De la fasole, în scop terapeutic se folosesc doar tecile, fără semințe. Acestea sînt cojile de la păstăi, care se culeg verzi și apoi se usucă. Fitoterapia recomandă soiurile care au păstaia albă. Tecile conțin aminoacizi, substanțe minerale, vitamina C, tirozidă și triptofan. Decoctul din teci de fasole este un bun diuretic și are o foarte mare eficiență în tratamentul diabetului zaharat. Reduce cantitatea de zahăr din sînge, curăță organismul de toxine și, mai ales, igienizează rinichii și căile urinare. Specialiștii susțin că rezultate bune se obțin și în tratamentul împotriva acumulării de apă în țesuturi, afecțiune numită hidropizie. Ceaiul din teci de fasole mărește cantitatea de urină, înlăturînd astfel excesul de apă din corp. Odată cu aceasta se elimină și toxinele, contribuind astfel la ameliorarea stărilor reumatice. Datorită acidului silicic pe care îl conțin, tecile de fasole remineralizează organismul.
În cistite (afecțiuni ale vezicii urinare), ceaiul din teci de fasole calmează spasmele, normalizînd urinarea. Erupțiile pielii (acneea) cedează după o cură cu fasole verde, folosită ca aliment sau sub formă de ceai preparat din teci uscate.
În combinație cu alte plante, se poate obține un ceai folosit în băile împotriva reumatismului. Cunoscătorii recomandă decoctul și ceaiul din teci de fasole și în tratamentul împotriva eczemelor, erupțiilor cutanate, acneei și TBC-ului pulmonar.
Ceaiul se prepară dintr-o lingură de teci care se fierb, 15-20 de minute, într-un sfert de litru de apă. Se beau 2-3 cești pe zi. În diabet, ceaiul se bea neîndulcit sau îndulcit cu zaharină.
Ceaiul se mai poate face și în modul următor: peste 4 linguri de teci marunțite se toarnă 1 l de apă și se lasă la macerat timp de o noapte. Dimineața, se fierb pînă ce lichidul scade la jumătate. Această cantitate se împarte în 2-3 porții și se bea în cursul unei zile. Tecile de fasole intră în compoziția tuturor amestecurilor pentru ceaiuri dietetice și antireumatice.
