Condamnarea lui Adrian Năstase la detenție cu executare marchează sfârșitul unei epoci al cărui apus eu unul îl așteptam demult, fiindcă mă săturasem de o anumită solidaritate de castă în interiorul clasei politice.
E limpede că procesul lui Adrian Năstase e o făcătură. E limpede că un proces în care apar de trei ori mai mulți martori decât la Nurenberg și are în completul de judecată un fost sfătuitor al șefului DNA e o pervertire groaznică a ideii de Justiție, e o fantasmă putredă izvorâtă din logica fascistoidă și fetidă a Monicăi Macovei și a lui Traian Băsescu. E limpede că în țara în care vânzarea flotei nu aduce nici un prejudiciu, dar organizarea unui simpozion produce zeci de ani de închisoare, dreptatea e sodomizată cu entuziasm zilnic de tot felul de politruci. Cu toate astea, condamnarea lui Adrian Năstase e un semn pozitiv, e eliberarea de mentalitatea iliesciană a păcii interpartinice, e renunțarea la mănușile manierate în schimbul bâtei ghintuite.
Dacă Adrian Năstase e demn de pușcărie pentru „Trofeul Calității în construcții” oare ce i se cuvine doamnei ministru Udrea pentru frenezia în construcții cu care a cheltuit miliarde de euro, dotând țara cu bazine în valoare de zeci de milioane de euro, cu terenuri de fotbal în pantă, parcuri în mijlocul pădurilor și pârtii orientate spre sud? Dar oare domnul Videanu, cel care a continuat să livreze gaz ieftin către afaceristul Niculae deși acesta nu-și plătea facturile ce ar merita? Să fie oare mai mare furăciunea din simpozionul cu pricina decât valoarea casei din Mihăileanu, sau decât taxele pe care onor domnul Cocoș le percepea fiindcă a tras niște dungi pe asfaltul Capitalei? Ba bine că nu!
A venit vremea ca justiția din România să nu mai accepte ideea că există și personaje intangibile, chiar dacă pentru a le judeca e încă nevoie ca acestea să-și piardă puterea politică. În felul acesta putem spera că măcar o parte din cazurile intrate în folclor, cum ar fi aritmetica Robertei, „vânzările anterioare” ale fiicelor prezidențiale, protejații „electrici” ai domnului Stolojan, bordurile domnului Videanu, accesul unui primar și al unui lider de grup la energia ieftină, să capete soluții care să mulțumească opinia publică.
În toți anii trecuți de la pierderea alegerilor din 2004, PSD a fost practic năucit de avalanșa de încălcări ale unor cutume instaurate în primii ani postdecembriști, de la asumarea rolului de președinte jucător, la desemnarea după bunul plac al premierilor, de la hăituirea fățișă a fruntașilor săi prin DNA și ANI, la politizarea incredibilă a tuturor structurilor imaginabile. Condamnarea lui Adrian Năstase este din acest punct de vedere încununarea unei furtuni care a spulberat orice iluzie și-ar mai fi făcut liderii PSD: lupta politică în România a intrat în zodia în care pierzătorii merg la pârnaie. Ceea ce, desigur, este de salutat fiindcă, în curând, actuala opoziție va avea puterea de a investiga corupția și samavolniciile ultimilor ani.
Este rândul lui Victor Ponta să arate tuturor, dar mai ales propriului partid, că a înțeles noile reguli ale jocului și că are ceea ce îi trebuie pentru ca tupeul fără margini și aroganța groasă pe care le-au afișat liderii PDL ai ultimilor ani să fie pedepsită măcar la fel de drastic precum a fost sancționată conduita politică a lui Adrian Năstase.
