14-01-2009 Biserica din sufleteGrigore Ilisei Ma aflam in prima duminica de dupa Craciun, la liturghie, la noua biserica din Galata Iasilor, o constructie monumentala, armonioasa, originala, amintind prin silueta imparateasca de Bizant, dar si de Roma. Zidirea s-a savirsit sub semnul frumusetii. Aceasta trebuia sa se adauge, cu nobletea sa, sacrului. A fost gindul si simtamintul care l-au animat pe parohul si ctitorul asezamintului, parintele Mircea Stoleriu, cind a purces la inaltarea bazilicii intr-un cartier nou, printre blocurile cenusii ale ceausismului, intr-un spatiu sortit la intemeiere ateismului si necredintei. Poate tocmai dintr-o astfel de pricina parintele paroh a dorit atit de mult sa ridice aici nu doar zidire trainica, ci si chip frumos ca o metafora a Dumnezeirii. Aspiratia a fost si cauza duratei de aproape doua decenii a constructiei, ce isi asteapta acum invesmintarea frescei si iconostasul. Celelalte, nu putine, s-au faptuit cu vrednicie si har. Din capul locului preotul Mircea Stoleriu a conceput alcatuirea bisericii dupa regulile canonice, insa a armonizat-o si cu evolutiile contemporane. Potrivit vederilor sale biserica noastra are datoria sa reinnoade firul rupt de regimul comunist si sa fie pe mai departe loc al sacralitatii, dar si vatra de cultura si invatatura, asa cum s-a consacrat din vechime. In cea mai apropiata, in urma cu un secol, Ion Creanga, de pilda, a deprins buchiile in pridvorul casei Domnului din Humulesti, devenit atelier de ucenicie pentru fermecatorul si genialul povestitor. Ca sa realizeze dezideratul, parintele a prevazut in proiect un cuprinzator demisol, desi solutia marea costurile. Existenta acestuia a permis crearea mediului in care credinciosii sa se poata intilni cu lucrarea si bucuria spiritului si culturii. Concomitent cu opera de construire a bisericii, parintele Mircea Stoleriu a demarat demersurile de modelare sufleteasca a turmei sale. Preot cu deschideri culturale largi, cu vocatie de intemeitor si conducator de formatii artistice, Sfintia Sa a mers din casa in casa, a vorbit aproape cu fiecare parohian, ca sa cheme pe credinciosi la biserica, tarimul unde Dumnezeu le va iesi in cale si se vor putea impartasi din unele din darurile cu care providenta a fericit omenirea. Treptat, treptat, biserica cea noua, inca in curs de edificare, cu subsolul in mare parte finalizat, a devenit neincapatoare la slujbe, dar si la conferintele lunare si la simpozioanele de prestigiu organizate anual. In 2008, cea de a XII-a editie a Simpozionului "Hristos, calea, adevarul si viata" a fost dedicata "Sfintei liturghii,izvor de viata". Conclavurile acestea de dezbateri, ce-au stirnit mult interes in rindul credinciosilor, s-au insotit de fiecare data cu vernisaje de expozitii si concerte. Biserica a ajuns a fi in acesti ani parte a fapturii locuitorilor Galatei, cei pe care regimul ateu ar fi vrut sa-i lipseasca de lacas de inchinaciune. Credinciosii au inceput sa vina aici ca in casa lor, dind intrupare conceptului primordial de biserica. Comuniunea dintre ei si Dumnezeu, dintre dinsii, se petrece in modul cel mai natural. Parintele paroh a lucrat si a zidit biserica din suflete. E lucrarea cu adevarat insemnata si de neinlocuit. Mi-am dat inca o data seama de asta, privind in acea duminica de dupa Craciun biserica cea noua si mare a Galatei, plina de lume. Credinciosii traiau inalt si adinc revelatia Dumnezeirii. Cintau si se bucurau in lumina taborica, odata cu preotii lor, strinsi in sobor rugator. Se vedea limpede ca, in Galata Iasilor, biserica fusese zidita cu temeinicie in suflete.