08-12-2007 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Tiganii sau romii – problema a Romaniei sau a Europei? Asistam in ultima perioada la o adevarata campanie in mass‑media romaneasca, dar si internationala in care este discutata problema tiganilor sau romilor proveniti din Romania si care, cam suspect de subit, au constatat cei din Italia, a devenit o problema grava, care impune masuri legislative drastice. A aparut (asa cum arata transmisiile jurnalistilor, dar si din discutiile parteneriale cu prieteni, rude care lucreaza in Italia, in principal) o adevarata psihoza in rindurile populatiei, atit din statele vizate, adica Romania si Italia, dar si din altele. Dar, asa cum ne dicteaza marile trusturi de presa care domina acum presa scrisa si cea audiovizuala, s‑a ivit subit in reflectoare aceasta problema: cea a etnicilor tigani, rebotezati recent ca romi, cu un singur "r", doi ori mai multi!Am fost si eu de mai multe ori in Italia, inclusiv la Roma, unde am intilnit la intrarea in unele biserici sau alte obiective turistice aglomerate cersetori aproape toti vorbitori de limba romana, majoritatea din ei, in special femei si copii, cu tenul de culoare aramie, mai precis etnici tigani. Am intilnit si alti romani, sau chiar romi, dar cintind la diverse instrumente. Si nu doar in Italia, ci si in alte tari, dar acestia erau imbracati ingrijit. Se considera, in toate tarile, ca presteaza o munca utila, care poate fi rasplatita sau nu de catre trecatori. In metrourile de la Paris, Madrid sau Roma am vazut mereu tineri cintind, in general studenti! Am discutat cu citiva asemenea muzicanti ambulanti, care mi‑au spus ca ei cistiga cinstit, sint acceptati de fortele de ordine, locuind in hoteluri modeste.Dar, ceea ce cred ca a atras atentia este in fond o situatie pe care tot ei au tolerat‑o ani de zile, adica constituirea in suburbii a acelor improvizatii de locuinte, focare de mizerie si infractionalitate (numai in jurul Romei sint 104, scria presa).Insa, inaintea analizei situatiei romanilor si implicit a tiganilor‑romi cred ca trebuie sa ne lamurim asupra celor doi termeni folositi, tigani si romi (rromi), si asupra legaturii cu termenul de romani.Pina in 1990 nu am auzit si nici nu am vazut scris termenul de rom. In limba romana el se folosea doar pentru bautura alcoolica cu acelasi nume si pentru esenta tropicala folosita in patiserie, la prajituri. Atunci, tiganii erau tigani de cind se stiau ei si ii stiam si noi.Termenul de tigan nu este o creatie lingvistica a romanilor, el fiind de origine greceasca, de unde l‑am preluat si noi, impreuna cu alte popoare europene. Cuvintul a aparut odata cu reprezentantii sai in teritoriile Imperiului bizantin prin secolul al XI-lea (vom reveni asupra originilor si migratiei lor pe continentul nostru). Bizantinii, in scrierile lor, i‑au numit athiganos sau atsinganos. Dupa parerea specialistilor, cuvintul vine de la cel al unei secte maniheice al carei nume a fost atribuit si noilor veniti in zona, adica tiganilor. Li s‑a mai spus si adsincani, care se distingeau prin vrajile si faptele rele pe care le faceau, se arata intr‑un text de pe la anul 1068. Cit priveste secta maniheista (de care era legat numele cu care a aparut aceasta comunitate, pe care il pastreaza si astazi in multe parti ale Europei), aceea era un amestec de credinte legate de natura duala a omului, amestec de bine si rau, lumina si intuneric, doctrina religioasa practicata de un profet semilegendar – Manes, probabil un nobil persan (216‑276), care a fost combatuta de catre crestini, pentru ca ea contesta mintuirea oamenilor de catre Iisus Hristos, considerind‑o erezie si persecutindu‑i pe adeptii ei.Daca au fost sau nu tiganii maneheisti, asta e o alta problema. Greu de spus, mai ales ca tiganii au adoptat credinta populatiei majoritare pe unde s‑au aflat. In fond, numele de tigan nu i l‑au dat romanii, ci cu el au venit ei la noi si nu vedem nimic peiorativ in el. Am intilnit etnici care refuza noul termen, pe care il considera o inventie a celor cu prea multa carte, care s‑au indepartat de ei, dar il folosesc.Cred ca mai trebuie