26-01-2002 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Memorial Lovinescu la Falticeni In toamna trecuta, la 31 octombrie, s-au implinit 120 de ani de la nasterea lui Eugen Lovinescu. Momentul, cu citeva notabile exceptii, cum a fost tableta lui Nicolae Manolescu din "Romania literara", a trecut aproape neobservat. Falticenii, orasul nasterii sale, a tinut sa marcheze, nu atit cu fast, cit cu piosenie si cu un fel de parinteasca afectiune, rotunjirea acestei virste, cind, dupa atita amar de vreme, Lovinescu se prezinta nu doar statuar, ca orice mare personalitate, dar si teribil de actual. Europenismul sau nu era o moda, cum se intimpla azi cu destule spirite de-ale noastre, ci un mod de a fi. In 1993, cind s-au comemorat 50 de ani de la timpuria trecere in vesnicie a lui Eugen Lovinescu, Falticenii au cinstit memoria criticului cu discreta admiratie si cu o dorinta vie ca tirgului sa i se recunoasca rolul pe care l-a jucat atit in biografia, cit si in opera sa. Se stie ca unele dintre perioadele cele mai fertile ale creatiei lui Lovinescu au fost vacantele foarte speciale petrecute la Falticeni. In amintirile pe care le-am publicat in editia ce-am ingrijit-o in 1974, la Editura "Junimea", profesorul Aurel George Stino socoteste aceste sederi creatoare drept faptul cel mai semnificativ si tulburator dintr-un an intreg in celestul tirg. Desi atit de modern in gindirea sa, Eugen Lovinescu era un traditionalist intratabil in ceea ce priveste deprinderile de fiecare zi. Nu-i placeau marile schimbari de decor, nici nevrozele marilor orase. Citadinul prefera tihna binefacatoare pentru el, insuportabila pentru altii, a tirgului de pe Somuz. Aici era atmosfera draga lui, sub grija materna a coanei Profira, aici erau nepotii lui, intre care preferatul era Anton Holban, aici condeiul luneca mai usor si mai ales sufletul se desfereca mai repede, iar mintea nu bintuia aiurea, ci se daruia scrisului, cu fantasmele sale. In 1993, la o jumatate de veac de la moarte, Eugen Lovinescu a revenit intr-un fel acasa, la Falticeni. Prin consimtamintul dat de fiica sa, Monica Lovinescu, urna cu cenusa trupului criticului a fost adusa si asezata in cavoul familiei din cimitirul Timpesti, unde-si dorm somnul de veci toti Lovinestii, acest neam atit de arborescent si atit de roditor spiritual, stins acum insa aproape cu totul. In 2001, la 120 de ani de la nastere, Falticenii si-au plecat fruntea si l-au evocat cu respectul datorat marilor spirite pe Eugen Lovinescu. La cimitirul Timpesti, intr-o lumina sticloasa, s-a savirsit o slujba de pomenire. Ceva mai devreme, in casa fratelui Octav, donata de nepotii sai Horia si Vasile Lovinescu pentru Galeria oamenilor de seama ai Falticenilor, s-a vernisat o expozitie omagiala realizata de custodele Adrian Cocirta si colegii lui, iar la Colegiul National "Nicu Gane", urmat de critic, un simpozion, pe care am avut onoarea sa-l moderez, i-a daltuit statuia prin luarile de cuvint ale directorului scolii, profesor Bogdan Grigoriu, si ale profesorilor universitari Constantin Ciopraga si Liviu Leonte si prin amintirile biografului Eugen Dumitriu. S-a pledat aici si pentru recuperarea in patrimoniul public a casei in care a trait Eugen Lovinescu si transformarea sa in muzeu memorial. Ar fi primul de acest fel inchinat memoriei unuia dintre marii carturari ai tarii. Nu e un lucru simplu. Casa este azi proprietate privata. Dar asa cum s-a intimplat in 1985, cind prin subscriptia publica s-a cumparat casa lui Mihail Sadoveanu, la fel s-ar putea proceda si acum, mai ales ca de aceasta data exista posibilitatea asocierii statului prin Ministerul Culturii si Primaria Falticenilor. Speram ca ideea sa prinda si sa rodeasca. Ar fi un mare cistig pentru Falticeni, ar fi o realizare pentru cultura nationala. Sa speram ca nu va ramine doar un vis, ci chiar o intrupare reala. Grigore Ilisei