24-12-2007 Cernautiul si mirosul sarbatorilor de altadata In ultima vreme sint tot mai dese stirile care invoca preturile, "pina la de doua ori mai mici", care ii determina pe romanii din nord sa mearga la "shopping" peste granita, in Ucraina. Unii in localitati in care se poate ajunge pe jos, cei mai cu dare de mina la Cernauti. Acesta nu este insa un tip "nou" de comert, asa cum ar parea la prima vedere, consecinta a intrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Este, dimpotriva, un drum reluat, batatorit in perioada interbelica, de o clasa care avea sa dispara, spre un Cernauti care s-a dovedit a fi o mica Viena, un reper.  Istorii de foarte demult  "Bunicul si bunica, tineri casatoriti, au emigrat in 1885, in America. Au avut patru copii si au incercat sa faca acolo o ferma de vaci, insa au dat faliment. In 1890 s-au intors la Botosani, mai intii bunicul si tata, apoi ceilalti. Am crescut intr-o livada de 10 hectare, acum Cartierul Primaverii, dar eram adesea la joaca, pe toloaca Botosanilor, cu alti copii de virsta mea. Am mostenit si noi acea livada, care dupa 1965 s-a transformat in Cartierul Primaverii. Am obtinut cu mare greutate terenul pe care se afla casa noastra, pe motiv ca sint... Missir!", asa incepe una dintre povestile lumii Botosanilor din anii '50.  Ioana Missir Vlad este fiica ultimului primar necomunist al Botosanilor, avocatul Ioan Missir. Stie povestea stramosilor sai armeni pina in cele mai fine detalii, ba mai pastreaza si acum inelul cu sigiliu al strabunicului... "Familia Missir a fost pomenita intr-un act de pe la 1470, la Lyov, Polonia. Multi armeni au coborit spre Cernauti, din motive de comert si oportunitati mai mari", istoriseste dna Missir Vlad. S-au stabilit in zona Sucevei, apoi, de-a lungul apelor, pe calea economica, ajungind la Iasi, Roman, Bacau, Botosani, Tirgu Ocna, Focsani, Panciu, Galati, Constanta. "Mama mea nu era armeanca, era jumatate romanca, jumatate grecoaica, dar traiam intr-o comunitate de armeni, intr-o perioada in care orasele din Moldova erau multiculturale. Strabunica bunicii mele era sora cu mama lui Grigore Antipa, pe linia greceasca. La mine a prevalat aceasta gena armeneasca si asta m-a facut, poate, sa fiu mai perseverenta, traind intr-o familie cu specific intelectual, dar fara sa fiu pedanta..."  Cumparaturi la Cernauti si mincaruri frantuzesti  Ioana Missir Vlad stie despre microcosmosul de la Cernauti doar din povestirile mamei si a celorlalte rude de virsta parintilor ei: "In perioada interbelica, lumea era cosmopolita. Armenii veniti dupa 1915 au reinnodat traditiile. La noi, modelul era Cernautiul – un adevarat microcosmos. Cei care nu mergeau la cumparaturi la Cernauti, mergeau la Viena. Felurile de mincare nu erau traditionale armenesti, erau frantuzesti. Nu din snobism, ci pentru ca acesta era modul de viata al unei clase acum disparute!", ne-a marturisit Ioana Missir Vlad.  Ioana Missir Vlad s-a nascut in 1942 – unica fiica a avocatului Ioan Missir, cind vremurile bune vor fi devenit deja amintire... Avea sa ramina si fara tata, la doar trei ani... "Copilaria mea s-a petrecut in anii culminanti ai luptei de clasa, cind toata lumea tremura de frica securitatii. Am avut primul soc in clasa a V-a, dupa moartea lui Stalin, un soc absolut personal: daca pina atunci eram premianta absoluta, iar in clasa a III-a tineam sedinte colegilor, din anul acela nu am mai fost strigata la nici o serbare ca fiind premianta. Nu pentru ca nu invatam bine, ci pentru ca eram armeanca", isi aminteste dna Missir Vlad, astazi profesor universitar la Facultatea de Constructii din cadrul Universitatii Tehnice "Gh. Asachi" Iasi... Oamenii se imparteau la vremea aceea in mosieri si chiaburi. Daca mosierii nici nu mai erau primiti la scoala, chiaburii mai aveau o sansa. Aceea de a se supune, discret.  Ultimul brad de Craciun  Pe 30 decembrie 1947 s-a proclamat Republica: "Mama mea a venit consternata, pentru ca si-a dat seama ce se intimpla, s-a auzit ca a abdicat regele si le-a pierit tot cheful de sarbatoare. Coincidenta a facut ca bradul din acel an, unul foarte inalt, frumos, a fost dat jos de o pisica. Mama demonstrase de multe ori ca nu exista superstitii, insa acela a fost perceput ca un semn rau si alt brad n-a mai facut niciodata!" In anii care au urmat se adunau cu totii la o familie de armeni, unde erau invitati la masa de Craciun... "Majoritatea reprezentantilor comunitatii erau fie foarte bogati, fie middle class. Si asta nu pentru ca le-a dat cineva ceva. Eu am avut rude care aveau sotul in inchisoare, copil mic, care au saracit, carora li s-a luat tot. Faceau croitorie, mergeau la clienti acasa, scoteau un ban. Nu era o rusine. N-am vazut armean care sa stea. Caracteristice pentru aceasta etnie sint, cred, perseverenta si harnicia, in orice conditii, la orice nivel de dezvoltare sociala". Cafenelele de tip vienez ale Cernautiului nu mai sint insa ce-au fost odata...  • • •  Nici Cernautiul nu mai este la fel. Citeva zeci de ani si totul s-a schimbat radical. Cei de la Botosani nu mai pleaca acum in cautarea delicateselor, a "mofturilor" si a modelor, ci a... reducerilor!  Gina Popa