06-02-2012 O minciuna ordinara – „marirea” salariilor & pensiilorDorian Obreja Desi au trecut fix sase zile de la un anunt – „premierul a fost mandatat de coalitia de la guvernare sa negocieze cu FMI marirea, din aprilie, a salariilor si pensiilor” – inca nu-mi vine sa cred de cat tupeu pot da dovada cei aflati acum la putere. E ca si cum cineva ne-ar fi taiat o mana, dupa care ne-ar da inapoi un deget, afirmand ca aceasta constituie un mare act de binefacere, pentru care tot poporul trebuie sa multumeasca, cum altfel, decat stampiland buletinele de vot numai si numai pe candidatii portocalii si aliatii lor. Formula corecta ar fi fost „redarea, in prezent si viitor, a unei cincimi din cele 25 la suta luate cu japca din salarii”; ca de recuperarea sumelor furate vreme de un an jumate nici nu poate fi vorba. Indigneaza, de asemenea, si faptul ca taman acum, inainte de alegeri i-a apucat marinimia pe guvernanti, dar si acela ca „verdele” unei asemenea posibile actiuni va fi dat de catre supraguvernul FMI... Da din picioare nu puteti? Victor Ponta face parte din categoria politicienilor care mai intai vorbesc si abia apoi gandesc. Printre cele mai recente „monstre” se numara declaratia conform careia, in anumite conditii, reprezentantii opozitiei s-ar putea aseza la masa si discuta cu cei ai puterii privind viitorul. Adevarul e ca noi ne-am cam saturat de cat de mult stau politicienii pe la mese (ori prin fotoliile moi din parlament), asa ca ar fi cazul sa mai faca treaba si din picioare, ca asa poate or face-o mai repede. Si mai e ceva de adaugat: discutiile astea ar trebui sa se desfasoare, obligatoriu, in prezenta presei, ca doar politicienii nu vorbesc despre mosiile lor. Sau poate da? Ba, se da gaze! Dar campionul la vorbit fara gandit este, fara indoiala, locatarul de la Cotroceni. Foarte recent, s-a trezit zicand: „incercam sa supravietuim cu gazele din Rusia, dar sper sa gasim alta solutie in perioada urmatoare”. Orice om gospodar & prudent ar fi gasit mai intai alta solutie si apoi s-ar fi apucat de latrat la ursul din est. Care s-ar putea supara de atatea declaratii belicoase si l-ar trimite sa suga gaze de la marii licurici occidentali. Cioc, Boc, treci la loc! Bantuie tot mai des si mai tare zvonurile privind debarcarea alui mai mic (la propriu, dar nu numai...) premier din ultimii 22 de ani. Desigur, o asemenea actiune nu va fi decat o supapa adecvata (adica tot micuta) intru detensionarea protestelor, care ameninta nu doar sa se reia, ci sa se amplifice, incepand cu 14 februarie (data de la care, teoretic, vremea urmeaza sa se incalzeasca. Deci se poate prognoza ca in intervalul 10-13 februarie se va anunta remanierea. Problema e ca masura vine foarte tarziu – pentru democrati, care vor intra in alegerile locale cu un sef de partid proaspat. Proaspat debarcat din fruntea guvernului, chestie de natura a mai scadea cateva din procentele si asa putine ale portocaliilor. Cui i-e mila de Bombonel? Pai, cam nimanui, dupa cum se vede din reactiile survenite condamnarii ex-premierului si ex-presedintelui social-democrat. Liberalii au si pomenit de necesitatea unor pasi inapoi (deja unul a fost facut prin eliberarea functiei de vice la Camera Deputatilor), iar la varful PSD, „carlanul” nu poate decat sa se bucure ca, in fine, „arogantul” i-a facut partie si nu mai sta in calea sa. Numai ca nu trebuie sa uite posibilitatea ca fiece bucurie sa se transforme in tristete: daca rezultatele la alegeri nu vor fi bune pentru jumatatea de stanga a USL, primul cap sacrificat va fi acela al unui ex-procuror!