16-08-2005 Cum apare constiinta de sine? David Gross, laureat al premiului Nobel, a formulat 25 probleme stiintifice la a caror solutionare ar putea ajuta fizica. Printre teme specifice despre gaurile negre si natura materiei negre sau a energiei acesteia si‑au gasit loc insa si intrebari care implica o calatorie dincolo de hotarele traditionale ale fizicii, aventurindu‑se in domenii asociate in mod curent stiintelor vietii. Constiinta umana Gross s‑a intrebat daca oamenii de stiinta vor putea vreodata sa masoare trezirea constiintei de sine la copii si a emis ipoteza ca ar putea exista o similitudine cu ceea ce fizicienii numesc "transformare de faza", o transformare brusca si neasteptata pe scara larga, rezultind din mai multe schimbari de natura microscopica. Manifestarea fenomenului de supraconductivitate la anumite metale, cind sint racite sub o temperatura critica, este un asemenea exemplu. Intr‑un interviu recent, Gross a spus ca isi imagineaza ca fiind posibile diferite niveluri ale constiintei de sine, dar ca limbajul este un factor determinant ce deosebeste oamenii de animale. Gross nu este insa unicul fizician cu idei legate de constiinta. Roger Penrose, matematician si fizician la Universitatea Oxford, considera ca daca o "teorie a marii unificari" – ce ar trebui sa uneasca si sa explice toate fenomenele fizice cunoscute in univers – va fi dezvoltata vreodata, ar trebui sa tina cont macar in parte de existenta constiintei de sine. Penrose este de parere ca mecanica cuantica, legile fizicii ce guverneaza lumea la nivel subatomic, ar trebui sa joace un rol important in constiinta de sine. Constiinta si religia Nu a trecut prea multa vreme de cind studiul constiintei era considerat prea abstract, prea subiectiv ori prea dificil pentru a fi subiectul unor preocupari de natura stiintifica. In ultimii, insa, acesta a rabufnit ca unul dintre cele mai fierbinti domenii in biologie, asa cum sint teoria stringurilor in fizica sau studiul vietii extraterestre in astronomie. Fara a mai fi domeniul de competenta exclusiv al filozofilor si ocultistilor, constiinta a reusit sa atraga atentia oamenilor de stiinta din domenii diferite, fiecare, se pare, cu propria teorie despre natura constiintei si modul cum ia nastere aceasta in creier. In multe religii, constiinta este strins legata de notiunea straveche de suflet, conform convingerii ca in fiecare din noi exista o esenta imateriala cu supravietuieste mortii biologice si care reuseste chiar sa preceada nasterea. Se credea chiar ca sufletul este cel ce ne permite sa gindim si sa simtim, sa ne amintim si sa rationam. De asemenea, s‑a considerat ca personalitatea, individualitatea si umanitatea noastra izvorasc din suflet. In zilele noastre, toate acestea sint atribuite proceselor fizice care au loc in creier, dar ramine o mare necunoscuta modul cum sint transformate semnalele electrice si chimice in ginduri, emotii si constiinta de sine. "Aproape toata lumea este de acord ca se vor gasi corelatii foarte puternice intre ceea ce exista in creier si constiinta", sustine David Chalmers, profesor de filozofie si director al Centrului pentru Constiinta de la Universitatea Nationala din Australia. "Intrebarea este ce fel de explicatii vor fi gasite. Nu dorim sa gasim doar corelatii, vrem explicatii – cum si de ce procesele din creier dau nastere constiintei? Acesta este marele mister", a adaugat el. Lucrurile trebuie luate asa cum sint Chalmers este bine cunoscut pentru modul cum face distinctie intre problemele "usoare" si cele "dificile". Problemele usoare sint cele ce opereaza cu functii si comportamente asociate constiintei si includ intrebari de genul: Cum are loc perceptia? Cum pune creierul cap la cap diferite informatii senzoriale pentru a produce iluzia unei experiente unitare? "Acestea sint considerate probleme usoare, nu pentru ca ar fi lipsite de importanta, ci pentru ca se incadreaza in metodele standard al stiintei", a precizat Chalmers. Pentru el, problema grea este cea a experientei subiective. "Poti avea diferite feluri de experiente – cu particularitati diverse – atunci cind