30-11-2009 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Drama unor vieti ratacite intre zimbet si durereCopilarie furata   In Iasi, aproape 14.500 de copii au macar unul dintre parinti plecati la munca in strainatate. Jumatate dintre acestia sint mici si nici nu stiu ce inseamna copilarie petrecuta in familie. Duc lipsa de afectivitate, de un model real si frumos pe care sa-si cladeasca viata. "Mama mea e in Italia si munceste, ca sa faca bani, pentru ca nu aveam. De cind eram mica a venit numai o data acasa. Doar din poze o mai stiu si vorbim uneori la telefon", povesteste Andreea drama pe care o traieste la cei sase ani ai sai. Are ochii in lacrimi si o privire de om mare, care iti strapunge inima. "As vrea sa se intoarca acasa si sa nu mai plece niciodata. Am nevoie de mama", continua fetita, mai mult pentru ea. Plecarea parintilor, in general, provoaca suferinta. Dar lipsa mamei este dezastruoasa. In toate sondajele care se efectueaza pe copiii-cobai cu mame plecate la munca, acestia declara ca se simt singuri si nefericiti, ca nu ii iubeste nimeni si ca sint neglijati. De asemenea, copiii sint mai speriati, mai nervosi si pling mai mult. De ce ne-ar mira atunci asa-numitele crize ale copilariei si ale adolescentei? Tulburarile de comportament, actele de teribilism, agresivitatea, tendinta de marginalizare, alegerea unui anturaj nepotrivit, absenteismul, dezinteresul pentru invatatura, riscul de abandon scolar, depresiile si chiar suicidul au devenit subiecte la ordinea zile. Pentru care de multe ori acuzam, fara sa cautam motivul. "Cine sa-l mingiie, cine sa-l incurajeze, sa-i ridice stima de sine si sa-i formeze o imagine pozitiva despre propria lui persoana? Copilul se vede, de multe ori, o povara. Pentru ca parintii le spun cu diferite ocazii: "Pentru tine am plecat!". Si atunci, cum se simte copilul? Vinovat! E pe post de inculpat. Daca n-ar fi fost el, parintele n-ar mai fi plecat. Si atunci apar tragedii, ca aceea a copilasului care s-a sinucis doar ca sa se intoarca mama acasa", atrage atentia Nicoleta Pasalau, psiholog scolar. Nu exista unitate de invatamint in care sa nu fie, aproape la fiecare clasa, copii si tineri cu parintii plecati in strainatate. Se poate intreba la intimplare. La Colegiul Tehnic "I.C. Stefanescu", de exemplu, din 1.100 de elevi, 100 au macar un parinte plecat. "Trebuie sa le acordam o atentie deosebita. Din pacate, la suflet nu se lucreaza cu banii. Sint probleme care intervin la acesti copii, unii sufera de depresie. La o virsta la care trebuie sa-i formezi, lor le lipseste modelul. Mama si tatal au un rol important, nu atit de verificare, cit de comunicare", ne-a spus Dolores Voinea, directorul Colegiului. Si la Grupul Scolar Economic de Turism povestea se repeta. "Din aproape 1.000 de elevi, 128 au un parinte plecat, iar 13 - ambii parinti. Cei mai multi dintre ei nu manifesta un comportament neadecvat. Asta nu inseamna ca nu sufera, ca nu-si doresc sa traiasca intr-un mediu familial normal. Noi incercam sa le fim aproape, dar nu avem cum sa suplinim familia", e de parere directorul Iuliana Tugui. In mediul rural, situatia este mai dezastruoasa, dar privita, de multe ori, cu optimism. "La noi la scoala sint aproximativ 200 de elevi, dintre care 70 au parintii plecati. Pe linga acestia, in ultimii cinci ani 40 de copii au plecat cu parintii lor in strainatate. Noi facem parte dintr-o comunitate catolica si ne ajutam mult intre noi. Copiii sint in siguranta. In plus, parintele care a ramas acasa sau bunicii sint familisti convinsi, iar asta ii ajuta pe copii sa suporte mai bine departarea de o persoana draga", a povestit Valeria Iacob, director la Scoala Izvoarele, comuna Rachiteni. La Scoala Contesti, din comuna Valea Seaca, sint aproximativ 180 de elevi si 64 de prescolari. "Aici, unul din trei copii are un parinte plecat si unul din opt copii are plecati amindoi parintii. In general, cei mici ramin acasa cu bunicii, care abia fac fata treburilor din gospodarie. Ii supravegheaza foarte greu in timpul liber, nu-i pot ajuta la teme, iar lipsa climatului afectiv se cunoaste peste tot", recunoaste Daniela Novac, directorul Scolii cu clasele I-VIII. Poate ca unii copii se bucura ca ramin singuri si sint mai liberi. Dar nu intotdeauna libertatea este corect inteleasa. "Mie imi convine. Parintii mei erau cam stricti si ma controlau la singe pentru orice faceam. Acum sint mai relaxat. Nu fac numai prostii, dar recunosc ca nu fac nici numai bune. In plus, nu-mi mai lipseste banul de buzunar de care inainte ma plingeam foarte tare!", marturiseste Bogdan, elev in clasa a X-a la un liceu central. Asadar, efectele pozitive ale departarii de parinti se concretizeaza intr-o stare materiala mai buna, mai putina supraveghere si cicaleala. "Cred ca trauma afectiva traita de copii e foarte mare. Primaria a facut un Centru care se ocupa de petrecerea timpului liber al acestor copii, iar noi, la nivel de Inspectorat Scolar, vrem sa depunem niste proiecte care sa multiplice cumva aceasta idee in toate scolile. Trebuie sa le oferim o alternativa copiilor, un mod placut de petrecere a timpului liber, sub coordonare psihopedagogica. In momentul in care nu au alternative, strada, calculatorul, televizorul devin modele. Or, copilul nu poate gestiona ce e acela un model daca nu e sprijinit", a declarat Mariana Pop, inspector general adjunct. Pina cind planurile si ideile bune vor putea fi concretizate intr-o realitate frumoasa, mii de copii cresc si devin generatia de miine. Fara dragostea totala a parintilor. Cu mai multi bani, dar si cu plata sufleteasca si cu dobinda care, de multe ori, depaseste sacrificiul parintilor. Cu o copilarie intr-o familie, dar nu neaparat in familie, cu o viata pierduta intre zimbet si durere. Peste ani, parintii nu-si vor mai regasi acasa copiii, ci niste adulti. Iar copiii nu-si vor mai privi parintii ca pe niste parinti, ci ca pe strainii care le trimiteau bani, si dulciuri, si jucarii. Anda Pintilie