologic prelevat". În 25.07.2005, anexectomie pentru chist adenocarcinomatos bine diferențiat la ovarul din dreapta; se practică rezecția parțială a ovarului stîng pentru polichiste; rană de col cu sîngerări în afara menstrei; suspiciune infecție cu HPV (dar nu face detecția ADN-ului viral). La 24.10.2005: buletin de examen cito-bacteriologic, cu diagnosticul CIN II, citopatologie atipică, dar neevidentă pentru malignitate; infecție cu bacili Doderlein. 12.01.2007: diagnostic de chist ovarian stînga; uter cu 3 noduli fibromatoși; polip endometrial; endometrioză; în sfîrșit, face și testarea Papillomavirus: "S-a detectat prezenta tulpinilor HPV cu risc crescut oncogen: 16, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68. Urmează terapia alopată. Testul din 17.09.2008: aceleași tulpini HPV, endometrioză pelvină, CA 125: 31,40 (<35), dar acest antigen tumoral crește și în endometrioză. Urmează apiterapia (20.09.2008-7.01.2009). La 7.01.2009, Labor cytogenetikai din Szeged notează: "Din proba supusă investigației serotipul de înalt risc HPV nu a fost depistat”. Antigenul tumoral CA 125 se reduce la 23,30 (buletinul de analize din 20.02.2009), ceea ce, inclusiv afirmativ simptomatologic se confirmă: endometrioza este în curs de vindecare. Rezumativ: deși este o infecție cu 12 tulpini HPV, nu se diagnostichează un cancer de col, ci o neoplazie ovariană – în contextul unui istoric de chiste endometriozice, cu un estradiol de 3-6 ori peste normal, cu sîngerări ante și postmenstruale, cu istoric de infecții BTS. Vaccinul Silgard ar fi avut efect protector față de infectarea cu doar una din cele 12 tulpini HPV detectate! (Cod dosar R4:/09/23/HPV).

- Se pare că cea mai rebelă tulpină HPV, inclusiv la apiterapie – analizînd cazurile pe care le-am întîlnit - este tulpina 51. Exemplu: tînără, 26 de ani și 3 luni, diagnosticată la 27.10.2005: CIN II inflamator (candidoza, cocobacili, celule pavimentoase superficiale și intermediare izolate și în placarde; suspiciune HPV; CA 125=11,50 (0-35). La 20.01 2006 face tipajul viral și se detectează tulpinile HPV cu risc crescut: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68. Urmează tratamente alopate și complementare , iar în perioada 5.04-5.10.2008 urmează apiterapia. Tipajul viral din 16.10.2008 detectează numai tulpina HPV 51 (Cod dosar R4/08/79/HPV).

- În multe cazuri însă neglijînd inclusiv o simptomatologie alarmantă - și cazurile sînt frecvente - femeile nu fac la timp testul Papanicolau, un test simplu, neinvaziv, dar care ar putea opri evoluția unei displazii de col precanceroase înspre o neoplazie. Un exemplu recent: adultă, 36 de ani, la 19.11.2008 un buletin anatomo-patologic notează: fragment de col uterin cu glande de aspect hiperplazic, metaplazie epidermoidă imatură cu displazie severă și carcinom în situ la nivelul epiteliului de endocol și epidermoid, cu acantoză, hipercheratoză, paracheratoză, coilocitoză. Testul Papillomavirus HPV-ADN High Risk din 20.11.2008: s-a detectat prezența tulpinilor HPV cu risc crescut oncogen: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59. Dacă ar fi apărut o condilomatoză, alarma ar fi fost mai din vreme. Apelează la apiterapie recent. A se remaca apelul tîrziu la o analiză care ar fi trebuit să fie o rutină: testul Papanicolau. Chiar și sub protecția Silgard-ului, tot ar fi rămas încă 10 tulpini HPV cu risc oncogen: este greu de demonstrat, imposibil chiar, că acestea reprezintă numai 30 la sută din riscul de cancer de col, în timp ce primele două ar reprezenta 70 la sută (Cod dosar R4/09/58/HPV).

- Se poate reține ritmicitatea detectării unor tulpini HPV. Se pot face și calcule, din care să rezulte date procentuale. Nu știm formula prin care un matematician, oricît ar fi de strălucit, ar putea obține o reducere de risc cu 70 la sută pentru cancerele de col prin intervenția protectoare a Silgard-ului. Sînt și cazuri de infecție cu mai puține tulpini HPV (iată încă un ultim exemplu: tipaj HPV din 28.06.2008, pozitiv pentru tulpinile 18, 70 (Cod R4/08/89HPV), dar nu avem, în baza noastră de date, nici un document care să ateste infectarea numai cu cele patru tulpini, deși nu excludem o astfel de posibilitate.

