„Ne-am trezit din hibernare/ Și-am strigat cât am putut:/ Sus Cutare! Jos Cutare!/ Și cu asta ce-am făcut?// Am dorit, cu mic, cu mare/ Și-am luptat, cum am știut,/ S-avem nouă guvernare/ Și cu asta ce-am făcut?// Ia corupția amploare/ Cum nicicând nu s-a văzut,/ Scoatem totul la vânzare,/ Și cu asta ce-am făcut?// Pentru-a câștiga o pâine,/ Mulți o iau de la-nceput,/ Rătăcesc prin țări străine,/ Și cu asta ce-am făcut?// Traversăm ani grei cu crize,/ Leul iar a decăzut,/ Cresc întruna taxe-accize/ Și cu asta ce-am făcut?// Totul este ca-nainte,/ De belele n-am trecut,/ Se trag sforile, se minte,/ Și cu asta ce-am făcut?// Pleac-ai noștri, vin ai noștri!/ E sloganul cunoscut;/ iarăși am votat ca proștii,/ Și cu asta ce-am făcut?”.
Îmi cer scuze pentru un citat atât de amplu, dar, cred că sunt în asentimentul cititorilor, a meritat! Pentru că e vorba de un text scris în zilele noastre, ci compus (și interpretat), în urmă cu vreo șapte (!) decenii, de către Constantin Tănase. Nu cred că se putea găsi o mai bună ilustrare a faptului că nu e nimic nou sub soare, actualitatea textului fiind indiscutabilă...
Parcurgând textele celui amintit, m-am oprit la refrenul altuia, care propunea ca alternative „ori că că, ori că că”, și mi-am permis a-l parafraza, rezultând titlul acestor rânduri, ce mi se pare a sintetiza de minune situația în care ne aflăm.
Care va să zică, după cum prognozam în urmă cu o săptămână: 1. Generalul iarnă a subțiat masiv rândurile manifestanților (de remarcat, însă, că nu a reușit stoparea protestelor, iar dacă demonstranții vor trece cu bine și de această săptămână geroasă, e de așteptat amplificarea mișcărilor); 2. Marțea trecută, parlamentarii au bătut cu brio apa în piuă. Aș zice că sesiunea extraordinară (declanșată de contestarea celui alintat „javră ordinară”) s-a desfășurat sub semnul proverbului „s-a dus bou și a venit vacă”, dar nu o fac, întrucât, mai degrabă, cornute cu prima denumire am putea fi considerați ăia care votează prost și-apoi se miră, precum și cei care nu votează, așa încât voi apela la o altă zicătoare – „geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieții papuci”. Deși, și în acest caz, e de observat că nu e degeaba: ar fi interesant să aflăm cât au costat (poporul) cele două zile de bâlci... La cele două puncte trebuie musai adăugat discursul chiriașului de la Cotroceni, lipsit cu desăvârșire de soluțiile așteptate de oameni, echivalent cu bineștiuta frecție la un picior de lemn.
Se poate conchide că ne aflăm într-o situație de totală incertitudine privind viitorul – măcar cel apropiat. Ceea ce răzbate din culise, însă, ne poate determina să fim convinși că liniștea de acum e cea de dinaintea unui soi de furtuni. Tot mai multe surse converg întru acreditarea ideii că, nu din dorința de a răspunde solicitărilor protestarilor și opoziției, ci în încercarea disperată de a mai avea șanse la alegeri (mai sunt doar 4 luni până la locale!), este posibilă, în perioada 8-12 februarie, o remaniere amplă. Pe lista neagră se află Boc (care și-a făcut datoria și trebuie, cum ar zice Vanghelie, ejaculat), precum și nume precum Igaș, Ariton, Vreme, Tabără, Ialomițianu și Funeriu, toți reprezentanți ideali ai executanților (a se citi servanților) perfecți. Pe lista albă, cu cei vizați pentru funcția de premier, se află nu mai puțin de trei persoane de la Banca Națională – veșnicul înlocuitor Mugur Isărescu, Lucian Croitoru și Cristian Popa, precum și Mihai Tănăsescu și Călin Georgescu.
O remaniere amplă ar presupune, însă, trecerea prin Parlament, unde o moțiune de cenzură ar avea șanse mai mare ca niciodată. Și așa s-ar putea face primul pas către alegerile anticipate...