17-02-2001 Casa pe linga care trec zilnic Cred ca macar o zecime din locuitorii Iasului trec zilnic, ca si mine, pe linga o casa veche, construita din piatra lasata la vedere, cu citeva arcade pe una dintre laturi. Aceasta gazduieste valori patrimoniale unicat si, din 1970, cind a devenit muzeu, este cunoscuta sub numele Casa Dosoftei. Cei care doar trec, cu tramvaiul, caci linia este foarte aproape de peretii casei, sau pe jos, pot admira zidaria si se pot mira prin ce minune a scapat monumentul de tavalugul comunist; cei, e adevarat, mai putini, care trec pragul casei ramin, cu siguranta, uimiti de incarcatura valorica a exponatelor din vitrine. Pentru ca lucruri despre care copiii aud si invata numai la orele de literatura, la un capitol mai arid -- literatura romana veche, pot fi vazute in original in aceasta casuta. Casa Dosoftei a fost, odinioara, parte componenta a catedralei mitropolitane, in vremea cind importanta institutie ecleziastica avea sediul la Biserica "Sf. Nicolae Domnesc". In aceasta constructie anexa, ridicata intre 1679 si 1686, in vremea domniei lui Antonie Voda Ruset, mitropolitul Dosoftei, carturar scolit prin strainataturi si vorbitor a mai multe limbi de circulatie, pe atunci, a adus, de la Moscova, cu sprijinul unui alt personaj celebru al vremii, Nicolae Milescu Spatarul, o tiparnita. A doua tiparnita din Iasi, prima fiind cea instalata in chiliile de la Trei Ierarhi de mitropolitul Varlaam, cu care acesta a si tiparit prima carte in limba romana, "Cazania lui Varlaam sau Carte romaneasca de invatatura". Exemplul lui Varlaam a fost urmat si de Dosoftei. Dosoftei mai editase carte si in Polonia, in vremea studiilor, iar cu tiparnita pe care a adus-o in casa ce-i poarta azi numele, avea planuri mari. Cu aceasta presa tipografica, a carei copie din lemn poate fi vazuta si acum in muzeu, a tiparit, vreme de opt ani, carti bisericesti in limba romana, act cultural extrem de important pentru limba noastra literara care abia incepea sa-si faca loc in scriitura publica, inlocuind-o pe cea slavona. Onorind ideea de inceputuri ale limbii romane literare, la Casa Dosoftei, numita si "casa cu arcade", parte a Muzeului Literaturii Romane din Iasi, pot fi admirate, in original, manuscrise si tiparituri dintre cele mai vechi, coborind pina in secolele XIV-XVI. Unul dintre exemplarele cele mai valoroase este cea mai veche copie a "Letopisetului Tarii Moldovei" al lui Ion Neculce. In Letopiset exista si un portret al mitropolitului Dosoftei, pe care cronicarul il prezenta astfel: "Acest Dosofteiu nu era om prost de feliu lui si era neam de mazil; prea invatat, multe limbi stia: elineste, latineste, sloveneste si alta adinca carte si-nvatatura, deplin calugar si cucernic si blind ca un miel. In tara noastra pe-aceasta vreme nu era om ca acela". Urcind pe scara interioara a casei, circulara, strimta, ca de castel medieval, ajungi la un etaj, unde, printre alte carti vechi exista si "Apostolul", cel mai vechi manuscris romanesc datat (1559), de fapt o editie bilingva, romano-slavona. O curiozitate o reprezinta un alt unicat, "Patericul" de la 1350, scris in slavona, cu litere chirilice, provenind din mediul bulgar, pe care, inca, nimeni nu l-a studiat. Un calugar venit de la Chisinau a afirmat ca paginile sale contin lucruri surprinzatoare. Surprinzatoare, dar inca nedescoperite, inca in asteptarea celui care sa le scoata la lumina. Un alt element mai putin cunoscut este ca, de aproape trei ani, la etajul constructiei functioneaza, ca o punte in timp, legind trecutul pe care cartile din expozitia permanenta il evoca, si prezentul, un Salon de literatura. De care se ocupa muzeograful Mirel Cana. Salonul functioneaza ca un cenaclu, dar gazduieste si conferinte si are citeva proiecte de anvergura pe care le-ar vrea implinite cu sprijinul studentilor de la Facultatea de litere. Cea mai concreta realizare a Salonului este, insa, Asociatia OUTOPOS, care are si o editura. Editura a scos, cum, pastrind proportiile, facea altadata mitropolitul Dosoftei, o serie dintr-o colectie deosebita, "Noua literatura". In care au aparut deja zece titluri. Casa pe linga care trec zilnic cel putin o zecime dintre ieseni, unii chiar fara s-o vada, e demna de trecutul pe care-l evoca. Oltita Cintec