Într-o lume a manelelor și a culturii improvizate, adevărații lăutari cu greu își găsesc astăzi locul. Marile scene la care aspiră orice artist, născut iar nu făcut, sînt demult ocupate de trubadurii și menestrelii de tip nou care intoxică bunul gust al consumatorilor cu subproducții de calitate îndoielnică. Victime ale "spectaculoasei" substituiri de valori, ultimii reprezentanți ai lăutarilor autentici se zbat acum în a păstra ceea ce a mai rămas din vechea tradiție. La Botoșani, stindardul este purtat de familia Moisa. Cum intri în Paris, pe dreapta
Unul dintre mentorii lăutarilor din Botoșani, cel care a înființat Ansamblul "Trandafir Moldovenesc", ce ulterior a luat numele de "Rapsozii Botoșanilor", este regretatul Costel Moisa. Deși nu a avut studii de specialitate, maestrul a fost profesor multor lăutari celebri. Violonistul Doru Farcaș impresionează și acum pe americani cu virtuozitatea cu care mîngîie cu arcușul corzile viorii sale. Cozmiță Lascarache este un obișnuit al restaurantelor de renume din municipiul Botoșani. Cu acordeonul său fermecat îi face pînă și pe cei mai scorțoși să bată tălpica pe sub masă în ritmurile claviaturii sale. Costel Moisa punea mare preț pe instrumentele la care cînta. De aceea, de fiecare dată cînd o cunoștință de-a sa trecea hotarele țării nu uita să o roage în limbajul lui specific, intrat și el în folclor, să îi procure cine știe ce instrument. "Cum intri în Paris, pe dreapta, este un magazin. Ia-mi și mie un acordeon de-acolo", îi spunea maestrul.
Lecții de acordeon pe cereale
Costel Moisa nu a absolvit vreo școală de muzică și nici studii înalte n-a avut. El s-a născut muzician și așa și-a dat obștescul sfîrșit. Maestrul Ioan Cobîlă, actualul dirijor al Orchestrei "Rapsozii Botoșanilor", are numai cuvinte de laudă cînd pomenește de Costel Moisa: "El nu a știut niciodată ce e aia o partitură, unde e Do de sus și cel de jos. Dar a avut un talent înnăscut. Cînta doar după ureche". Neîntrecut acordeonist, dar și un dirijor de excepție, Costel Moisa a format generații întregi de instrumentiști și interpreți vocali. Nu era pretențios, după cum își amintește cu plăcere un bun amic de-al său, dirijorul Ansamblului "Datina", Costică Lupu: "Mulți îl solicitau pe Costel Moisa să-i învețe să cînte la acordeon. L-am întrebat odată dacă le cere bani pentru asta. La care el, mi-a răspuns: Nu le iau bani că n-au. Îmi dau și ei cereale. Și ce fel de cereale îți dau? Păi îmi dau și ei ce au. Un caș de oaie, o găină, un but de porc, cereale de-astea de la țară".
De la Laura Pausini la "Jaga, Jaga"
Costel Moisa nu a avut moștenitori. Cu toate astea s-a îngrijit ca tradiția să fie lăsată pe mîini bune, insuflîndu-le nepoților dragostea pentru arta lăutărească: Pavel, Sergiu și Cristian Moisa. Astăzi, doar doi dintre ei mai cîntă, Pavel fiind nevoit să lase deoparte, la doar 48 ani, din motive de sănătate, saxofonul, instrumentul care i-a adus nu doar lui satisfacția profesională, ci și bucurie semenilor. Cristian și Sergiu se zbat să facă față tranziției de piață, ce s-a instaurat și în domeniul muzicii. "Unchiul nostru ne-a inițiat în muzică. Eu cînt de cînd aveam cinci ani. Am atestat de liber profesionist categoria I la orgă pentru muzică ușoară. Fratele meu, Sergiu, cîntă și el la orgă, dar și ca solist", ne-a dezvăluit Cristian Moisa. Se consideră un om împlinit. Arta lăutărească s-a transmis din generații, în generații. Narcisa, unicul copil i-a călcat serios pe urme. Ba chiar îl și întrece. Chiar dacă s-a axat pe solistică. "El cîntă de la trei ani. La nouă ani a terminat Școala Populară de Artă cu nota zece. E un copil foarte ambițios", mai spune Cristian Moisa.
Nu e ușoară viața pentru Narcisa. Este elevă în clasa XI-a și se ține cu seriozitate de școală, cu toate că are program în fiecare seară. Cîntă noapte de noapte în restaurante, acompaniată instrumental de tatăl său și doi veri, Tiberius și Alin. Ultima dată, familia Moisa a fost angajată la restaurantul unui italian căsătorit cu o botoșăneancă, motiv pentru care, repertoriul Narcisei cuprinde și muzică italiană. Acorduri din Laura Pausini se strecoară adesea între o "Jaga, Jaga", "Supărat sînt, Doamne, supărat" și muzică lăutărească. Narcisa are muzica în suflet, dar știe că nu va putea să traiască de pe urma ei decît dacă va fi remarcată "la scară mare". Iar pînă atunci, se pregătește pentru Facultatea de Drept.
Diana Florescu
