Prima dată a apărut ceaiul negru, acesta fiind numit de-a lungul timpului și "chinezesc" sau ceai roșu. La început, acest tip de ceai era preparat și folosit doar de către chinezi. Mai tîrziu, exportul lui către populațiile din Vest s-a făcut pe Calea Mătăsii. Din cauza atacurilor banditești desfășurate de arabi, în timpul domniei țarului Mihail, drumul a fost schimbat prin Mongolia, spre sudul Rusiei. Datorită faptului că aici a avut un teren propice, arborele a fost cultivat și utilizat în Rusia la fel de mult ca în China. "În Rusia, tehnica de cultivare a acestui arbore a fost diferită, iar procesele de macerare și fermentare a frunzelor, existente în China, au fost evitate. Astfel a apărut ceaiul rusesc (verde), care are aceleași calități fitoterapeutice ca și "fratele" său, ceaiul negru. Dacă ceaiul negru, chinezesc, este fermentat și apoi uscat, cel verde este uscat direct la o temperatură care nu degradează coloranții (clorofila). O consecință a uscării imediate a frunzelor de ceai și evitarea uscării lor după fermentare este faptul că ceaiul verde are un conținut mai scăzut de cafeină, fiind mai puțin excitant decît ceaiul negru. De asemenea, ceaiul verde păstrează și un conținut ridicat de vitamine, avînd din abundență vitaminele A, B, E, C, precum și minerale ca fier, calciu, fosfor și potasiu. De reținut că, la prepararea ceaiului verde este deosebit de importantă folosirea apei la temperatura potrivită, sub cea de fierbere și a timpului de infuzare a frunzelor, pentru a se evita apariția gustului amar. Apa prea fierbinte poate distruge gustul ceaiului", ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie. Ceaiul verde și ceaiul negru conțin multe vitamine și săruri minerale, dintre care cea mai importantă este vitamina C, care stimulează și ușurează digestia. De asemenea, frunzele arborelui Theea sinensis conțin tanin, aminoacizi, glucide și uleiuri volatile. "Atît ceaiul verde, cît și cel negru au acțiune diuretică, fiind folosite, în special, de persoanele care au probleme cu rinichii. Sînt antiadipoase, laxative și stimulente respiratorii. Sînt indicate persoanelor hipotensive, fiind excelente stimulatoare cardiace. Ambele ceaiuri pot înlocui cu succes cafeaua, fiind foarte bune stimulente intelectuale și fizice. O cană de ceai negru, băută zilnic, previne și vindecă ateroscleroza.", ne-a spus dl prof. Constantin Milică.
Ceaiul verde și infecțiile
Vitamina C și flavonoidele au împreună un efect antibiotic și antiinflamator, fiind foarte eficiente împotriva oricăror agenți patogeni, precum bacteriile, virusurile sau ciupercile. De aceea, ceaiul verde este util în cazurile de deficiență a sistemului imunitar, infecții gripale, ciuperci ale pielii sau inflamații intestinale: "Dacă organismul dispune de suficientă vitamina C, aceasta va reacționa cu radicalii liberi și îi va scoate din luptă. Ceaiul verde furnizează nu doar vitamina C, dar conține în plus și flavone, care preiau celelalte funcții ale vitaminei, astfel încît aceasta poate fi economisită și mobilizată mai eficient împotriva radicalilor liberi".
În tratarea bolilor cauzate de răceală, ceaiul verde acționează cel mai eficient dacă este combinat cu vitamina C. Se vor bea zilnic 2-3 căni de ceai în care s-a pus zeama de la o jumătate de lămîie. Ceaiul poate proveni de la prima sau a doua infuzie, dar trebuie pregătit cu apa la o temperatură ceva mai scăzută (70-80EC). Zeama de lămîie se pune în ceaiul gata preparat.
În cazul unor răceli rebele, în ceai se poate adăuga și puțină miere de albine, care posedă calități de antibiotic. Pentru prevenirea răcelii, este suficient ceaiul verde.
În afecțiunile căilor respiratorii, eliminarea mucozităților este ușurată dacă se opărește, 10 minute, o linguriță de rădăcină de pătrunjel uscată, iar fiertura se amestecă în ceai verde. Băutura aceasta favorizează expectorația și previne o nouă infecție.
În caz de infecții gripale, în nici un caz nu beți ceai prea fierbinte: "Contrar opiniei curente, acest lucru este dăunător, căci usucă mucoasele iritate și favorizează pătrunderea bacteriilor în corp. Ceaiul călduț este cel mai indicat pentru răceală, împiedicînd în același timp distrugerea vitaminei C din zeama de lămîie și a substanțelor cu proprietăți antibiotice din miere ca urmare a unei temperaturi prea mari".
Ceaiul verde tare amestecat cu zeamă de lămîie este indicat și pentru gargară în caz de inflamare a faringelui.
În caz de inflamații acute ale gîtului sau cavității bucale, efectul dezinfectant al ceaiului verde este întărit dacă se asociază și o infuzie dintr-o linguriță de flori de salvie uscată și 150 ml de apă fiartă. Fiertura obținută se lasă 7-8 minute, după care se adaugă în ceaiul verde. Cu aceasta mixtură se va face gargară sau se va clăti gura, dimineața și seara.
