Huțulii sînt convinși că își merită și ei, ca toți locuitorii României, titlul de cetățeni europeni și că au și contribuit la îmbogățirea Europei printr-o contribuție aparte, de suflet.
Locuitori ai munților din Bucovina, huțulii sînt o etnie puțin numeroasă, dar dîrză, enigmatică și destul de controversată, care niciodată nu și-a conservat trecutul în izvoare oficiale scrise, ci a transmis totul verbal, din generație în generație. Poate de aceea le vine greu astăzi să dovedească, așa cum își doresc, că ei nu ar trebui să fie considerați, așa cum se întîmplă în prezent, un fel de ucraineni doar pentru că sînt vorbitorii unei limbi cu sonorități slave.
Huțulii și-au constituit asociații pentru a-și salva tradițiile, au început să-și susțină cu tot mai multă fermitate identitatea și speră că acum, cînd au devenit și ei cetățeni europeni, le va fi mai ușor să fie acceptați și respectați pentru ceea ce au fost ei înșiși de veacuri, nu pentru ceea ce seamănă a fi.
De altfel, deși nu au fost niciodată o etnie bogată și au avut ca avere mai mult cinstea, simplitatea, obiceiul de a munci din greu și dragostea infinită pentru natură, huțulii știu că au contribuit și ei la integrare, la zestrea Europei. "Noi, huțulii, intrăm în UE cu tradițiile noastre. N-am fost niciodată o etnie bogată, în schimb, din punct de vedere spiritual, cred că avem cu ce ne lăuda. Și cred că și UE va fi mîndră să ne aibă în componență. Huțulii, ca oamenii munților, ai pădurilor, și-au păstrat un port nealterat, un grai specific, cîntece și, mai ales, multe povești. Poveștile lor întotdeauna sînt legate de natură pentru că și ei, ca oameni, au viețuit și s-au stins în mijlocul naturii. Poveștile huțule sînt pline de fantasme, de inedit, de lucruri nemaipomenite, pentru că pădurile au posibilitatea să verse în sufletul omului ceea ce el nu își imaginează, de multe ori", ne-a spus unul dintre membrii etniei huțule, inginerul silvic Casian Balabasciuc. El însuși autor al unui volum de "Stranii povești huțule", care conține întîmplări bizare și dure din lumea huțulă, filtrate printr-o mare sensibilitate a condeierului, dl Balabasciuc afirmă că lumea poveștilor pe care pînă și copiii huțuli le aud din leagăn, e populată cu personaje ce pot concura oricînd pe Ali Baba sau Alba-ca-Zăpada, iar Pădurea este, într-un fel, unul dintre ele. "Copiii huțuli povestesc despre zîne, despre sălbăticiuni și despre arbori. Așa cum Ali Baba a însemnat ceva pentru orientali, Pădurea înseamnă mult pentru huțuli. Este foarte greu să spui despre pădure o poveste frumoasă în doar cîteva cuvinte. Pădurea așteaptă mai mult decît vorbe. Așteaptă suflet", ne-a spus dl Balabasciuc.
Iuliana Popescu