- Domnule dr. Călin Andrițoiu, știu că aplicați tratamentele apiterapeutice împreună cu tatăl dumneavoastră. Sînteți solicitați de către foarte mulți oameni bolnavi, unii aproape de sfîrșit dar care vor încă o șansă de la viață. Lucrați împreună, numai că, spre deosebire de dl profesor, care aleargă prin toată țara, aveți mai mult timp la îndemînă pentru partea de cercetare. Care este durata unui tratament apiterapic pentru negativarea Papillomavirusului?

- Este aproximativ aceeași cu cea pentru hepatitele virale B și C. În ambele cazuri, succesul terapiei este condiționat de restabilirea sistemului imun la nivel de imunocompetență, proces care implică, prioritar, reechilibrarea proteinelor plasmatice A/G (albumine/globuline) și a echilibrului fosfocalcic. Dezechilibrele proteinelor plasmatice se pot produce cu participarea unor factori congenitali, ca în cazul diverselor boli autoimune, dar pot fi și dobîndite în cazul bolilor cronicizate – hepatite, alte infecții virale, inclusiv HPV, cancere, etc. - prin creșterea titrului de anticorpi care devin autoanticorpi, declanșînd autoimunitatea, stare care implică în mod constant scăderea proporțională a producerii albuminei. Procesul este însoțit, ca regulă, de o hipocalcemie ionică cronică sau de o dereglare a homeostaziei calciului, care conduce la același deficit. Am mai dat publicității sau am prezentat la mai multe conferințe astfel de exemple, în care restabilirea imunocompetenței (reducerea titrului de autoanticorpi, creșterea în limite normale a albuminei și a calciului ionic) precede obligatoriu vindecarea oricărei boli autoimune.

- Aveți îndosariat un astfel de caz?

- Adultă, 48 de ani. La 2.07.2004 a fost diagnosticată cu hepatită acută de etiologie virală C. Urmează tratamentul alopat, inclusiv cu interferoni de sinteză, la care nu răspunde. La 15.04.2005 apelează la apiterapie; după 60 de zile se reechilibrează proteinele plasmatice și se normalizează calciul ionic. În următoarele două luni, hepatita este vindecată; fiindcă persoana avea o stare financiară care să-i permită, a repetat analizele în Elveția. Laboratorul Violler al Privatklinik Bethanien din Zurich, după ce face inclusiv o "Proteinelektrophorese", în buletinul de analize Nr. 004/05.026364, notează: "Immunokompetente personen. HCV RNA-PCR negativ". (în baza noastră de date: R3/05/126/VHC).

Exemplul a fost ales și pentru că am putut cita laboratorul care a făcut analizele, laboratoarele din România avînd grijă să interzică reproducerea integrală sau parțială a buletinelor lor de analize. Dacă protejezi identitatea persoanelor care fac tratamentul și analizele, nu înțelegem o asemenea interdicție, deși o respectăm. Prin urmare, vindecarea se produce în 4 luni. În cazul persoanelor ale căror hepatite, prin cronicizare, boala are un aspect marcat autoimun, reducerea titrului de anticorpi deveniți autoanticorpi și cu o gravă hipoalbuminemie, realizarea imunosupresiei pînă la restabilirea imunocompetenței, fără de care nu se poate vindeca, cere încă cel puțin două luni de apiterapie (Cod dosar R3/08/69/VHC; Cod R3/08/74/VHC etc.).

- Dar nu despre hepatite vrem să vorbim, ci despre HPV și riscul său oncogen...

- Intenționam să fac doar o paralelă între riscul oncogen al tulpinilor HPV și riscurile oncogene ale virusurilor B și C implicate în hepatite. Cred că există o similitudine care, așa cum arată datele clinice prelucrate de noi la cabinetul "Apiregya Imunostim", atît în dinamica apariției cancerelor de col în care se detectează tulpini HPV, cît și a cancerelor de ficat în care se detectează virusurile hepatitelor B și C, indică mai curînd o conviețuire, un paralelism de evoluție între carcinogeneză și prezența virală. În numeroase cazuri, în care virusurile ar putea fi implicate, trec peste 15 ani de la infectarea cu virusurile B sau C pînă la declanșarea, deloc obligatorie, a unui cancer hepatic (R2/08/67/HCV; R2.08/147HCV; R2/08/52/HBV, etc.). Virusurile ar putea fi numai agravante pentru boala canceroasă: oricum, încă nu știm în ce fel virusurile ar putea contribui la transformarea canceroasă a celulelor normale. Numărul mare de cancere hepatice primare, în care nu s-a detectat prezența vreunui virus, pune semne de întrebare care cer un răspuns, ca și în cazul cancerelor de col uterin.