Rețeta ideală contra radicalilor liberi din organism
Bogat în polifenoli, ceaiul verde sau negru este recunoscut pentru acțiunea sa antioxidantă, care reduce riscul formării în exces a radicalilor liberi, radicali care favorizează îmbătrînirea prematură a celulelor și apariția bolilor. Este important de știut că ceaiul conține antioxidanți foarte puternici: catechine (ceaiul verde), flavine (ceaiul negru), flavonoli. Unii specialiști sînt de părere că antioxidanții din ceai sînt mai valoroși chiar decît vitaminele C și E, recunoscute în special pentru calitatea lor de antioxidanți.
Dl prof. Constantin Milică spune că "un consum regulat de 3 cești/zi de ceai verde sau 2 căni/zi de ceai negru reprezintă rețeta ideală contra formării radicalilor liberi și oprirea proceselor degenerative la nivel celular din organism". Este bine ca acest ceai să fie băut în prima parte a zilei, pentru a nu provoca insomnii. Ceaiul verde se combină cel mai bine cu mierea de albine, fiind incompatibil cu laptele sau zahărul.
Ceaiuri pentru inimă
Frunzele de ceai verde sau negru conțin în jur de 25-30 la sută substanțe flavonoide, care, spune dl prof. Milică, asemenea celor din struguri sau legume și fructe, ne protejează de bolile de inimă: "Ceaiul verde sau negru este bun și pentru sistemul circulator, reușind să reducă formarea plăcilor de aterom responsabile de obturarea arterelor și să prevină apariția depunerilor de colesterol pe pereții vaselor de sînge. Mecanismul este pus tot pe seama antioxidanților din acestă plantă, care diminuează procesul de formare a acestor plăci periculoase".
De asemenea, polifenolii din ceai au efect antitrombotic, reducînd procesul de constricție a vaselor sanguine de la extremități. Este limitată și coagularea anormală a sîngelui, care stă la baza apariției trombozelor: "Accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic recunosc drept cauză formarea trombilor care obturează una sau mai multe artere. Aceste ceaiuri reduc valorile tensionale mari – prin reducerea nivelului de angiotensină II, o substanță care produce vasoconstricție".
Consumul a 3 cești de ceai, zilnic, reduce cu 11 la sută accidentele cardiace. Însă mare atenție! Nu depășiți această doză! În exces, ceaiul verde sau negru ar putea diminua absorbția fierului la nivelul intestinului, ceea ce ar putea dăuna persoanelor anemice și femeilor însărcinate.
Ceaiul verde previne apariția cancerului
Cercetători din lumea întreagă au efectuat studii prin care au demonstrat virtuțile ceaiului împotriva cancerului. Experții de la Centrul de studiu al cancerului din Japonia au descoperit că incidența cancerelor este cu 20-25 la sută mai redusă printre băutorii de ceai verde. S-au adus numeroase dovezi în susținerea ideii că, un consum regulat de ceai verde reduce riscul instalării cancerului de colon, vezică urinară, esofag, pancreas, rect și stomac, diminuînd riscul apariției cancerului la sîn, dar și al celui de prostată: "Proprietățile anticancerigene se datorează polifenolilor, care apară ADN-ul celular de radicalii liberi și distrug celulele canceroase. Compusul "responsabil" pentru aceste proprietăți este epigallocatechin 3 gallate (EGCG), care are o activitate antioxidantă de 100 de ori mai puternică decît vitamina C și de 25 de ori mai mare decît vitamina E. Se pare că această substanță nu numai că inhibă dezvoltarea noilor celule canceroase, putînd împiedica creșterea tumorilor maligne, dar le poate ucide și pe cele mature", ne-a spus dl prof. Milică.
Persoanele care suferă de cancer și fac radioterapie sînt sfătuite să bea o cantitate mai mare de ceai verde, acesta avînd și un rol protector împotriva radiațiilor.
Efecte protectoare contra radiațiilor solare
Printre efectele benefice ale ceaiului se numără și acela de protector împotriva razelor ultraviolete. În special substanțele din ceaiul negru ajută la protecția celulelor expuse la soare și calmează inflamațiile. Studii recente demonstrează că și ceaiul verde are aceleași calități, efectele protectoare ale unei substanțe din acest ceai fiind de 20 de ori mai puternice decît cele ale vitaminei E. De asemenea, ceaiul verde are efect protector și contra radiațiilor emise de computer.
Pentru "calmarea" arsurilor cauzate de expunerea la soare sînt de ajutor comprese reci cu ceai verde: "Substanțele tanante din ceai păstrează apa în piele și împiedică astfel uscarea ei, calmînd durerile și oprind inflamarea. În plus, vitamina C și flavonele distrug radicalii liberi formați prin acțiunea radiației solare și care pot dăuna pielii". Pentru o compresă răcoritoare, se amestecă ceai verde cu puțin iaurt și se formează o cremă, care se lasă cîtva timp la rece, apoi se ung cu ea porțiunile iritate ale pielii. Efectul dezinfectant poate fi sporit dacă ceaiul verde se amestecă și cu puțin ceai de mușețel.
