04-02-2012 Fibra romanismuluiIoan Holban In minutioasa cercetare monografica a biobibliografiei lui Dominic Stanca, Livia Ciuperca gaseste mereu fibra romanismului, atat infigurile si actiunile stramosilor poetului si actorului ardelean, cat si inbaladele sau Itinerarul dacic ale poetului. Explorarea copilariei la Cluj si in Lunca Beriului, scolii, liceului si studentiei la Cluj si Orastie, apoi, consemnarea rolurilor interpretate de actor in teatrele din Ardeal si din Bucuresti, prefateaza investigarea carierei literare, facuta pe larg, fiind si specialitatea profesoarei iesene; constanta acestor analize si, implicit, felul judecatii de valoare se aduna in ceea ce autoarea numea fibra romanismului. Cand valoarea estetica a operei i-o permite, Livia Ciuperca ajunge la sinteze remarcabile: in poeziile din ciclul Strada care urca la cer, de exemplu, Livia Ciuperca gaseste ca „domina anecdoticul, baladescul, evocarea, detasarea ironico-umoristica, ludicul, reconstituirea lirica a vietii, a atmosferei cotidiene a unui oras de provincie ardelenesc din perioada interbelica, oras al copilariei poetului, Orastia”. Chiar daca metodele moderne de interogare a literaturii nu agreeaza deloc - unele chiar resping cu hotarare - legatura genetica intre biografie si opera, Livia Ciuperca isi asuma riscul si castiga pariul, cel putin in cazul lui Dominic Stanca: „Din dorinta fierbinte de a intelege si a patrunde in miezul versului si sufletului poetului, am strabatut eu insami acele tinuturi de poveste, am cuprins cu privirea o parte din ceea ce artistul traise si imortalizase in opera sa. Am constatat, nu fara surprindere, ca toata opera sa pulseaza dinspre si inspre acele spatii, ca fiecare vers aminteste de o fiinta reala... Asa, spre exemplu, mi-a fost dat sa o cunosc pe Doamna Eliza, cea «surazatoare si buna». Eliza Darabut care locuieste pe strada «ce urca incer». Domnia-sa era cu adevarat inca surazatoare, modesta si blanda, pastrandu-si cu demnitate anii frumosi ai tineretii. Vorbim de vara anului 1978. Si-acesta un an de poveste...”. Se spune ca orice demers de cercetare istorico-literara trebuie facut cu „seninatate” si obiectivitate, criticul trebuind sa ocoleasca sentimentele si starile proprii; studiul monografic al Liviei Ciuperca face exceptie de la regula si tocmai prin aceasta e original si important in orizontul bibliografiei critice atat de bogate a operei lui Dominic Stanca. Cel pe care Livia Ciuperca il numeste „Dominic”, intr-o afectuoasa familiaritate, isi dezvaluie biografia chiar prin pasiunea si admiratia cu care cercetatoarea investigheaza arhivele, inscrisurile, locurile, scrisorile, jurnalele si diversele insemnari ale contemporanilor si prin devotiunea pe care o arata pe drumurile de reconstituire facute in Ardeal sau la Bucuresti, in Orastie sau acasa la doamna Sorana Coroama-Stanca, sotia autorului, distinsa regizoare care a montat cateva spectacole si la Nationalul din Iasi. Iata doar un  exemplu care vorbeste despre eficienta metodei folosite de Livia Ciuperca:  „M-au impresionat grija pentru caietele unor timpi apusi, pentru notatiile d-sale, autentice, de Jurnal, din care va rescrie pentru mine, pentru a-l percepe, asa cum a fost, pe scolarul Dominic, notatii care astazi au valoare documentara”; dincolo de importanta documentara - aici descopera „momentul declansarii unui simt artistic”-, insemnarile invatatoarei interbelice o emotioneaza pe fosta profesoara de limba si literatura romana la Liceul „V. Alecsandri” din Iasi, dandu-i, insa, si motive de amaraciune, dinspre ieri inspre azi: „Iata un model de adevarat DASCAL. Consemnari psiho-pedagogice. Consemnari de suflet. Consemnari care au valoare documentara. Sa ia aminte si dascalul zilelor noastre! De la Minister in jos, de la catedra spre Minister”, scrie Livia Ciuperca citind insemnarile invatatoarei din alt veac. Inventarul acestor vizite la cei care l-au cunoscut pe Dominic Stanca este foarte intins, conferind demersului Liviei Ciuperca credibilitate si profunzime; la acestea se adauga pasiunea, familiaritatea afectuoasa si admiratia neconditionata care respira pe fiecare pagina a acestui remarcabil studiu monografic.