amintit un fapt: in Europa, ei sint cunoscuti sub diferite nume: zingaro, zigeuner, gitano, gypsy, sinti, pike, bohemiens. Dar nu si romi. Din materialele documentare cercetate reiese ca termenul este nou (in timpul Imperiului Bizantin, pina in 1453, la caderea Constantinopolului sub turci, locuitorii sai, mostenitori ai Imperiului Roman, li se mai spunea si romei, dar nu romi). Termenul de rom, care sa‑l inlocuiasca pe cel de tigan, a aparut, spun noii cercetatori (Victor Roncea), cu concursul fundatiei Soros (Soros Open Network), condusa de controversatul miliardar si om politic din SUA George Soros, originar din Ungaria vecina. El sustine si cea mai proeminenta organizatie politica a etniei, asociatia Romani Cris, despre care se spune ca este bine finantata de peste hotare si ar fi in legaturi cu grupuri de anarhisti si alte minoritati extremiste. Care, probabil, nu vad cu ochi buni integrarea europeana, relansarea Romaniei, care, din cele 27 de state membre ale UE, ocupa locul 7, ca marime a populatiei, devansind astfel toate statele vecine din aceasta parte a Europei membre ale deja selectului Club european, fapt ce poate crea invidii!In 1995, in urma unei campanii lansate dupa 1990 de Fundatia Soros pentru Romania, s‑a trecut si la denumirea limbii etniei, ca limba romalli, apoi pentru a o putea declina, in romani, rromani si, acum, romanes. Pentru introducerea noii denumiri a existat o simpla recomandare a Consiliului Europei, dar nu una a Uniunii Europene. Si e vorba doar de o recomandare!In anul 2000, cind la conducerea Ministerului de Externe se gasea Petre Roman, acesta a trimis (pe 29.02.2000) o adresa catre premierul de atunci, Mugur Isarescu, cu tema: Termeni folositi pentru denumirea etniei romilor‑tiganilor. In fundamentarea ei se arata: "in ultima perioada, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabila campanie declansata de unele asociatii de romi pentru reconsiderarea oficiala a pozitiei sale in privinta recomandarii pe care a facut‑o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 catre prim‑ministru, pentru utilizarea, in documentele oficiale, a termenului de «tigan» in detrimentul celui de «rom», care de‑abia incepuse sa se impuna. Avind in vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precadere, a termenului rrom in corespondenta MAE, in paralel cu formulele alternative mentionate mai sus (Roma/Gypsy, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) in corespondenta cu organizatiile internationale care le utilizeaza. Aceasta propunere raspunde presiunii exercitate de majoritatea romilor din Romania pentru anularea Memorandumului H(03)169/1995, contribuind la stingerea unui conflict artificial si, mai mult, la constituirea unor relatii pe baze parteneriale cu ONG‑urile care reprezinta aceasta comunitate etnica".Avind in vedere acest document al MAE de la Bucuresti si tinind cont de scandalul declansat in ultimul timp la Roma si in Italia pe problema faradelegilor facute de romanii si tiganii veniti de la noi, de ce presa, primarul Romei, Weltroni, sau premierul Romano Prodi nu au propus si la ei inlocuirea termenului de tigan sau zingaro (denigrator, nu‑i asa!) cu cel nou de romanes sau romanii, cum sint numiti si in ziua de azi locuitorii capitalei Italiei. Daca tot am luat noi numele nostru de la capitala lor, macar sa‑l ia si ei de la noi pe cel al etnicilor, carora pina acum le spuneau si ei tziganes! Ca sa nu mai fie si la ei discriminati, sa aiba conotatii peiorative. Apoi, sa fie inlocuit in toate limbile popoarelor de pe continent, asa cum vrea fundatia Soros si o serie de ONG‑uri recent aparute! In acest context ar trebui ca termenul sa se generalizeze la nivel european, inlocuindu-l pe cel care poate fi si el considerat peiorativ, adica zigeuner in germana, gipsy in engleza, gitano – spaniola, cigany – maghiara (deci la vecinii nostri cigany – tigan nu e peiorativ?), gitan sau bohenien in franceza sau zingaro in limba italiana. Tiganilor li s‑a gasit alt nume, fara ca majoritatea lor sa fie intrebati daca sint de acord. Ca sa nu mai vorbim de noi romanii cu al caror nume etnic