Tratarea infecțiilor externe ale pielii
Ceaiul verde ajuta și împotriva infecțiilor pielii provocate de ciuperci: "Micozele se manifestă prin apariția unor pete roșii, solzoase, care produc mîncărimi. Substanțele tanante ale ceaiului verde întăresc pielea și îi măresc rezistența, iar saponinele au proprietatea de a distruge celulele ciupercilor cînd vin în contact cu ele". Pentru uz extern, împotriva ciupercilor pielii, dl prof. Milică recomandă un amestec din frunze de ceai verde și salvie, în raport de 2:1. Amestecul se opărește și se lasă 5 minute. La un litru de apă revin 3 linguri de amestec. Salvia este folositoare și prin aceea că, pe termen lung, inhibă transpirația. Se înmoaie un șervet curat în infuzie, după care se aplică pentru 10 minute pe locurile afectate de ciupercă.
Înlocuiți cafeaua cu ceai verde
În compoziția ceaiului verde sau negru se găsește teina, o variantă a cafeinei: "Ca și cafeina din cafea, teina conținută în ceai este un alcaloid care excită sistemul nervos central, făcînd să dispară senzația de oboseală. Cantitatea de teină este legată de cît timp este ținută planta la infuzat. Potrivit unor studii, infuzia de 3 minute permite extragerea din plantă a 50 la sută din cantitatea de cafeină, iar prin infuzia de 5 minute se obțin aproximativ 80 la sută. O cană de ceai verde sau negru preparată corect are același efect ca și o ceașcă de cafea tare".
Deși are un conținut mult mai scăzut de teină decît ceaiul negru, ceaiul verde are efect energizant și este utilizat în tratarea oboselii cronice. Este mai de efect decît cafeaua și se pare că are ca efect și creșterea capacității de concentrare: "Ceaiul verde este indicat înaintea eforturilor intelectuale mari, a examenelor, în cazul tulburărilor de circulație cerebrală, precum și ca revigorant, prin îndepărtarea oboselii. O cană de ceai verde este un remediu cu acțiune imediată contra stresului. De aceea, pentru stimularea reflexelor și creșterea atenției, este preferabil ca, în loc de cafea, să bem ceai verde sau negru".
Ca și cafeaua, ceaiul verde sau negru este contraindicat femeilor însărcinate sau care alăptează, cafeina, respectiv teina din ceai putînd ajunge la copil prin laptele matern, dîndu-i acestuia stări de neliniște, iritație și chiar insomnie.
Ceaiul verde combate mahmureala și oboseala după petreceri
În caz de mahmureală după o noapte stropită din belșug cu băuturi alcoolice, iată o rețetă care, spune dl prof. Milică, acționează mai repede și mai bine decît cafeaua sau zeama de muraturi: "Pentru 1/2 l de preparat, este nevoie de 0,6 l apă, 3 lingurițe de ceai verde, 1 lămîie, 0,2 l apă minerală, 1 vîrf de cuțit sare iodată și o linguriță de miere. Puneți apa să fiarbă în două clocote, apoi lăsați-o să se răcească 5 minute. Puneți ceaiul într-un vas si turnați apa deasupra. Lăsați lichidul să se infuzeze 5 minute, apoi strecurați-l într-o cană. Adăugați cîteva picături de suc de lămîie, apa minerală, sarea iodată și mierea".
Respirație proaspătă
Consumul de ceai verde menține sănătoasă cavitatea bucală, inhibă formarea tartrului și distruge bacteriile orale. Fluorina din acest ceai ajută la menținerea sănătății dinților. În multe regiuni din Asia, fiecare mîncare cu pește este însoțită, în mod tradițional, de o ceașcă de ceai verde, care acționează eficient împotriva mirosului neplăcut al respirației.
Pentru dezinfecția ușoară a cavității bucale și prevenirea mirosului urît al respirației se bea, de asemenea, ceai verde, pur sau în amestec cu frunze de mentă.
Alte proprietăți terapeutice
• Consumul de ceai verde sau negru scade nivelul LDL colesterolului (cel "rău") și crește nivelul de HDL colesterol (cel "bun"). De aceea, cei care consumă extract de ceai verde pot consuma alimente cu mai mult colesterol, fără să înregistreze creșteri ale nivelelor plasmatice de colesterol.
• Un alt efect binecunoscut al ceaiului verde este efectul laxativ. Acest ceai este recomandat de medici în reglarea digestiei și combaterea constipației cronice.
• Ceaiul verde reduce glicemia și, în acest fel, riscul de diabet zaharat. Acest rol îl au polifenolii și polizaharidele.
• Atît ceaiul verde, cît și cel negru protejează ficatul împotriva substanțelor toxice (alcool, substanțe chimice).
• Datorită teofilinei, ceaiul verde este folosit ca stimulent respirator în cazul astmului bronșic, contribuind la dilatarea bronhiilor și ușurarea respirației.
• Un alt efect binefăcător al ceaiului verde, în special, este cel diuretic dar și dezintoxicant. De aceea, ceaiul verde este utilizat cu succes în curele de slăbire.