18-05-2002 Anton Holban si Falticenii (1) Anton Holban, nepotul cel drag al lui Eugen Lovinescu, e un falticenean impatimit. Viata il trimite departe de tarimul unde se simte acasa, ceea nu face decit sa inteteasca focul dorului si sa intretina nostalgii. N-apuca nici macar sa-si termine scoala la Falticeni. Isi urmeaza tatal, ofiter, la Focsani ori la Bucuresti, unde si ispraveste studiile, inclusiv pe cele universitare. Desi nascut la Husi si pribegit prin alte locuri, purtind cortul in spate ca un nomad, Anton Holban se socoteste falticenean si nu ezita sa o marturiseasca ori de cite ori singuratecul incurabil are prilejul. Aici e in apele lui. Bunica Profira Lovinescu, mama lui Eugen si a parintelui sau matern, il soarbe din ochi cu afectiune si in prezenta ei se simte mai sigur pe sine, mai ocrotit. Intilnirile din vacante cu unchiul sau Eugen Lovinescu sint initiatice si stimulative, datatoare de elanuri. Aici, la Falticeni, se gaseste unul dintre cei mai buni prieteni ai sai, Aurel George Stino. O prietenie ivita in anii gimnaziului, la Alecu Donici. Desi doi ani ii separa, Aurel George Stino e nascut in 1900, Anton Holban in 1902, intre ei se tese o legatura fara de moarte, a carei trainicie se bizuie pe solide afinitati elective. Impartasesc pasiuni si valori comune. Lectura e viciul lor fara leac. In amintirile despre Turel, cum era dezmierdat de apropiati Anton Holban, pe care le-am tiparit postum, sub titlul "Gradina linistii", in aceste pagini memorialistice, care sint si cele mai substantiale ale cartii, Aurel George Stino isi aduce aminte ca: "In geanta scolarului gaseai o biblioteca ambulanta: Turgheniev in batrina «Biblioteca pentru toti», Jules Verne in frumoase editii de pe vremuri, revista «Flacara» a lui C.Banu din care iti arata chipul unchiului Lovinescu, fratele mamei sale, «Les livres roses» cu povesti ilustrate, un fel de revista-magazin «Astra», bogata in reproduceri de arta si literatura humoristica vieneza. Dupa ce mi-a aratat in taina continutul citorva asemenea genti, Anton imi spuse foarte serios: «Acum vine rindul tau, auzi? Vreau sa vad carti cu legaturi frumoase»", noteaza Aurel George Stino. Nici nu e mai putin bogat la acest capitol. Este posesorul unei veritabile comori strinse de inaintasii sai, din care Anton Holban se va infrupta cu nesat. Lecturile comune, framintarile si aspiratiile amindurora genereaza acel climat al confesiunii si dezbaterii. O fac plimbindu-se prin locurile tihnite din jurul Falticenilor, pe ulitele tirgului ori in incaperile din casele lor. Sint dialoguri scaparatoare adeseori, presarate cu reflectii demne de a fi tinute minte. Aurel George Stino consemneaza in memoriile sale o astfel de remarca a lui Anton Holban: "Britanii te plimba prin viata, francezii doar printr-un fel de teatru ce-l numesc viata". (va urma) Grigore Ilisei