Dacă m-ar fi pus cineva să îmi închipui cu ce ar mai putea să ne mintă guvernul ăsta, chestia cu starea vremii ar fi fost ultima pe care aș fi putut să mi-o închipuiesc. Dar uite că pentru camarila lui Boc totul este posibil! E frig, da, e foarte frig, cum n-a mai fost de ani de zile, iar costul încălzirii îi va doborî pe mulți, dar ca un ministru să arunce spre țara deja sleită de puteri ceea ce nici un specialist în domeniu nu se hazardează să o facă e prea de tot.
Mă refer, firește, la prognoza din mintea lui Igaș, cum că în aceste zile vom avea nămeți „ca-n 1954 și chiar mai mari”. Pentru cine nu știe, acea iarnă este etalon pentru secolul trecut prin fenomenele meteo care s-au petrecut. Presa vremii scrie că în dimineața zilei de 3 februarie a acelui an, bucureștenii s-au trezit cu geamurile acoperite de troiene, iar vântul a atins viteza record de 126 km/oră. Troienele au atins și înălțimea de 5 metri, tancurile au fost scoase pe străzi pentru a face tuneluri, iar oamenii blocați în case dezghețau țurțuri și zăpadă pentru a nu muri de sete. Un scenariu cu adevărat de coșmar, dar care – deși când aștern aceste rânduri ninge binișor, amintindu-mi de troienele din copilărie, și mai multe drumuri din țară sunt blocate – mi-e absolut imposibil să-mi imaginez că se va repeta.
Dacă un asemenea anunț ar fi fost făcut de doamna Udrea, m-aș fi gândit că atât a dus-o mintea pentru a da elan unui turism românesc înghețat de sărăcie și condiții precare. Dar când în prim-plan cu o asemenea chestie a ieșit ministrul Administrației și Internelor – abia ieșit din corzile în care, laolaltă cu președintele și cu toți colegii săi de cabinet, a fost băgat de protestatarii pe care după mai bine de două săptămâni doar gerul a reușit să-i alunge de pe străzi – mi-a fost clar că nu poate fi vorba decât de o nouă diversiune. Și atunci m-am întrebat care să fie substratul mesajului – alarmant, e drept – expediat spre populație (dar contrazis imediat de ANM!) prin intermediul oficiosului fără perdea al regimului portocaliu.
E clar că va ninge și mi-am zis mai întâi, mai ales în contextul problemelor de săptămâna trecută de pe drumurile din sudul țării, că responsabilii cu deszăpezirea nu fac decât să se recunoască învinși în lupta cu iarna încă dinainte ca aceasta să-i provoace, că predau armele fără ca bătălia să fi început. Asta pe de o parte, adică până să fi citit doar propozițiile din mesaj referitoare la abundența ninsorilor și la puterea viscolului preconizate.
Același Igaș – acompaniat ulterior de colega sa responsabilă strict de drumurile și de căile ferate din țară – mi-a spulberat dilema, când a anunțat că deja au fost scoase din fondurile de rezervă niște zeci de miliarde de lei, „pentru cheltuieli de benzină, motorină, apă și ce mai este necesar”. De ce mai este nevoie de alți bani atâta vreme cât deja sunt încheiate contracte pentru deszăpezire, ba chiar la prețuri mult mai mari decât în oricare altă țară a Europei, inclusiv cele din nord, unde iernile sunt și lungi, și ca-n povești, dar asfaltul e mereu uscat?
Pentru că faza cu comasarea alegerilor din acest an n-a mai ținut, se pare că puterea portocalie a fost surprinsă pe picior greșit și caută bezmetică orice portiță care să o scoată din impas. Iar că va fi sau nu nevoie de ele, și aceste miliarde despre care vorbește ministrul vor ajunge în conturile drumarilor de casă ai guvernului – care au făcut averi fabuloase din asfaltările de vară și din deszăpezirile de iarnă, deși în țară se circulă groaznic pe tot parcursul anului -, pentru ca apoi să se întoarcă pentru campania electorală care, iată, mai e oleacă și începe. Acum orice oportunitate trebuie valorificată, orice bănuț trebuie pus deoparte, pentru că deficitul electoral cu care actualii guvernanți sunt nevoiți să abordeze alegerile este extrem, iar pentru a fi recuperat măcar cât de cât sunt necesare resurse logistice și financiare imense. Ei bine, astfel s-au înălțat și nămeții din mintea lui Igaș.
Afară ninge, ninge chiar bine, drumurile țării se blochează unul după altul, în case este frig și foamete, dar astea nu îi interesează pe cei de la putere. Mințile lor sunt întunecate de disperarea de a dosi orice bănuț, fie el îngropat sub munți imaginari de zăpadă.