Apiterapia nu are numai un potențial antiviral remarcabil. Credem că este superioară medicației alopate și în tratarea cirozelor. Putem susține că am obținut rezultate deosebit de bune și în tratarea apitearapică a bolnavilor de ciroză hepatică, inclusiv a cirozelor aduse în stadiul autoimun prin cronicizare sau/și prin tratamentul cu interferoni de sinteză. Datele noastre sînt sugestive pentru această evoluție și am concluzionat că răspund acestui tratament îndeosebi persoanele al căror titru de anticorpi se află între limita minimă și jumătatea referințelor de laborator minim-maxim. Pentru aceasta pledează nu numai cazurile clinice, ci și rezultatele pe care le-am obținut în cursul experimentelor din biobaza Universității de Medicină și Farmacie "Gr.T.Popa" din Iași, care au făcut obiectul tezei mele de doctorat în științe medicale și pe care o voi susține în apropiata lună mai a acestui an.

- Mai creșteți șoricei de laborator pentru experiențe?

- Spre folosul științelor medicale nu am de ales. Ei sînt singura cale. În majoritatea cazurilor, instalarea cirozei la șoriceii de laborator, între altele, a fost însoțită și de dezechilibrarea proteinelor plasmatice: creșterea titrului de anticorpi pînă la nivelul de autoanticorpi, invariabil însoțită de reducerea capacității ficatului de a produce o cantitate normală de albumină, afecțiunea devenind și autoimună, așa cum se întîmplă obișnuit și în cirozele "umane". În toate cazurile, vindecarea nu s-a putut face decît după reechilibrarea raportului A/G, urmată și/sau însoțită de restabilirea altor valori biochimice destabilizate de boală. Desigur, la fel se întîmplă, încă de la debutul bolii, în hepatitele autoimune. Acestea sînt provocate de autoanticorpi - din cauze asupra cărora nu insistăm acum - în condițiile unei hipocalcemii ionice, iar prin cronicizare pot ajunge în stadiul de ciroză. Alături de multe alte boli autoimune, excesul de vaccinări crescînd obligatoriu titrul de anticorpi, pot declanșa inclusiv acest tip distinct de hepatopatii. Vindecarea oricărei boli autoimune fără reducerea cantității de proteine globulare, din care fac parte și autoanticorpii, reechilibrînd raportul albumine/globuline, este o imposibilitate dovedită cu certitudine prin experiențele de laborator ("in vivo"), cît și de cazurile clinice din baza noastră de date (sînt așa de multe încît nici nu le mai cităm).

Alte tiluri din
Medicale
  1. felicitarile mele !!
    de (p...6@yahoo.com ) la data de joi, 09 aprilie 2009

    daca nu stiam de la cine i se trage , acum am aflat .
    El este un om minuntat, si numai oamenii minunatii pot ajunge atat de departe .......
    multii pupicii pentru Calin !!

  2. fata zilei
    de (g...u@yahoo.com) la data de vineri, 10 aprilie 2009

    Chiar trebuie astfel de fotografii puse pe prima pagina? Stiu ca un cititor mai putin (adica eu) este nesemnficativ comparativ cu cei care deschid pagina dv. poate chiar pentru asemenea fotografii. In fond asta e problema destul de raspandita la noi : atat timp cat exista cantitatea (de cititori), nu mai conteaza calitatea. Imi pare rau ca nu voi mai accesa pagina dv, care altfel imi era utila si placuta. Dar imi pare si mai rau pentru lipsa dv. de profesionalism.

  3. NEVI VegetariENi
    de LUCA AUREL(@...l) la data de sambata, 21 noiembrie 2009

    SUNT bolnav diabet insulina de23ani amla baza penisului nevi vegetarieni am52 ani se poate opera?8



Adauga comentariul tau







 

impact
Tel. 0232246000 | Fax 0232246002 | Orange 0752266266 | contact@evenimentul.ro
Copyright © SC Ziarul Evenimentul SRL Iasi. In varianta tiparita, cotidianul Evenimentul are o arie de distributie care cuprinde 6 judete:
Iasi, Bacau, Botosani, Neamt, Suceava si Vaslui