17-03-2010 Postul - schimbare a vietii, nu schimbare de bucate "Tu postesti? Bine! Dar arata-mi aceasta prin fapte: cand vezi un sarac, fie-ti mila de el; de-l vezi pe aproapele tau fericit, nu-l invidia, tine ochii tai in stapanire ca sa nu arunce priviri pofticioase si nerusinate. Nu numai gura trebuie sa posteasca, ci si ochii tai, si urechile tale, si toate madularele trupului tau... Ochii tai sa posteasca neuitandu-se cu pofta si aprindere. Urechile tale sa posteasca neascultand clevetirile si vorbele rele asupra cuiva. Iar gura ta trebuie sa posteasca, infranandu-se de la vorbe rele si clevetiri"- Sfantul Ioan Gura de Aur. La temelia vietii spirituale in Hristos stau postul si rugaciunea, chiar si la temelia Sfintelor Taine. In Vechiul Testament, postul era un mod de a exprima durerea sufleteasca. El era o modalitate prin care oamenii se pocaiau si se smereau. Uneori, postul era privit ca o pedeapsa ce si-o aplica omul siesi si chiar a avut deseori scopul de a obtine calauzirea si ajutorul lui Dumnezeu. Mantuitorul recomanda postul discret, nefatarnic: "Cand postiti, nu fiti tristi, ca fatarnicii... sa nu va aratati oamenilor ca postiti" (Matei 6, 16-18). Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre post ca fiind nu numai o abstinenta voluntara de la mancare, ci si autodisciplinare. Postul nu este o povara, ci el inseamna libertate, adica puterea de a putea sa te abtii de la orice si mai ales de la un lucru rau, daunator. El face din om sa fie liber cu adevarat si, prin aceasta, sa cunoasca adevarul prin dreapta socotinta, adica prin puterea de a discerne raul de bine in orice situatie, fie ea de criza, de compromis, de ispitire sau de maxima bucurie. Postul, in primul rand, inseamna pocainta, fiindca el este mijlocul cel mai potrivit prin care omul se caieste pentru pacatele sale, mediteaza asupra modului cum au fost savarsite pacatele si, prin aceasta, incearca pe cat posibil sa diminuieze precedentele care au stat la baza implinirii acestor pacate. Postul prin excelenta inseamna smerenie. El face pe om sa se smereasca prin faptul ca el se tine in cinstea Mantuitorului, de regula, iar cand faci un lucru pentru Dumnezeu nu poti sa il faci altfel decat in maxima smerenie. Postul este o refacere temporara a starii de dinainte de pacat, care trebuie sa devina treptat o stare neintrerupta de post in care omul sa fie cu adevarat liber: "N-am postit si am fost alungati din rai! Sa postim, dar, ca sa ne intoarcem in rai", spune Sfantul Vasile cel Mare. Trairea in post constituie idealul de vietuiure pe acest pamant, asemanator celui din Gradina Edenului. Daca Dumnezeu ii spune lui Adam si Evei sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului, aceasta nu inseamna ca protoparintii tineau neaparat un post de bucate, caci pomul nu era unul normal, un mar autentic, ci era un pom al adevarului, al constiintei totale, supreme la care omul nu putea sa ajunga asa de simplu, ci tot printr-o lucrare a sa. Chiar in acea stare de dinainte de pacat, nemurirea trebuia castigata tot printr-un efort personal, omul aflandu-se intr-o permanenta inaintare spirituala. Si astfel, cat va ramane omul in timp, el va fi intr-o continua chemare spre Dumnezeu si intr-un permanent raspuns din partea sa, asa precum ne spune parintele profesor Dumitru Staniloae:"Timpul este intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul nostru la iubirea Sa". Asadar si in rai omul era intr-un post continuu, acela al ascultarii, al credintei si al dragostei. Marul simbolizeaza un element al ispitei, la fel ca oricare ispitire din zilele noastre, prin care raul, in chip indirect, poate sa ne atinga libertatea, caci altfel nu are nici o putere asupra noastra, ci doar aceasta a senzatiilor ispititoare. "Prin post ne putem intoarce din nou in raiul din care am fost scosi... Cea dintai porunca pe care a dat-o Dumnezeu omului a fost postul. Cat timp a pazit-o, el a fost fericit, cand a nesocotit-o, a ajuns nenorocit"- Sfantul Efrem Sirul. "Nu mancarea ne va aseza inaintea lui Dumnezeu"... Postul este o perioada de timp in care crestinul isi sporeste eforturile in vederea desavarsirii. Daca postul este un mijloc, o cale care ne ajuta sa ajungem la sfintenie, atunci faptele bune, iubirea, rugaciunea sunt primordiale in aceasta perioada, infranarea de la mancare avand un rol important, dar ea este doar un constituent al postul si nu postul in sine: "Pazeste-te de a restrange postul doar de la ferirea de carne. Adevaratul post sta in a te indeparta de pacate" - Sfantul Vasile cel Mare. Asadar, postul nu poate sa se rezume doar la infranarea de la bucate, ci la infranarea de la toate si, in primul rand, retinerea de la pacate, asa precum ne spuneSfantul Ioan Gura de Aur:"Retinerea de la pacate o numesc eu post cu adevarat". Dupa Sfantul Apostol Pavel, crestinul este liber sa posteasca potrivit propriei sale constiinte si hotarari: "Dar nu mancarea ne va aseza inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste". Daca vorbim despre asa-zisul post de bucate, aceasta inseamna abtinerea de la mancare si bautura pana la punctul sau maxim, acela al ajunarii, nu simpla inlocuire de alimente. Postul insotit de rugaciune este arma impotriva diavolului. El este si un semn al tristetii fata de necuratia noastra si de multimea de pacate, dar si un semn de cinstire fata de unele evenimente legate de viata Mantuitorului pe pamant. Aceasta tristete si aceasta cinstire se concretizeaza in viata de zi cu zi, printr-o traire spirituala mai profunda, numita de noi, oamenii, post. Or, astazi am restrans postul la ceea ce este mai simplu de savarsit - inlocuirea anumitor alimente cu altele. Grav este ca latura cea mai importanta a postului - ferirea de rautati care vin din inima noastra si permanenta traire in fapte bune - nu este luata in seama, chiar daca Dumnezeu spune ca acesta este postul care Ii place: "Nu stiti voi postul care Imi place, zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii... Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l... Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu". (Isaia 58, 6-8). Postul de pacate – nu completare, ci temelie a postului de bucate Scopul postului nu este altceva decat schimbarea vietii: "Daca nu ti-ai schimbat viata, ce-ti foloseste sa postesti? Schimbarea bucatelor nu ajuta la nimic" - Sfantul Ioan Gura de Aur. Aceasta schimbare nu se produce in urma postului de bucate, ci in urma curatiei de pacate si a savarsirii faptelor bune in mod treptat si mai accentuat in perioadele de post ale anului. Postul de pacate este superior celui de bucate si, in ciuda acestui fapt, astazi, in Biserica noastra, se vorbeste numai despre postul de bucate. Postul de pacate il putem tine chiar daca postul de bucate nu este prezent in viata noastra. In schimb, postul de bucate in zadar il tinem daca nu are ca baza iubirea, faptele bune si permanenta ferire de pacate. Postul de bucate, chiar si ajunarea, nu au nici o valoare daca nu au ca temelie postul infranarii de la pacatele trupesti si spirituale si daca nu au la baza faptele bune, asa precum ne spune Sfantul Ioan al Antiohiei: "Nu ajunge numai sa opresti gura de la mancare, ci toate madularele sa le opresti de la tot ce-i stricacios". Postul de mancare nu aduce nici un folos fara celelalte lucruri: pocainta, rugaciunea, citirea din Sfanta Scriptura, milostenia si vegherea. Despre postul de bucate putem spune ca el pregateste teren prielnic pentru postul cel sufletesc. Prin postul de bucate noi facem loc postului celui adevarat, printr-o anumita pregatire. In aceasta pregatire punem inceput bun curatiei celei trupesti si celei sufletesti, facand posibila salasluirea in sufletele noastre a Duhului Sfant. Abtinerea de la rautati si savarsirea faptelor bune – postul cel adevarat Daca ne infranam de la mancare si nu ne abtinem de la rautati, nu numai ca este zadarnic efortul depus, dar putem spune, ca ne este in defavoarea noastra. "Cei ce se infraneaza de la mancare, dar au purtari rele, se aseamana cu diavolul, care, desi nu mananca nimic, totusi nu inceteaza sa pacatuisca" - Sfantul Vasile cel Mare. Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, de acele rautati care vin din suflet si se indreapta spre semenii nostri: "Postul adevarat nu sta atat in lepadarea de mancaruri, cat in lepadarea de pacate", Sfantul Ioan Gura de Aur. Dumnezeu nu are nevoie de vorbele si promisiunile noastre si nici de abtinerea noastra de la bucate, ci El se bucura de trairea noastra in acord cu vointa sa, descoperita noua prin fiul Sau, Iisus Hristos. Dumnezeu vrea de la noi fapte bune, dragoste si nadejdea in puterea harului Sau, putere care trebuie sa fie pentru noi mijlocul unic prin care sa ne ancoram in dumnezeire. Astazi, in Biserica, preotul duhovnic face posibil accesul la Sfanta Impartasanie a credinciosilor care au tinut doar un post de bucate. Mai grav este ca, in cele mai multe cazuri, crestinii nu au o cunostinta clara, ca mai important intr-un post este sa te abtii de la pacate si sa savarsesti fapte bune. Mult mai important este sa avem grija ca sufletul nostru sa fie cat mai curat si, in acest fel, sa-i facem loc lui Dumnezeu in inima noastra, aceasta curatie a sufletului facandu-se prin departarea relelor obiceiuri si prin alungarea ispitelor venite din partea celui rau, asa precum ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Ce folos sa postim de bucate, daca nu aruncam relele obiceiuri ale sufletului". Convertirea postului intr-un mod de viata crestin autentic Postul este un mijloc de a ne curati de pacate, dar in sens mai larg, el trebuie vazut ca pe o stare la care trebuie sa ajungem si in care trebuie sa ramanem pentru vesnicie. Scopul postului este acela de al converti intr-un mod de viata crestin autentic, in care mancarea retinuta si accesul limitat la tot ce se gaseste in aceasta lume sa nu ne fie valabil doar in anumite momente ale anului, ci sa ne fie o permanenta in viata noastra. Este adevarat ca vremurile in care traim nu sunt foarte prielnice in ceea ce priveste usurinta infranarii si abtinerea de la bunatatile vietii. Sfantul Vasile cel Mare spune: "Chipul in care au trait primii oameni in rai este o imagine a postului, nu numai pentru ca ducand o viata ingereasca ajunsesera, prin cumpatare, la asemanarea cu ingerii, ci si pentru ca nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele nascocite mai tarziu de om: nici bautul vinului, nici taiatul animalelor, nici toate cele cate tulbura mintea omeneasca". Asadar, postul, in cele doua aspecte ale sale, cel al infranarii de bucate si cel al indepartarii de pacate, desi nu putem vorbi neaparat despre doua posturi, trebuie sa duca la schimbarea vietii noastre in mai bine, o schimbare treptata, de la an la an. Liviu Avirvarii