23-06-2005 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Leacuri de sezon din blinda romanita• ceaiul "prea tare" de musetel poate avea efect daunator Nu este necesara o descriere amanuntita a acestei flori atit de cunoscute, cum este musetelul (Matricaria chamomilla) – blinda noastra romanita. A fost folosita de egipteni, greci si vikingi ca un leac pentru tot corpul. Nu este o exagerare daca citez musetelul ca pe un "leac universal", de ajutor atit adultilor dar, mai ales, copiilor mici. La vechii egipteni, musetelul era considerat, datorita puterii sale de a scadea febra, drept "floarea lui Ra" sau "floarea zeului soare". Numele de Matricaria este derivat din latinescul "mater", care inseamna "mama", deoarece era utilizat, mai ales, in bolile mamelor Cind si cum se recolteaza? Dupa cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milica, doctor in fiziologie vegetala, specialist in fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universitatii Agronomice Iasi, este bine de stiut ca florile de musetel se culeg din luna mai si pina in luna august, in zile insorite si in timpul prinzului: "Ele trebuie uscate la umbra, in locuri curate si bine aerisite, intinse in strat subtire pe o pinza curata sau pe o hirtie alba. Revistele, ziarele si tipariturile sint contraindicate pentru uscare, pentru ca florile pot absorbi cerneala tipografica toxica. Florile nu trebuie sa transpire sau sa mucegaiasca. Florile uscate se pastreaza in pungi de hirtie sau cutii de carton. Borcanele si pungile de plastic sint contraindicate, pentru ca in ele plantele transpira". Foarte important de retinut din spusele dlui prof. Milica este ca florile uscate de musetel au efect terapeutic si se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, dupa care se arunca. Compozitie chimica si proprietati Florile de musetel contin ulei eteric, glucide, acizi organici, colina, vitamine (B1, C) si multe saruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, spune dl prof. Milica, remediile din flori de musetel au proprietati antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale si cicatrizante: "Ele stimuleaza si regenereaza tesuturile, normalizind metabolismul pielii si activind epitelizarea. Influenteaza benefic mucoasa gastrica, avind actiune antiulceroasa. Actioneaza activ asupra colitelor si a inflamatiilor cailor urinare". In actiunea lor externa, remediile din flori de musetel tonifica parul, dindu-i reflexe blonde si actioneaza benefic asupra diverselor tipuri de ten. Mod de utilizare Toata lumea stie ca infuzia de musetel se prepara dintr-o lingurita de flori la o cana cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15 minute si apoi se strecoara. Mai putin stiut este si in ce situatii este folositoare o astfel de infuzie. Dl Milica spune ca "se beau 1-2 cani/zi, preferabil pe stomacul gol, in caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonari, colici abdominale, stimularea functiei hepatice, menstre dureroase, astm bronsic. Se poate folosi si in caz de gripa, dar se beau 2-3 cani/zi. Pruncilor li se poate da ceai de musetel la orice indispozitie, mai ales in tulburarile digestive, contra crampelor si a durerilor abdominale (colici)". Un lucru exceptional pe care l-am aflat de la dl Milica este ca, "daca in loc de infuzie se face un ceai tare, mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai in loc sa aiba un efect antispastic, el irita stomacul provocind uneori varsaturi si chiar diaree". Iata cum, printr-o mica eroare, in loc sa obtinem un efect benefic, ne alegem cu unul daunator. Inhalatiile cu aburi de la infuzia de musetel au, mai spune dl prof. Milica, "efect foarte bun asupra cailor respiratorii superioare si asupra sinusurilor". Pot fi folosite si "clisme cu infuzie pentru a inlatura starile iritative ale intestinului gros". Pentru tratamentul leucoreei se fac spalaturi vaginale de mai multe ori pe zi cu infuzie. In cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor, infuzia calduta se tine in gura circa 5 minute, de mai multe ori pe zi. Infuzia de musetel, spune dl Milica, "este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o lingurita de flori de musetel la 200 ml apa si se beau cite 2-3 cani/zi si se face, concomitent, gargara". Contra gastritei, se poate face macerat la rece – 2 linguri de flori macinate se lasa intr-un litru de apa sa se macereze la temperatura camerei, de seara pina dimineata, cind se filtreaza. Intreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol: "Este bine ca persoanele iritabile sa adauge la acest macerat si jumatate de lingurita de menta, care are efecte reconfortante si calmante puternice". Extern, musetelul se administreaza sub forma de "comprese si spalaturi in conjunctivite si alte inflamatii ale ochilor, in eruptii cutanate (cosuri, acnee), precum si in spalarea ranilor". O baie saptaminala a fetei cu infuzie de musetel improspateaza tenul: "Baile cu musetel au un efect calmant, cu influenta benefica asupra intregului sistem nervos. Guturaiul si sinuzita se amelioreaza repede daca se inhaleaza aburi de musetel". Musetelul usureaza scaunul fara a avea efect laxativ si este astfel indicat, indirect, in tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi tratati extern cu alifie de musetel. Aceasta pomada poate fi folosita si pentru vindecarea ranilor. Ceaiul de musetel, spune dl Milica, este un "bun tonic pentru nervi". Planta are efect purificator si calmant, putind fi arsa ca si tamiia, pentru o meditatie mai profunda. Alte forme de preparare Aceste remedii, a caror retete ne-au fost oferite de dl prof. Constantin Milica, se gasesc gata preparate, la Centrul Aroma, din Universitatea Agronomica Iasi. • Ulei de musetel – se umple o sticla cu gitul larg, pina la git, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel si se toarna peste ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla se lasa, bine astupata, in soare, timp de 14 zile, apoi se pastreaza la frigider. • Alifie de musetel – la 200 g grasime de porc, care se infierbinta ca pentru a frige ceva, se adauga 2 miini de flori proaspete de musetel; vor da in clocot, ridicindu-se spumegind. Se amesteca, se acopera si se pune totul, peste noapte, intr-o incapere racoroasa. A doua zi, se incalzeste inca o data usor si se stoarce printr-o bucatica de pinza de in. Pasta este amestecata apoi uniform, dupa care se toarna in borcane curate. Leacuri din trecut Uleiul de musetel era folosit inca din antichitate pentru frectie contra nevralgiilor si a reumatismului articular. In vechile carti despre plante medicinale se poate citi ca "uleiul de musetel alunga oboseala membrelor", iar "musetelul fiert in apa si aplicat pe vezica bolnava calmeaza durerile". Medicul naturist Johann Kunzle relateaza despre o femeie din satul sau, numita "vrajitoarea musetelului" si foarte cautata de bolnavi: "a ajutat 5 persoane cu auzul slab sa-si recapete auzul, prajind o ceapa de mare (Urginea maritima) in ulei de musetel si picurind de mai multe ori uleiul cald in ureche". Aceasta "vrajitoare" facea sa se miste iarasi membrele paralizate, cu ajutorul frictiunilor cu ulei de musetel. Contra durerilor de ochi, punea la fiert musetel in lapte si il apica sub forma de comprese calde pe ochii inchisi, care se vindecau curind. Preotul Kunzle istoriseste si de "un tesator care nu mai putea dormi decit sezind; altfel avea senzatia ca se sufoca. Femeia l-a privit pe om drept in ochi si i-a spus ca el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi sa-si pregateasca imediat o sticla mare de vin, pe care sa-l fiarba cu musetel, din care sa bea un pahar plin dimineata si unul seara. Urmarea a fost ca a reusit sa elimine o cantitate incredibila de urina, mai intii tulbure, apoi tot mai clara; in 8 zile era vindecat". (C.Iacob)