18-04-2007 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Parintele Proclu, pustnicul din Muntii Neamtului Aproape de manastirile din nordul Moldovei au fost si inca au mai ramas calugari si sihastrii de la care poti invata foarte multe lucruri despre felul in care este bine sa ai grija de suflet. Se stie ca, in Moldova, sint cele mai multe manastiri, unele foarte vechi si multi preoti duhovnici in virsta. Nu toti acesti preoti duhovnici sint "faimosi", deoarece nu toata lumea ii cunoaste, lor nefacindu‑le nimeni "publicitate". De acesti povatuitori se aude din vorba in vorba, asa cum si invataturile lui Iisus s-au auzit prin viu grai de la apostoli, apoi de la ucenicii acestora. Asa am auzit si eu de un monah care stie sa vorbeasca omului direct in inima acestuia, stie sa aline orice suflet aflat in suferinta. Acest monah are peste 80 de ani si il cheama Proclu, nume dat atunci cind a intrat in calugarie. Locul unde poate fi gasit este "Aicea stau!!!", asa cum ii place lui sa spuna, pe undeva in apropiere de Piatra Neamt, la capatul unui sat numit Magazia Cracaoani. In acest loc a stat fratele Proclu timp de mai bine de 50 de ani, rugindu‑se pentru oamenii din lume si plingindu‑si pacatele. Pentru a ti se deschide usa de la coliba lui trebuie sa tragi de o sfoara care, la capatul celalalt, are un clopotel ce anunta ca este cineva la poarta. Acest model de avertizare il putem gasi in Pateric, la Sfintii Parinti care traiau in pustie, in pesteri. De cum il vezi pe fratele Proclu, inima iti este induiosata de bucuria cu care te primeste la el in coliba. Vorbele sale, in cel mai simplu, cald si popular grai moldovenesc, iti merg la inima. Iti spune exact cuvintele pe care ai tu nevoie sa le auzi ca sa simti cum ti se linisteste sufletul si lumineaza mintea. Cit a trait singur, departe de oameni, timp de mai bine de jumatate de secol, fratele Proclu s-a intilnit si a aflat despre alti zeci de pustnici. El insusi afirma ca a intilnit, s‑a spovedit si chiar a invatat despre viata duhovniceasca de la pustnici. Chiar daca nu este asa cunoscut cum sint alti mari duhovnici cu carte, fratele Proclu este stiut, asa cum spune el, "fara voie, prin vorbele oamenilor". De ce fara voia sa? Pentru ca el vrea sa stea singur, sa‑si poata plinge pacatele sale, dar daca oamenii il viziteaza el nu vrea sa‑i supere si sa nu-i primeasca, pentru ca nu vrea sa minie pe Dumnenzeu.Fratele Proclu are peste 80 de ani. Toata viata a trait-o in rugaciune si... lacrimi de credinta. De mic i-a placut viata de pustnic si i-a mai placut, zice el, mai ales, ca a invatat de la alti pustnici din munti cum sa "stea de vorba cu Dumnezeu". - Parinte, mai exista astazi mari duhovnici care traiesc retrasi din lume, numai in rugaciune, fara ca nimeni sa-i stie? - Sint cam putini. Sint o parte care mai cresc acum si pina ce cresc nu ma pot rezema, ca ei cresc. Cum sa‑i cautati? Eu va dau un sfat, sa va rugati asa: "Doamne lumineaza-mi mintea ca sa aflu calea cea dreapta!". Si atunci Duhul Sfint iti descopera la ce duhovnic sa ajungi, iar cind te duci la el te ajuta prin el Duhul Sfint. Daca nu ai evlavie la duhovnic, Duhul Sfint nu te ajuta. - Ce ar trebui sa faca crestinul daca ii este rusine de unele pacate la spovedanie si nu le spune preotului duhovnic? - Sa le scrie pe o hirtie si atunci o sa poata sa le spuna. Daca nu le scrii, nu le poti spune pentru ca vrajmasul sufletelor aduce altceva in minte... - Cum poate rezista un duhovnic la ascultarea atitor pacate? - Duhovnicul care se sminteste de pacatele cuiva inca trebuie sa mai creasca. Un duhovnic nu are voie sa se sminteasca, oricit de mari ar fi