Iernile reci din Europa Centrală și de Est sunt un rezultat al perturbării survenite în mecanismele „bucătăriei vremii” deasupra Atlanticului, generată de reducerea suprafeței de gheață arctică în timpul verii, susțin autorii unui studiu apărut recent în revista științifică braziliană Tellus.
Potrivit oamenilor de știință germanii de la Institutul de Studii Polare Alfred Wegener (AWI) și Centrul de Cercetare Helmholtz (GFZ), încălzirea aerului deasupra Oceanului Arctic ca urmare a încălzirii apelor acestuia accelerează circulația pe verticală, astfel încât masele de aer cald se ridică în sus, fiind înlocuite cu aer mai rece.
Ca rezultat, straturile inferioare ale atmosferei își pierd stabilitatea și schemele „sezoniere” de distribuire a presiunii atmosferice se schimbă atât în Arctica, cât și în Atlanticul de Nord.
Dacă diferența de presiune este mare, se formează un vânt puternic care aduce din Atlantic mase de aer cald, asigurând astfel o iarnă cu mult zăpadă în Europa Centrală. În cazul în care însă acest flux de aer nu se formează, în Europa ajunge un vânt uscat și rece din Arctica, așa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani.
Calculele oamenilor de știință arată că presiunea este mai redusă tocmai în acei ani în care gheața arctică se topește mai mult.
