09-03-2002 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Calatoria clipei Pur si simplu haiku (Editura Cronica, 2000) este cartea de debut a Klarei Losonczy care intra in literatura, la virsta adolescentei, cu un fel aparent "strain" de a-si exprima fiinta interioara; poemele din acest volum, insotite de o calda postfata semnata de Valeriu Stancu – poet si director de revista, care a stiut sa descopere si sa publice debuturi valoroase –, se circumscriu unei specii literare ce identifica spiritualitatea extrem orientala, japoneza: haiku aduna – o demonstreaza autoarea insasi intr-un scurt, dar pertinent text teoretic, Haiku – revelatia spiritului nipon –, Orientul, intelepciunea, misterul, nelinistea, ideologia si formele lor specifice de exprimare pentru ca, iata, "revelatia spiritului nipon" se produce sub semnul unui aforism din Marea Invatatura a... chinezului Lao Tse ("Cel ce este multumit nu poate fi niciodata distrus"). Klara Losonczy dovedeste o buna baza teoretica, lecturi solide (referinta cel mai des invocata ramine Istoria culturii si civilizatiei de O.Drimba) si, mai cu seama, deplina asumare a identitatii culturale din haiku. Conditia intelegerii spiritului nipon, a mesajului incifrat magic in haiku este, spune autoarea, renasterea; si o probeaza, mai intii, prin analiza atenta a poeziei lui Matsuo Basho, cel mai important autor de haiku din Japonia medievala, prin finele disocieri ale speciei fata de gazel (in poezia araba) sau rondel (in poezia franceza), pentru ca, apoi, sa-si exploreze launtrul astfel modelat, sa (re)constituie o paradigma de sensibilitate latenta, "activata" prin revelatia amintita: sa moara pentru a renaste, adica. Sumarul cartii se coaguleaza in jurul cifrei zece: sint zece "capitole", adica secvente pe firul mortii – renasterii – vietii: Haiku-uri razlete, Cele zece batai ale inimii, Scurgerea mistica, Cele opt surpari ale linistii, Agonia timpului, Cele opt strigate ale vintului, Haiku-uri reticente, Calatoria clipei, Trepte ezoterice, Haiku-uri abisale. Iata primul pas, cel al reintegrarii in natura, al replierii in mineral, pentru o noua nastere intr-o lume unde se cultiva arta de a mirosi floarea de cires: "Marul imbraca/Verdele izvoarelor,/Privesc caldura"; "Vintul destrama./O lumina firava/Vesteste umbra"; "Gheata creeaza/Iluzii obosite./Somn izbavitor"; "Lumina verde./In apa izvorului/Vad ochi si lacrimi"; "Un gind zboara lin./Ramurile de cristal/Se sparg linistit". Apoi, noua viata din Cele zece batai ale inimii va fi a iubirii, a unui eros fara pasiuni ravasitoare: "Prima iubire./Zambilele si crinii/De pe kimono"; "O rindunica./Speranta din lumina/Zimbetului tau"; "Strigatul berzei,/Dupa atitea zile,/Din nou cu tine"; "De ce eu sau tu?/Doar primavara iarta.../Cintecul lunii"; "Turturi irizati/Ce se vor prinde poate/In pletele lui". Firesc, fiinta gliseaza spre transcendent, primul gind si prima privire ale eului renascut se indreapta catre dincolo, catre esentele nevazute care i-au vegheat marea trecere: "Somnul frunzelor./Trecerea mistica spre/Celalalt tarim"; "Ultima ruga./Adierea glicinei/Si cintecul ei"; "In toiul iernii,/Bind ceai din ceasca goala,/Gindind departe"; "Glasul vintului./Scufundarea soaptelor/In nefiinta". Ce urmeaza e intimplare, eveniment, viata, biografie, surparea linistii, nelinistea (pe)trecerii timpului, agresiunea cotidianului, o calatorie in Franta ce se asaza in linistea si magia haiku-ului: "Nori eclipsind/Menuetul frunzelor/Toamna, in Paris"; "Seara la Poitiers./Crenelurile negre/Scaldate-n amurg". Poemele din Pur si simplu haiku, cu re-prezentari plastice in ilustratiile lui Eri Takase (numite Maturat de vint, Barbat si femeie, Cascada, Strigat, Inlacrimat, Vint, Viata, Fiecare clipa, doar o data, Tunet, Inclinat), constituie unul dintre cele mai semnificative debuturi in poezia ieseana a ultimilor ani. Ioan Holban