01-03-2005
Printeaza
Trimite pe email
Trimite pe YM
Redimensioneaza
{_include:radio.html}
Istoria Martisorului Astazi e prima zi de primavara, prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi. Bucurie pe care o vom impartasi cu toti cei apropiati carora, daca nu le-am pregatit din timp un martisor sau o floare, macar le vom oferi un zimbet plin de speranta. Asa-i traditia, pe care inclusiv dacii o respectau. Se crede ca si pe vremea lor simbolurile primaverii erau realizate iarna, dar se purtau doar dupa prima zi de martie. Pe vremea dacilor, micile amulete de primavara nu erau martisoare, ca astazi, ci pietricele albe si rosii. Tot in vechime, in unele locuri, martisoarele erau monede atirnate de fire subtiri de lina, in cele doua culori naturale ale linii, alb si negru. Moneda era, dupa rangul celui ce o poarta, de aur, argint sau bronz si se purta pentru a avea noroc si pentru a aduce vreme buna in tot timpul anului. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile cauzate de soare. In vechime, martisoarele se purtau pina infloreau pomii, iar apoi se atirnau de crengile acestora, pentru a le feri de inghet si a favoriza roade bogate.
Despre martisor au aparut si multe legende care s-au transmis din generatie in generatie. Multe sint legate de baba Dochia, personaj din mitologia populara. Una dintre aceste legende spune ca o femeie batrina, care se numea Dochia, avea o fiica vitrega pe care o chinuia cu munci grele. Intr-o zi de iarna, Dochia i-a dat fetei o haina neagra si i-a cerut sa o spele la riu pina devine alba ca zapada. S-a chinuit degeaba fata si a cuprins-o disperarea, caci, cu cit spala mai tare, haina se innegrea. Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si i-a daruit fetei o floare fermecata, rosie si alba, care a facut o minune si haina cea neagra s-a facut alba ca neaua. Se spune ca, de ciuda, baba a plecat in lume, iar pe drum si-a aruncat furioasa cojoacele...
Martisorul, ca sarbatoare populara romaneasca, celebreaza venirea primaverii. In cea mai mare parte a tarii se ofera persoanelor apropiate martisoare, ca mici semne de pretuire si dragoste . Dupa traditie, martisorul este alcatuit dintr-o fundita de matase rosu cu alb, care semnifica impletirea dintre iarna si primavara, si la care se adauga alte simboluri ale norocului. Martisoarele se poarta la vedere o saptamina sau doua. In Bucovina, in zona Gura HumoruluiCimpulung Moldovenesc, in prima zi de martie sint rasfatati barbatii. Doamnele sint cele care ofera martisoare sau mici obiecte simbolice, ca diploma pentru cel mai bun sot, sef ori amant. Micile suveniruri sint cumparate de la comercianti veniti special de la sute de kilometri si sint oferite si primite cu bucurie. Nu exista o explicatie pentru inversarea obiceiului, dar acesta se pastreaza cu strasnicie. De altfel, doamnele bucovinence nu pierd nimic daca fac astfel de gesturi delicate pentru partenerii lor: impresionati, acestia se simt foarte obligati ca, de opt martie, sa intoarca partenerelor investitia sentimentala inmiit...
Iuliana Popescu
Astăzi e prima zi de primăvară, prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi. Bucurie pe care o vom împărtăși cu toți cei apropiați cărora, dacă nu le-am pregătit din timp un mărțișor sau o floare, măcar le vom oferi un zîmbet plin de speranță. Așa-i tradiția, pe care inclusiv dacii o respectau. Se crede că și pe vremea lor simbolurile primăverii erau realizate iarna, dar se purtau doar după prima zi de martie. Pe vremea dacilor, micile amulete de primăvară nu erau mărțișoare, ca astăzi, ci pietricele albe și roșii. Tot în vechime, în unele locuri, mărțișoarele erau monede atîrnate de fire subțiri de lînă, în cele două culori naturale ale lînii, alb și negru. Moneda era, după rangul celui ce o poartă, de aur, argint sau bronz și se purta pentru a avea noroc și pentru a aduce vreme bună în tot timpul anului. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusețe și previn arsurile cauzate de soare. În vechime, mărțișoarele se purtau pînă înfloreau pomii, iar apoi se atîrnau de crengile acestora, pentru a le feri de îngheț și a favoriza roade bogate.
Despre mărțișor au apărut și multe legende care s-au transmis din generație în generație. Multe sînt legate de baba Dochia, personaj din mitologia populară. Una dintre aceste legende spune că o femeie bătrînă, care se numea Dochia, avea o fiică vitregă pe care o chinuia cu munci grele. Într-o zi de iarnă, Dochia i-a dat fetei o haină neagră și i-a cerut să o spele la rîu pînă devine albă ca zăpada. S-a chinuit degeaba fata și a cuprins-o disperarea, căci, cu cît spăla mai tare, haina se înnegrea. Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărțișor și i-a dăruit fetei o floare fermecată, roșie și albă, care a făcut o minune și haina cea neagră s-a făcut albă ca neaua. Se spune că, de ciudă, baba a plecat în lume, iar pe drum și-a aruncat furioasă cojoacele...
Mărțișorul, ca sărbătoare populară românească, celebrează venirea primăverii. În cea mai mare parte a țării se oferă persoanelor apropiate mărțișoare, ca mici semne de prețuire și dragoste . După tradiție, mărțișorul este alcătuit dintr-o fundiță de mătase roșu cu alb, care semnifică împletirea dintre iarnă și primăvară, și la care se adaugă alte simboluri ale norocului. Mărțișoarele se poartă la vedere o săptămînă sau două. În Bucovina, în zona Gura HumoruluiCîmpulung Moldovenesc, în prima zi de martie sînt răsfățați bărbații. Doamnele sînt cele care oferă mărțișoare sau mici obiecte simbolice, ca diploma pentru cel mai bun soț, șef ori amant. Micile suveniruri sînt cumpărate de la comercianți veniți special de la sute de kilometri și sînt oferite și primite cu bucurie. Nu există o explicație pentru inversarea obiceiului, dar acesta se păstrează cu strășnicie. De altfel, doamnele bucovinence nu pierd nimic dacă fac astfel de gesturi delicate pentru partenerii lor: impresionați, aceștia se simt foarte obligați ca, de opt martie, să întoarcă partenerelor investiția sentimentală înmiit...
Iuliana Popescu