– Multe dintre îndemnurile la vot de dinaintea alegerilor arătau că de prezența la urne depinde modul în care România este privită de restul țărilor UE. Va fi privită România altfel acum, după absenteismul înregistrat la europarlamentare?
– Fără îndoială că vor exista anumite semne de întrebare, avînd în vedere acest paradox al României, care printre cele mai ridicate cote de eurooptimism înainte de aderare, comparativ cu rezultatul înregistrat duminică. Trebuie precizat că România, cu al său procentaj de 27 la sută prezență la urne, se situează mult sub media europeană la aceste alegeri, care a fost de peste 40 la sută. Or, toate aceste lucruri ne arată că ceva nu merge bine din punctul de vedere al comunicării europene în România. În al doilea rînd, raportarea cu obstinație în unele cercuri a acestui gen de paradoxuri din care România nu poate să iasă, poate să conducă la anumite întrebări privind gradul de predictibilitate al României, atunci cînd se pune problema participării la alianțe deja create sau la cele create ad-hoc pentru a dezbate anumite teme în procesul de decizie european. Nu în ultimul rînd, trebuie ținut cont că la nivelul Parlamentului European se conturează deja un grup de contestatari ai proiectului european, așa-numitul grup al euroscepticilor. Acesta este el însuși un paradox, dar România riscă să fie dată ca exemplu negativ în cadrul acestui grup, și pe baza prezenței la euroscrutin, care poate ridica la un moment dat problema legitimității și reprezentativității celor trimiși în forul european.
– Ce se va întîmpla la nivelul Comisiei Europene? Coaliția de guvernare a început deja discuțiile pe această temă...
– Deocamdată, aceasta este o problemă internă a României. La nivelul Parlamentului European însă au început deja discuțiile privind desemnarea președinților și vicepreședinților de comisii, a liderilor de grupuri parlamentare, unde se da o bătălie extrem de dură. Iar acesta ar putea fi un al patrulea motiv pentru care absenteismul la urne de la euroscrutinul din România ar putea constitui un dezavantaj. Și spun asta, întrucît, dincolo de capacitatea de negociere a membrilor fiecărui grup politic, se mai pune și problema numărului de votanți pe care îi are în spate fiecare europarlamentar. De asta depinde, în cele din urmă, și puterea de negociere în relațiile cu partenerii europeni, iar România ar trebui să țină seama de toate aceste lucruri, la modul cel mai serios.
– Revenind însă la comisarul european, este obligatoriu ca România să dețină un portofoliu la nivelul executivului european?
– Deocamdată, Comisia Europeană funcționează potrivit prevederilor Tratatului de la Nisa. Iar la capitolul reprezentării în executiv, se merge pe principiul "o țară – un comisar", astfel încît România ar avea asigurat un loc în Comisia Europeană. Cît privește nominalizarea sau portofoliul pe care l-ar dori România, cred că un răspuns vom avea după 20 iunie (după summit-ul european, n.r.).
Dan Hațegan