vezi rosu, cind vezi verde, cind auzi nota do, cind gusti ciocolata", explica el. "Cind esti constient, cind ai o experienta subiectiva, simti ceva anume". Dupa Chalmers, natura subiectiva a constiintei impiedica posibilitatea explicarii ei in termeni de componente elementare – metoda utilizata cu succes in alte domenii. El crede ca, spre deosebire de cea mai mare parte a lumii fizice, care poate fi descompusa in atomi, sau de organisme, ce pot fi intelese prin compunerea lor din celule, constiinta este un aspect ireductibil al universului, la fel ca spatiul, timpul sau masa. "Acestea nu au nevoie sa evolueze. Au facut parte mereu din inventarul fundamental al universului", a mai spus Chalmers. In loc de a incerca sa reducem constiinta la altceva, aceasta ar trebui, pur si simplu, acceptata ca atare, la fel cum sint spatiul, timpul sau masa in fizica. Conform acestui punct de vedere, o teorie a constiintei nu ar trebui sa explice ce este aceasta sau cum a aparut; ar trebui sa explice legaturile dintre constiinta si orice altceva din univers. Totusi, nu toata lumea imbratiseaza ideea cu entuziasm. "Nu este de prea mare ajutor", sustine Susan Greenfield, profesor de farmacologie la Universitatea Oxford. "Nu poti face cine stie ce", subliniaza Greenfield. "Este ultima resursa, pentru ca, de fapt, ce poti sa faci cu o asemenea idee? Nu o poti aproba sau dezaproba, pentru ca nu o poti testa. Nu ofera o explicatie, ori vreo iluminare, ori vreun raspuns despre modul cum simt oamenii sau de ce simt intr‑un anume fel", spune Greenfield. Greenfield are propria sa teorie despre constiinta, influentata de experienta sa in domeniul medicamentelor si al bolilor mintale. Spre deosebire de alti cercetatori – dintre cei mai importanti fiind Francis Crick, co‑autor la descoperirea structurii ADN, si colegul sau David Koch, profesor in domeniul sistemelor neurale la Caltech – care au ajuns la concluzia ca diferite aspecte ale constiintei, precum recunoasterea vizuala, sint codificate in neuroni specifici, Greenfield crede ca in existenta constiintei sint implicate mari grupuri de neuroni nespecializati, raspinditi prin tot creierul. Foarte importanta pentru teoria lui Greenfield este distinctia neta intre constiinta si minte, termen pe care multi dintre colegii ei ii folosesc drept sinonime, dar despre care ea crede ca sint doua concepte total diferite. "Poti spune ca ti‑ai pierdut ratiunea sau ca nu esti in toate mintile, dar asta nu implica neaparat si o pierdere a constiintei de sine", explica Greenfield. "De asemenea, cind iti pierzi cunostinta de sine, ca atunci cind adormi seara sau esti anesteziat, nu te gindesti nici o clipa ca esti pe cale sa innebunesti, sa iti pierzi ratiunea", mai spune ea. Ca "umezeala" apei Dupa Greenfield, mintea este rezultatul conexiunilor dintre neuroni. Aceste conexiuni evolueaza lent si sint influentate de experientele noastre – de aceea, fiecare creier este unic. Dar, in vreme ce mintea isi are radacinile in conexiunile fizice dintre neuroni, constiinta ar fi o proprietate noua a creierului, asemanatoare cu "umezeala" apei sau "transparenta" sticlei, ambele fiind proprietati ce rezulta din activitatea moleculelor individuale. Pentru Greenfield, o experienta a constiitei are loc atunci cind un stimul – fie extern, ca o senzatie, sau intern, ca un gind sau o amintire – declanseaza o reactie in lant in creier. Ca in cazul unui cutremur, fiecare asemenea experienta are un epicentru, iar "valuri" din epicentru strabat creierul, "recrutind" pe traseu noi neuroni. Mintea si constiinta sint corelate in teoria lui Greenfield prin faptul ca intensitatea experientelor constiintei este determinata de minte si de taria conexiunilor neuronale existente – conexiuni intarite de experientele traite. O buna parte a misterului, ca si a entuziasmului legat de cercetarea constiintei se datoreaza faptului ca savantii nu stiu ce forma va avea raspunsul final. "Daca v‑as spune ca am rezolvat aceasta grea problema, nu veti fi in stare sa ghiciti daca e vorba de o formula, un model, o senzatie sau un medicament", subliniaza Greenfield.n