Implicarea teatrului în viața comunităților urbane, aceasta este, foarte simplificată, ținta unui proiect inedit urmărit de cîțiva ani, cu consecvență, de dramaturgul Peca Ștefan și regizoarea Ana Mărgineanu. Ideea lor este de a încerca să surprindă, printr‑un text și un spectacol create special, viața și spiritul unor așezări umane românești. Nu neapărat un portret citadin, asta ar fi practic imposibil, ci un crochiu portretistic relevant. Pînă acum, proiectul lor a inclus Bucharest Calling, Povești adevărate complet inventate despre Baia Mare și, recent, 5 minute miraculoase în Piatra Neamț. La acesta din urmă mă voi referi. Cum spuneam, ideea celor doi tineri creatori, botezată "Despre România numai de bine", e haioasă. Acolo unde găsesc o instituție parteneră, încep prin a face muncă de antropologie teatrală, se documentează preț de vreo două săptămîni, spre a identifica tema/temele pe care să le dezvolte dramaturgic. La Piatra Neamț, inspiratoare s‑au dovedit subiectele de sorginte socială, pe care le‑au colat prin intermediul povestioarei despre un preparat miraculos, numit, după moda anglofoniei contemporane, Forever Young; o poțiune amintind de binefacerile tinereții fără bătrînețe din basmele autohtone, o tinerețe fără bătrînețe care e și simbolul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț. Cam aici, de fapt, se oprește lista specificităților pietrene din spectacol, întrucît restul, cele trei mini‑drame de familie care dau substanța narativă a textului, s‑ar potrivi oricărui oraș de la noi. Una din povești îl are protagonist pe profesorul de literatură Poenaru, pe care soția, plecată la muncă în Italia, îl părăsește; alta e a tinerilor Vlad, muzician, și Ramona, agent de vînzări la firma distribuitoare de Forever Young, care doresc să preia în asistență maternală copii, mai degrabă pentru alocația acordată de stat decît din sentimente civice ori umanitare; iar cea de‑a treia, de la stînga la dreapta, cum sînt înfățișate și scenic, a adolescentei Diana și a mamei ei habotnice, bocindu‑și încă, la opt ani de la moarte, soțul și avînd o percepție deformată asupra soluțiilor optime de a‑și readuce fiica pe drumul cel bun.
Structura textului e foarte modernă. Poveștile se întretaie într‑o țesătură care intersectează și întîmplări, și personaje. Compoziția e structurată simetric în trei "acte", cu interludii în care doi actori (Dragoș Ionescu și Isabela Neamțu) fac "promo"‑uri pentru licoarea care te‑ar menține tînăr o veșnicie. Peca are simț dramatic, are umor, e ironic atît cît trebuie, doar că textul scris acum e încărcat pe alocuri. Realist în proporție covîrșitoare, pe ici‑colo capătă accente de parodie, de suprarealism, de basm, are mai multe finaluri false, utilizează tehnica "teatru în teatru". Uneori pare puțin cam mult, alteori pare ușor confuz, deși per total e... în regulă. (va urma)
