| |
23-06-2005
Leacuri de sezon din blînda romaniță ceaiul "prea tare" de mușețel poate avea efect dăunător
Nu este necesară o descriere amănunțită a acestei flori atît de cunoscute, cum este mușețelul (Matricaria chamomilla) blînda noastră romaniță. A fost folosită de egipteni, greci și vikingi ca un leac pentru tot corpul. Nu este o exagerare dacă citez mușețelul ca pe un "leac universal", de ajutor atît adulților dar, mai ales, copiilor mici. La vechii egipteni, mușețelul era considerat, datorită puterii sale de a scădea febra, drept "floarea lui Ra" sau "floarea zeului soare". Numele de Matricaria este derivat din latinescul "mater", care înseamnă "mamă", deoarece era utilizat, mai ales, în bolile mamelor
Cînd și cum se recoltează?
După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universității Agronomice Iași, este bine de știut că florile de mușețel se culeg din luna mai și pînă în luna august, în zile însorite și în timpul prînzului: "Ele trebuie uscate la umbră, în locuri curate și bine aerisite, întinse în strat subțire pe o pînză curată sau pe o hîrtie albă. Revistele, ziarele și tipăriturile sînt contraindicate pentru uscare, pentru că florile pot absorbi cerneala tipografică toxică. Florile nu trebuie să transpire sau să mucegăiască. Florile uscate se păstrează în pungi de hîrtie sau cutii de carton. Borcanele și pungile de plastic sînt contraindicate, pentru că în ele plantele transpiră".
Foarte important de reținut din spusele dlui prof. Milică este că florile uscate de mușețel au efect terapeutic și se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, după care se aruncă.
Compoziție chimică și proprietăți
Florile de mușețel conțin ulei eteric, glucide, acizi organici, colină, vitamine (B1, C) și multe săruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, spune dl prof. Milică, remediile din flori de mușețel au proprietăți antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale și cicatrizante: "Ele stimulează și regenerează țesuturile, normalizînd metabolismul pielii și activînd epitelizarea. Influențează benefic mucoasa gastrică, avînd acțiune antiulceroasă. Acționează activ asupra colitelor și a inflamațiilor căilor urinare". În acțiunea lor externă, remediile din flori de mușețel tonifică parul, dîndu-i reflexe blonde și acționează benefic asupra diverselor tipuri de ten.
Mod de utilizare
Toată lumea știe că infuzia de mușețel se prepară dintr-o linguriță de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute și apoi se strecoară. Mai puțin știut este și în ce situații este folositoare o astfel de infuzie. Dl Milică spune că "se beau 1-2 căni/zi, preferabil pe stomacul gol, în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcției hepatice, menstre dureroase, astm bronșic. Se poate folosi și în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni/zi. Pruncilor li se poate da ceai de mușețel la orice indispoziție, mai ales în tulburările digestive, contra crampelor și a durerilor abdominale (colici)".
Un lucru excepțional pe care l-am aflat de la dl Milică este că, "dacă în loc de infuzie se face un ceai tare, mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai în loc să aibă un efect antispastic, el irită stomacul provocînd uneori vărsături și chiar diaree". Iată cum, printr-o mică eroare, în loc să obținem un efect benefic, ne alegem cu unul dăunător.
Inhalațiile cu aburi de la infuzia de mușețel au, mai spune dl prof. Milică, "efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare și asupra sinusurilor". Pot fi folosite și "clisme cu infuzie pentru a înlătură stările iritative ale intestinului gros". Pentru tratamentul leucoreei se fac spălături vaginale de mai multe ori pe zi cu infuzie. În cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor, infuzia călduță se ține în gură circa 5 minute, de mai multe ori pe zi.
Infuzia de mușețel, spune dl Milică, "este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o linguriță de flori de mușețel la 200 ml apă și se beau cîte 2-3 căni/zi și se face, concomitent, gargară".
Contra gastritei, se poate face macerat la rece 2 linguri de flori măcinate se lasă într-un litru de apă să se macereze la temperatura camerei, de seara pînă dimineața, cînd se filtrează. Întreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol: "Este bine ca persoanele iritabile să adauge la acest macerat și jumătate de linguriță de mentă, care are efecte reconfortante și calmante puternice".
Extern, mușețelul se administrează sub formă de "comprese și spălături în conjunctivite și alte inflamații ale ochilor, în erupții cutanate (coșuri, acnee), precum și în spălarea rănilor". O baie săptămînală a feței cu infuzie de mușețel împrospătează tenul: "Băile cu mușețel au un efect calmant, cu influență benefică asupra întregului sistem nervos. Guturaiul și sinuzită se ameliorează repede dacă se inhalează aburi de mușețel".
Mușețelul ușurează scaunul fără a avea efect laxativ și este astfel indicat, indirect, în tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi tratați extern cu alifie de mușețel. Această pomadă poate fi folosită și pentru vindecarea rănilor.
Ceaiul de mușețel, spune dl Milică, este un "bun tonic pentru nervi". Planta are efect purificator și calmant, putînd fi arsă ca și tămîia, pentru o meditație mai profundă.
Alte forme de preparare
Aceste remedii, a căror rețete ne-au fost oferite de dl prof. Constantin Milică, se găsesc gata preparate, la Centrul Aroma, din Universitatea Agronomică Iași.
Ulei de mușețel se umple o sticlă cu gîtul larg, pînă la gît, fără a se îndesa, cu flori proaspete de mușețel și se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla se lasă, bine astupată, în soare, timp de 14 zile, apoi se păstrează la frigider.
Alifie de mușețel la 200 g grăsime de porc, care se înfierbîntă ca pentru a frige ceva, se adaugă 2 mîini de flori proaspete de mușețel; vor da în clocot, ridicîndu-se spumegînd. Se amestecă, se acoperă și se pune totul, peste noapte, într-o încăpere răcoroasă. A doua zi, se încălzește încă o dată ușor și se stoarce printr-o bucățică de pînză de in. Pasta este amestecată apoi uniform, după care se toarnă în borcane curate.
Leacuri din trecut
Uleiul de mușețel era folosit încă din antichitate pentru frecție contra nevralgiilor și a reumatismului articular. În vechile cărți despre plante medicinale se poate citi că "uleiul de mușețel alungă oboseala membrelor", iar "mușețelul fiert în apă și aplicat pe vezica bolnavă calmează durerile".
Medicul naturist Johann Kunzle relatează despre o femeie din satul său, numită "vrăjitoarea mușețelului" și foarte căutată de bolnavi: "a ajutat 5 persoane cu auzul slab să-și recapete auzul, prăjind o ceapă de mare (Urginea maritima) în ulei de mușețel și picurînd de mai multe ori uleiul cald în ureche". Această "vrăjitoare" făcea să se miște iarăși membrele paralizate, cu ajutorul fricțiunilor cu ulei de mușețel. Contra durerilor de ochi, punea la fiert mușețel în lapte și îl apica sub formă de comprese calde pe ochii închiși, care se vindecau curînd.
Preotul Kunzle istorisește și de "un țesător care nu mai putea dormi decît șezînd; altfel avea senzația ca se sufocă. Femeia l-a privit pe om drept în ochi și i-a spus că el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi să-și pregătească imediat o sticlă mare de vin, pe care să-l fiarbă cu mușețel, din care să bea un pahar plin dimineața și unul seara. Urmarea a fost că a reușit să elimine o cantitate incredibilă de urină, mai întîi tulbure, apoi tot mai clară; în 8 zile era vindecat". (C.Iacob)
|
|
|