pacatele ascultate de la oamenii care ajung la el. Caci acela care se sminteste nu e bun de duhovnic. Duhovnicul trebuie sa fie ca o mama si mai putin ca tata, ca sa aiba mila. Mai sint si azi pustnici dar foarte putini. Ii tine Dumnezeu pentru ca nu au nici o legatura cu lumea. Odata, un preot le-a spus unor calugari pustnici in Biserica: "parintilor si fratilor, sa stiti ca adevarata pustie a mai ramas chilia si inima, ca in inima si in chilie nu stie nimeni cum te rogi". Oriunde te‑ai duce in alta parte ai ispita locului... - Exista preoti duhovnici clarvazatori cu Duhul? - Exista doar in masura in care Duhul Sfint le descopera anumite viziuni si nu ca asa se intituleaza ei... - Este bine sa se zica despre un calugar sau despre un preot duhovnic ca este clarvazator cu Duhul? - Nu! La mine a venit o masina mare cu lume si i‑am trimis pe toti la Biserica, pentru ca eu nu fac Sfinta Liturghie si trebuie sa traiesc o viata singuratica. Eu pot doar sa va dau cite un sfat si doar atit. Si atunci, unul din masina m‑a intrebat: "parinte, spune drept, ce zici, cind moare tata?". I‑am zis ca atunci cind vrea Dumnezeu! Si nu m-a lasat deloc, sa‑i spun si iar sa-i spun... Eu am vazut cam ce au ei in cap, precum ca as fi vazator cu duhul. Nu este adevarat, caci Duhul Sfint descopera cind vrea si cui vrea Dumnezeu. Eu la locul asta, in munte, stau pentru ca sint bolnav, batrin si nu am nevoie sa‑mi spuna cineva vorbe din astea. Dar nu, nu l‑am ocarit, ca sa nu supar pe Dumnezeu! Si cind am vazut ca tot insista, i‑am spus ca tatal sau va muri atunci cind nu a mai visa nimica. Altii ma intreaba ca asa au auzit ei, ca eu deschid cartea. Eu deschid cartea doar cind ma rog... Un om a vrut sa-i spun viitorul lui. Nu, eu nu umblu cu din astea. La parintele la care m‑am marturisit eu, mi‑a zis ca trebuie sa‑mi pling pacatele mele si sa ma rog asa: "Doamne, nu‑mi da nici un dar, da‑mi darul acesta sa‑mi pot plinge pacatele mele, caci asa nu am sa mai fac altele si, daca nu le pling, fara sa vreau fac pacate mai mari decit cele care au fost!". Au fost oameni cu viata sfinta care mi-au zis sa ma rog la Dumnezeu sa nu‑mi dea nici un dar, ca daca imi da vreun dar nu mai am vreme a ma ruga. Si cit pot sa ma rog, trebuie sa ma rog si pentru toti cei care au nevoie de rugaciune. Eu indemn pe toti sa mearga la preotii Bisericii, ca acolo este cine sa‑i marturiseasca, sa le faca molifta si Sfintul Maslu... - De cit timp stati aici, in munte? - De cind cu decretu', de prin '50, de cind s-a facut colectivul. Cit am putut m‑am dus la manastire, la ascultare, la treaba si cind nu am mai putut m‑am dus numai la biserica. Acuma ma dor picioarele, sint bolnav si stau pe loc. - Inainte sa va hotariti sa ramineti sigur, ce ati facut? Este adevarat ca aveti darul acesta, de a sta singur, de mic copil? - De mic m‑am dus in Manastirea Sihastria, de pe la 12 ani. Pe atunci l‑au facut pe Parintele Cleopa staret. Am avut multa evlavie de la el, caci era un parinte cu viata sfinta. Am stat si la Manastirea Slatina, ca a dat ordin Patriarhul tarii sa fac viata de obste. Acolo, Parintele Cleopa m-a luat ca un fel de ucenic dar am fost unul simplu tare, caci el avea ucenici mai multi, care cunosteau si carte. Eu l‑am avut pe Parintele Cleopa ca pe o mama si m‑am simtit ca intr‑un colt de rai cit a fost el ca staret. Era o dragoste mare intre calugari atunci insa cind au venit comunistii au bagat zizanie printre calugari si i-au invrajbit. Dorinta mea dintotdeauna a fost si este sa stau singur si sa‑mi pling pacatele. Traind printre lume pot gresi, iar pe masura ce am liniste pot cugeta la vesnicie. (Vlad Chiriac)