05-07-2008 "Oferte de locuri de munca pentru nevazatori" Unele cuvinte pot fi nebanuit de dureroase. Alaturari precum "ne-am vazut la"... sau "sintem priviti ca"... sint formule pe care le folosim cu totii. Si ei, si noi. Iata un semn de normalitate! L-am descoperit la Filiala Iasi-Vaslui a Asociatiei Nevazatorilor din Romania, in preajma zilei de 4 Iulie, cind americanii de la Fundatia "Bill & Melinda Gates" au facut posibila inaugurarea Filialei "Mihai Codreanu" a Bibliotecii Judetene "Gh. Asachi" Iasi. Aici, cartile coboara din raft si incep a vorbi in studio, prin intermediul "donatorilor de voce", iar internetul isi spune povestea cu "voce sintetica"... "Singurul lucru de care am nevoie este sa fiu tratata cu normalitate" Roxana Poiana are 16 ani si o pasiune pe care o impartaseste cu multi dintre cei care au virsta ei: internetul. Are prieteni la Cluj, Bucuresti, Oradea si chiar vreo trei in strainatate. Intra pe "mess" si mingiie tastele in lungi conversatii care nu tin seama de zi sau de noapte. Roxana, asemenea celor mai multi prieteni ai sai, este nevazatoare. Studiaza informatica din clasa a III-a. "Am inceput cursurile pe calculator in clasa a III-a. Profesorul meu, domnul Gelu Ionescu, mi-a spus ca o sa-mi placa informatica. Si a avut dreptate", spune Roxana, acum eleva in clasa a X-a la Liceul "Moldova" de la Tirgu Frumos. Stie tastele "pe de rost" si, asemenea celorlalti "navigatori" pe net, poate accesa orice site. Ar vrea sa devina specialist in IT, desi acum urmeaza o sectie de filologie. Are insa si alte pasiuni pe care le cultiva cu seriozitate: citeste – cu ajutorul vocii sintetice si al cartilor electronice – merge la teatru si ii place muzica. Face ore de canto cu profesorul Romeo Luchian si uneori are publicul ei, desi spectacolele in care sint invitati sa cinte nevazatorii sint foarte rare. "Unii profesori de muzica nu vor sa se ocupe de nevazatori, pentru ca spun ca nu au prea multe sanse". Roxana rosteste cuvintele ca si cum acestea ar fi trecut, cindva, pe linga ea, si atit. Isi urmeaza drumul cu o pasiune si o determinare pentru care multi ar putea sa o invidieze. Roxana este frumoasa, are haine chic si poarta cu eleganta bijuterii discrete, care o fac sa radieze. Nu-i este teama de nou. "De ce crezi ca mai ai nevoie ca sa ai o viata... multumitoare, confortabila?", incerc, ezitind si cautindu-mi asiduu cuvintele, o intrebare. "Singurul lucru de care am nevoie este sa fiu tratata cu normalitate", ma uimeste Roxana. "Numai in Romania, noi, nevazatorii, sintem priviti diferit. In strainatate nu este asa"! Nu ma gindisem pina in acel moment cite sensuri nebanuite poate ascunde verbul "a privi"... "Nevazatorul nu poate sta ca o stafie!" "Dumneavoastra, care vedeti, sa incercati sa dati urmatoarea cautare pe Google"..., imi spune dl Neculai Meiu. Imi si imprumuta castile, ca sa aud vocea sintetica, de robotel, care il ajuta sa navigheze... Cind i le inapoiez, cauta din citeva miscari "fereastra" care il intereseaza, "Search", si scrie, repejor: oferte locuri de munca pentru nevazatori. Apoi, satisfacut ca la sfirsitul unui banc bun, da "Enter" si spune: "Daca dumneavoastra gasiti vreun rezultat la cautarea asta, sa ma anuntati si pe mine". Si ride. Apoi imi marturiseste ca e destul de trist: "Eu am fost confectioner cartonagist si confectioner de maturi la Cooperativa Munca Invalizilor, pina in 1992, cind ne-au dat afara. Au vindut cam tot de pe acolo, tot ce-am muncit noi o viata... Noi ne-am ales cu pensia, ei cu furatul...", isi varsa naduful general dl Meiu. Il provoc la o "paralela" intre comunism, cind muncea, si democratie, cind se bucura de mirajul internetului: "As vrea sa priceapa tot romanul si guvernantii ca nevazatorul nu poate sta ca o stafie! Trebuie sa faca ceva, sa nu devina o leguma. Era mai bine cind lucram. Nu numai ca imi cistigam existenta, dar eram util. Acum nu mi se pare ca sint asa de util", marturiseste dl Meiu, la cei 53 de ani. Simbata, invata engleza, cu un baiat de la Londra – fac ei, vreo 20 de nevazatori, conferinta pe Skype. Apoi, ii plac programele de muzica, sunetele. "Lecturile le las pentru nevasta-mea. Citeodata citim impreuna cind gasim cite o carte frumoasa. Nevazatorii asimileaza multa lectura", decreteaza dl Meiu. I-a placut mult "Razboi si pace", o gaseste excelenta. De ce ar mai avea nevoie pentru o viata normala? "Pentru o viata normala fiecare ar avea nevoie de multe. Trebuie nivel mai bun de trai pentru toata lumea, nu numai pentru nevazatori". Si dl Meiu se ridica, imi stringe mina si pleaca. • • • Ovidiu Simion, un tinar pensionar de 35 de ani, se bucura de ceva mai multa autonomie, pentru ca, desi boala, retinopatie pigmentara – ultimul grad, nu-l iarta, nu si-a pierdut speranta: "Acum, fac niste cursuri de maseur. Fiul meu, de 13 ani, ia notite pentru mine, mergem impreuna la cursuri..." Pentru ca, In Romania, autoritatile nu par dornice sa ofere (nici) tinerilor nevazatori locuri de munca, filosofia de viata a dlui Simion suna cam asa: "Noi ne aflam pe scaun, dar sintem cu picioarele puternic infipte... in aer". I-am urat succes, pentru ca urma sa vina mai des la Filiala "Mihai Codreanu", hotarit sa-si imbunatateasca CV-ul... Gina Popa