14-05-2008 Alergia la polen poate determina aparitia crizelor de astm Nu de putine ori, vedem in jurul nostru persoane care stranuta atunci cind mirosul florilor este predominant. Ne intrebam care sa fie cauza acestor stranuturi. Ei bine, principala cauza este alergia la polen, numita polinoza Alergia, ca fenomen clinic, este o reactie de intoleranta fata de substante care nu ameninta cu nimic organismul. Specialistii spun ca, in fata acestor substante, desi sint lipsite de nocivitate, organismul se comporta ca si cum ar fi vorba de microbi sau de virusuri, punind in miscare mecanisme anti-inflamatorii. Rezultatul este inflamatia la nivelul organelor cu rol de bariera la nivelul mucoaselor respiratorii, oculare si digestive. Cei care sint alergici la polen si nu se feresc de el pot avea neplacuta surpriza sa constate semne clinice de boala cum ar fi: urticaria, umflarea buzelor, a ochilor si, in cele mai grave cazuri, aparitia astmului bronsic. Urticaria este ultimul sindrom care apare ca frecventa la alergia la polen. Urticaria, daca este cauzata de polen, apare strict in sezonul polenic si are mare reversibilitate. Apare pe partile descoperite care intra in contact cu polenul. Este o urticarie benigna, care cedeaza usor la antihistaminice si nu pune probleme. Emblematic insa pentru polinoza este rinoconjuctivita sau, mai bine zis, asocierea dintre rinita si conjunctivita. Aceasta apare la sfirsitul lunii martie, odata cu inflorirea precoce a arbustilor si atinge maximum de intensitate in lunile mai si iunie, cind majoritatea gramineelor sint inflorite. Un alt simptom al polinozei este conjunctivita, care, la rindul ei, se asociaza cu rinita. Apar apoi si stranuturi in serie, cu eliminare abundenta de lichid, iar alteori nici nu se pune problema secretiei nazale sau a stranuturilor, ci pur si simplu exista un blocaj nazal inversunat, care nu cedeaza decit daca respectivul suferind de polinoza schimba aerul. Din pacate, suferinzii de polinoza iau aceasta afectiune in gluma si nu se prezinta la medic. Or, acest lucru este necesar, in primul rind pentru ca, in cele mai benigne forme, cu citeva stranuturi si putine simptome nazale sau conjunctivale, polinozele pot duce la aparitia crizelor de astm. Alergia la polen "coboara" spre bronhii si nu rareori se intimpla ca bolnavii care incep cu rinoconjunctivita sa faca peste 7-10 ani crize de astm. Alergia la polen poate aparea la orice virsta. De obicei, apare intre 20-40 de ani, dar sint si persoane care au facut polinoza pentru prima data la peste 70 de ani. Nu este o regula stricta, dar partea centrala o reprezinta virstele tinere. Cel mai eficient mod de prevenire a polinozei este limitarea contactului cu polenul, care se realizeaza prin deschiderea ferestrelor pina la 12 noaptea si inchiderea lor pina la 8 dimineata, cind polenul explodeaza pur si simplu in atmosfera. Din punct de vedere medicamentos, exista o multitudine de posibilitati de tratare a polinozei. Se recomanda utilizarea antihistaminicelor precum Clorfeniramin, Tavegil, Romergan, Clemastin. Acestea au si efecte sedative. Mai nou, au aparut si antihistaminicele nonsedative precum Claritin, Setirizin, Hismanal, toate aceste preparate avind proprietati remarcabile fata de reactia alergica la polen. De retinut ca, pe piata medicamentelor din Romania, mai exista medicamentul denumit Aerius, care reprezinta un pas inainte in tratarea tuturor alergiilor si nu numai a celor legate de polen. Are proprietati antialergice generale si are eficienta maxima, actionind cu rapiditate – in 20 de minute deja se vad efectele.