a fost asociat. Iar cuvintul tigan a capatat sensul peiorativ doar atunci cind unii membri ai acelei etnii au facut fapte penale, condamnate de societatile in care le‑au facut, inclusiv de cele ale etnicilor tigani.Si cred ca mai trebuie lamurita o alta problema legata de termenul de tigan sau rom, si anume numarul lor real in Romania. Oficial, in 2001 s-a aratat ca s‑au declarat de aceasta natie peste jumatate de milion de persoane. Unele organizatii sau asociatii, care vorbesc in numele lor, avanseaza cifre de citeva ori mai mari, pina la citeva milioane. Or, stim ca recunoasterea propriei apartenente etnice este un act de proprie optiune. Am intilnit personal oameni, in special din familii mixte, care nici nu vor sa auda ca ar fi etnici tigani sau romi. La ultimul recensamint, intr‑un sat din judetul Botosani, Baranca‑Cristinesti, pe frontiera romano‑ucraineana, doar doua familii s‑au declarat romi sau tigani, ceilalti, desi rude cu tot satul, toti cu ten masliniu, desi li s‑au promis diverse avantaje materiale, inclusiv improprietariri cu pamint, au declarat ca nu sint romi, ci romani!Am intilnit si numeroase familii, in orasul meu natal, Botosani, care s‑au integrat deplin in societatea romaneasca, lucrind in fabrici, institutii, avind case si gospodarii la fel de aratoase ca ale vecinilor lor romani, unii chiar renuntind la vechile nume specific tiganesti, adoptindu‑le pe cele curat romanesti.Si inca un aspect de detaliu, dar care creaza alte confuzii: pe placutele de inmatriculare ale autoturismelor, dar si pe pasapoarte, numele tarii noastre este prescurtat RO. Pina recent! Dar, vedem in pasapoartele noi ca a aparut codul tarii (country code sau code du pays) ROU, cind normal ar fi fost cel de ROM. Or, asa aparea confuzia grafica dorita de cei care au lansat noua denumire pentru etnicii tigani, dar numai pentru a fi inlocuit, doar pentru cei de la noi, ca restul Europei sa constientizeze ca de fapt intre romani si tigani, si faradelegile si aspectul pitoresc, ca sa nu spunem murdar, al unora dintre ei, nu este nici o diferenta! Si astfel s‑a ajuns ca suporterii bulgari sa ne scandeze recent pe stadionul lor din Sofia, la o intilnire oficiala de fotbal, nu romii, romii, ci tiganii, tiganii!Confuzia termenilor rom–roman a creat situatii jenante si in plan diplomatic dupa adoptarea sa in documentele diplomatice prin solicitarea fostului ministru Petre Roman, in anul 2002, la care am facut deja referire. Astfel, in 2002 o delegatie oficiala din Romania a avut probleme la intrarea intr‑o tara membra a Uniunii Europene, pentru ca pe pasaport prescurtarea tarii era ROM. De aceea, secretarul de Stat al Ministerului Culturii si Cultelor din acea vreme (domnul Ion Antonescu) a solicitat premierului Adrian Nastase ca in pasapoarte prescurtarea numelui tarii sa se foloseasca sistemul scrierii francofone, adica ROU, de la Roumanie, si nu cum il scriem noi, ROMANIA.Problema tiganilor sau romilor, dar si a romanilor plecati la lucru peste hotare cred ca trebuie privita in noul context european, al politicii duse la nivelul Uniunii Europene, dar si la nivelul fiecarui stat vestic in parte, care se confrunta, in primul rind, cu mari probleme demografice si, legat de ele, cu probleme ale fortei de munca active pentru diverse activitati, de la cele cu inalta calificare, care necesita o pregatire deosebita, pina la acele munci brute si modest retribuite.Sa ne amintim ca la noi, in Romania, masura luata de regimul Ceausescu in 1968 privind natalitatea, prin limitarea drastica a avorturilor si impunerea unui numar de catre 4 copii pentru fiecare familie, a sporit numarul populatiei tarii rapid, de la peste 18 milioane la peste 23 de milioane. "Decreteii" de atunci formeaza populatia activa de astazi. Iar populatia de etnie numita acum roma pastreaza traditia familiei numeroase si a casatoriei timpurii, care exista si la noi, in special in mediul rural, inca de dinainte de cel de al Doilea Razboi Mondial.Regimul Ceausescu, in paralel cu masurile nepopulare de crestere a natalitatii, sa nu uitam ca a dus o politica de mari investitii pentru asigurarea de