23-08-2003 "N-am raspuns niciodata celor care mi-au facut rau, considerind ca e o pierdere de vreme"• dialog cu prozatorul Corneliu Stefanache, care implineste astazi 70 de ani Nascut la 23 august 1933, la Panciu (Vrancea), Corneliu Stefanache a debutat in 1968, cu volumul de nuvele "Cercul de ochi". Cariera sa de prozator insumeaza 15 volume, un altul, "Spovedania valetului", aflindu-se acum sub tipar. Membru al Uniunii Scriitorilor, Corneliu Stefanache a colaborat la revistele "Cronica", "Convorbiri literare", iar din 1976, mai bine de doua decenii, a fost director al Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai Eminescu" Iasi. – Dle Corneliu Stefanache, implinirea virstei de 70 de ani poate constitui momentul unei retrospective. Cum ati configura-o, intr-un crochiu de autor? – Odata cu inaintarea in viata, cu oamenii pe care i-am cunoscut, cu cartile pe care le-am citit si scris, mi-am fixat o reteta de comportament de la care am incercat sa nu ma abat. Printre repere s-a aflat iubirea fata de fiintele apropiate, fata de Dumnezeu, inteleasa ca respect si toleranta. Un alt reper a fost memoria, care pentru mine inseamna capacitatea de a nu uita nimic, dar de a ierta foarte mult. N-am raspuns niciodata celor care mi-au facut rau, considerind ca e o pierdere de vreme, chiar daca mi s-a spus ca sint las. Acuzatia nu m-a afectat, insa, considerind ca, in loc sa ma lupt cu cei care au lansat-o, mi-am folosit timpul mult mai bine. M-am straduit, apoi, sa-i inteleg pe cei care vin dupa mine si sa le intind o mina de ajutor, daca pot. Eu cred ca cea mai revelatoare modalitate de a cunoaste un om este sa-l pui sef undeva, pentru ca atunci isi da arama pe fata. Mai cred si ca libertatea n-o poti capata decit in singuratate, de aceea mi-am impus, de cite ori am putut, exercitii de singuratate. Si, nu in ultimul rind, m-am straduit sa nu-mi pierd simtul umorului. Nu stiu daca am reusit sa respect aceste repere, dar macar m-am straduit. Si pot sa va zic ca dorm foarte bine! – Toate cele 15 volume ale dvs au aparut inainte de ’89. Nu ati mai scris dupa ’90 sau nu ati mai publicat? – Unele au fost reeditate si am sub tipar un roman post-decembrist, Spovedania valetului, o meditatie pe tema tiraniei. – Atunci, sa reformulez: de ce v-a luat atit de mult timp sa oferiti cititorilor un nou roman? – Poate motoarele au mai slabit, poate exigenta a mai crescut ori, poate, am vrut sa-i linistesc pe unii care spuneau ca scriu "anul si romanul"! Si nu o spuneau cu generozitate, ci cu ironie. Eu am intimpinat intotdeauna cu bucurie o carte buna. Chiar daca eram gelos, ma straduiam apoi sa fac mai mult decit ceilalti. Dar cred ca pauzele astea sint bune. Literatura, asa cum o consider eu, o utopie, se poate crea oriunde, conteaza doar ca tu, cel care scrii, sa ai sentimentul ca faci ceva bun, chiar daca nu publici imediat. Eu scriu si acum citeva ore zilnic, chiar daca si arunc la cos foarte mult! – Trecerea de la cenzura la libertate a schimbat mult lucrurile. In ce fel v-a "afectat"? – Trecerea de la cenzura la libertate a insemnat de fapt pentru unii o imensa piedica in continuarea scrisului. Scriitorul roman a trebuit sa treaca de la un limbaj esopic, care i-a rafinat stilul, pentru ca era obligat sa strecoare printre furcile caudine ale cenzurii, citeva adevaruri de baza. 1989 a insemnat o ruptura. Eu am reusit sa trec la stilul direct si asa am scris Spovedania valetului. Am fost printre cei care au fost martori la evenimente istorice, precum distrugerea capitalismului, construirea socialismului, am prins "epoca de aur", prabusirea ei, tranzitia asta care se intinde ca un sarpe. Stam foarte prost cu morala; s-a vazut acum, in libertate, pentru ca multi n-au fost pregatiti pentru aceasta libertate. – Acum e mai greu sa publici o carte decit sa o scrii! – Cartile costa mult, reteaua de distributie nu e pusa la punct, editurile nu risca sau scot 200-300 de exemplare, ceea ce e foarte putin. Romanele mele apareau in tiraje de 80-90 de mii de bucati, la librarii erau cozi, cartile nu se gaseau. Noi am intrat acum intr-o zona foarte dura pentru spiritualitate. Romania trebuie sa intre in Europa prin cultura, dar nu se fac prea multe lucruri pe aceasta linie. La Paris, la mormintul extrem de simplu al lui Enescu, nu era o floare, o luminare, dar citiva metri mai incolo, la acela al lui Chopin, bustul aproape nu i se mai vedea dintre florile depuse de membrii comunitatii poloneze. – Inevitabila intrebare: la ce lucrati? – Sint pe punctul de a finaliza Recviem pentru un cal, un roman cu mai multe planuri de actiune, in care surprind atmosfera dintr-un sat al Romaniei de azi, unde mai traiesc doar citeva familii si toate corvezile micii comunitati sint facute de un cal batrin. Calul moare, stapinul ii face o slujba de pomenire, dar la finalul mesei, moare si bietul taran. Ciinele pe care-l avea acesta e luat de un pictor si dus la oras, iar prin ochii acestei vietati prezint viata citadina. E un tablou al vremurilor de astazi, cu viata la tara, viata la oras, conflictul intre generatii, intre profesii, absurdul sub care ne stau astazi existentele. E un tablou al tranzitiei. – Poetul Mihai Ursachi a facut o remarca extraordinara, spunind ca "inainte de ’89, ne citeau macar cei de la cenzura". Resimtiti lipsa acestei legaturi cu publicul? – Cititorii, citi mai sint, au virsta medie spre a treia. Numai ca acestia nu au bani sa-si cumpere carti, iar cei care-i au, nu citesc. Acum totul e sa fii vedeta de muzica usoara, nu sa ai lecturi! Oltita Cintec