În tradiția populară, plantele au un loc aparte. Sunt și personaje principale la diferite ritualuri (descântece, vrăji), dar apar în rețetele de sănătate. Nu cred ca în lumea satului să fie vreo tânără care să nu-și fi împletit vreodată o cunună din flori ori să nu-și fi pus sub pernă busuioc, după cum nu cred că există copii care să nu fi adunat brândușe, primăvara sau toamna. Povestea spune că brândușa de primăvară și cea de toamnă au fost două surori foarte frumoase, pe care mama lor vitregă le-a alungat de acasă -- pe una, într-o primăvară timpurie, iar pe cealaltă, într-o toamnă târzie. Văzându-le supărate, Dumnezeu le-a prefăcut în flori, iar de atunci ele se tot caută. Una, floarea celor vii, înflorește primăvara, iar cealaltă, floarea celor morți, înflorește toamna. Se spune că cine va aduna brândușe de primăvară și le va împleti într-o cunună cu cele de toamnă, ca ele să-și spună tot dorul, și le va da pe apă, va fi răsplătit de Dumnezeu. Iar cine culege primăvara brândușe trebuie să știe că dacă mănâncă prima floare găsită va fi ferit de boli tot anul. Mai periculoasă decât sora ei, brândușa de toamnă este pe atât de periculoasă pe cât este de frumoasă. Otrava ei este bine cunoscută încă din Grecia antică, apoi medicii Bizanțului au constatat că, în doze mici, o pot folosi în tratamentul reumatismului și artritei, iar arabii pentru gută.