locuri de munca pentru toti, in toate zonele si localitatile tarii, incercind sa limiteze exodul populatiei spre anumite zone, cum ar fi Capitala, Brasov, Constanta, Timisoara si alte orase mari. In paralel, s‑au asigurat locuinte, mai mult sau mai putin confortabile, dar ieftine si accesibile tuturor. In acest context nu au fost uitati nici tiganii. In cazul nomazilor corturari s‑a incercat sedentarizarea lor; au fost obligati sa‑si abandoneze corturile pentru locuinte durabile. Cu rezultate adesea indoielnice! Unii au fost asimilati, au fost integrati in colectivitatile majoritar romanesti, altii nu. Acestia din urma au reusit acum sa iasa in evidenta, mai ales ca presa postdecembrista a avut grija sa‑i aduca in prima pagina si sa‑i faca "vedete".Trecerea de la socialism la capitalism dupa 1989 a insemnat renuntarea la politica autarhica de investitii masive in industrie si in agricultura cooperatista pe suprafete agricole uriase si performante, trecindu‑se la dezindustrializare si farimitarea drastica a suprafetelor agricole, cu efecte devastatoare in structura populatiei si in plan social. Somajul, necunoscut s‑au mascat in trecut, a devenit un fenomen endemic. Fabrici, uzine, ferme agricole s‑au inchis. Utilaje si hale industriale au fost dezmembrate si trimise la fiare vechi, pretul fierului vechi crescind spectaculos pe plan mondial, astfel ca afacerea a devenit profitabila. In plus, daca in vechiul regim era promovat un cult al muncii, al fruntasilor in productie, cu realizari adesea umflate, totusi, acei "fruntasi" erau rasplatiti cu premii in bani, apartamente si butelii, cu bilete gratuite sau foarte ieftine pentru concedii la mare, munte, sau statiuni balneoclimaterice. Pe cind acum noii "fruntasi ai muncii capitaliste" sint in anonimat deplin, mass-media promovindu-i, nu pe cei care muncesc si fac fapte bune, ci pe cei care tilharesc, violeaza, s.a.m.d.In acest context, etnicii tigani au fost printre primii loviti de somaj (acei care isi gasisera un loc de munca si se integrasera). Prin introducerea ajutorului social, ei au constatat ca nemunca este rasplatita mai ceva decit munca propriu-zisa. Iar odata cu deschiderea larga a frontierelor spre Vest, dupa 1 ianuarie 2002, catre statele bogate ale Uniunii Europene, si tiganii au constatat, ca si multi romani care nu aveau darul muncii, ca se poate trai bine si din cersit si excrocherii, ca sa nu spunem furt. Astfel s‑a raspindit zicatoarea "Cine‑i harnic si munceste are tot ce vrea! Cine‑i lenes si mai fura are mai ceva!"Occidentalii, cu populatie mult imbatrinita, cu casatorii tot mai putine (inclusiv intre homosexuali si lesbiene), cu putini copii (multi in familii monoparentale), cu o pregatire scolara si tehnica adesea superficiala, s‑au trezit cu un tot mai mare deficit de forta de munca si, prin urmare, cu necesitatea importului ei, prin aducerea de imigranti. Dar, ei au nevoie doar de anumite categorii, nu de toate, adica si de "pleava". State cum sint Germania, Elvetia, statele scandinave, dar si Franta, in ultimul deceniu, au trecut la o politica selectiva. Pe cind Italia, mai comoda, a lasat sa vina ce s‑a nimerit. Si Spania a absorbit, dar a avut o politica mai coerenta, construind ansambluri de locuinte pentru noii veniti. In plus, patronilor le convine munca la negru pe preturi scazute si profituri consistente. Daca majoritatea celor plecati din Romania s‑au integrat, majoritatea etnicilor romi nu prea. Pentru ca nici in tara multi nu prea aveau darul muncii ordonate, iar daca romanii au plecat pe rind, sot ori sotie, rude, si apoi si‑au intregit familia, tiganii, potrivit traditiei, au plecat cu intreaga familie. Nu au inchiriat case, ci si le‑au improvizat, ca acasa, in Romania. Si de aici au inceput problemele, speculate copios in aceasta toamna de mass‑media europeana, in special de cea din Italia, sporind confuzia prin asemanarea si chiar suprapunerea celor doi termeni, tigan–roman, prin noul termen promovat, cel de rom!Dar, alte considerente despre tigani–romi si originile lor vom publica intr‑un viitor numar al cotidianului nostru.Corneliu Filip,doctor in istorie