17-03-2010 Postul - schimbare a vietii, nu schimbare de bucate "Tu postesti? Bine! Dar arata-mi aceasta prin fapte: cand vezi un sarac, fie-ti mila de el; de-l vezi pe aproapele tau fericit, nu-l invidia, tine ochii tai in stapanire ca sa nu arunce priviri pofticioase si nerusinate. Nu numai gura trebuie sa posteasca, ci si ochii tai, si urechile tale, si toate madularele trupului tau... Ochii tai sa posteasca neuitandu-se cu pofta si aprindere. Urechile tale sa posteasca neascultand clevetirile si vorbele rele asupra cuiva. Iar gura ta trebuie sa posteasca, infranandu-se de la vorbe rele si clevetiri"- Sfantul Ioan Gura de Aur. La temelia vietii spirituale in Hristos stau postul si rugaciunea, chiar si la temelia Sfintelor Taine. In Vechiul Testament, postul era un mod de a exprima durerea sufleteasca. El era o modalitate prin care oamenii se pocaiau si se smereau. Uneori, postul era privit ca o pedeapsa ce si-o aplica omul siesi si chiar a avut deseori scopul de a obtine calauzirea si ajutorul lui Dumnezeu. Mantuitorul recomanda postul discret, nefatarnic: "Cand postiti, nu fiti tristi, ca fatarnicii... sa nu va aratati oamenilor ca postiti" (Matei 6, 16-18). Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre post ca fiind nu numai o abstinenta voluntara de la mancare, ci si autodisciplinare. Postul nu este o povara, ci el inseamna libertate, adica puterea de a putea sa te abtii de la orice si mai ales de la un lucru rau, daunator. El face din om sa fie liber cu adevarat si, prin aceasta, sa cunoasca adevarul prin dreapta socotinta, adica prin puterea de a discerne raul de bine in orice situatie, fie ea de criza, de compromis, de ispitire sau de maxima bucurie. Postul, in primul rand, inseamna pocainta, fiindca el este mijlocul cel mai potrivit prin care omul se caieste pentru pacatele sale, mediteaza asupra modului cum au fost savarsite pacatele si, prin aceasta, incearca pe cat posibil sa diminuieze precedentele care au stat la baza implinirii acestor pacate. Postul prin excelenta inseamna smerenie. El face pe om sa se smereasca prin faptul ca el se tine in cinstea Mantuitorului, de regula, iar cand faci un lucru pentru Dumnezeu nu poti sa il faci altfel decat in maxima smerenie. Postul este o refacere temporara a starii de dinainte de pacat, care trebuie sa devina treptat o stare neintrerupta de post in care omul sa fie cu adevarat liber: "N-am postit si am fost alungati din rai! Sa postim, dar, ca sa ne intoarcem in rai", spune Sfantul Vasile cel Mare. Trairea in post constituie idealul de vietuiure pe acest pamant, asemanator celui din Gradina Edenului. Daca Dumnezeu ii spune lui Adam si Evei sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului, aceasta nu inseamna ca protoparintii tineau neaparat un post de bucate, caci pomul nu era unul normal, un mar autentic, ci era un pom al adevarului, al constiintei totale, supreme la care omul nu putea sa ajunga asa de simplu, ci tot printr-o lucrare a sa. Chiar in acea stare de dinainte de pacat, nemurirea trebuia castigata tot printr-un efort personal, omul aflandu-se intr-o permanenta inaintare spirituala. Si astfel, cat va ramane omul in timp, el va fi intr-o continua chemare spre Dumnezeu si intr-un permanent raspuns din partea sa, asa precum ne spune parintele profesor Dumitru Staniloae:"Timpul este intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul nostru la iubirea Sa". Asadar si in rai omul era intr-un post continuu, acela al ascultarii, al credintei si al dragostei. Marul simbolizeaza un element al ispitei, la fel ca oricare ispitire din zilele noastre, prin care raul, in chip indirect, poate sa ne atinga libertatea, caci altfel nu are nici o putere asupra noastra, ci doar aceasta a senzatiilor ispititoare. "Prin post ne putem intoarce din nou in raiul din care am fost scosi... Cea dintai porunca pe care a dat-o Dumnezeu omului a fost postul. Cat timp a pazit-o, el a fost fericit, cand a nesocotit-o, a ajuns nenorocit"- Sfantul Efrem Sirul. "Nu mancarea ne va aseza inaintea lui Dumnezeu"... Postul este o perioada de timp in care crestinul isi sporeste eforturile in vederea desavarsirii. Daca postul este un mijloc, o cale care ne ajuta sa ajungem la sfintenie, atunci faptele bune, iubirea, rugaciunea sunt primordiale in aceasta perioada, infranarea de la mancare avand un rol important, dar ea este doar un constituent al postul si nu postul in sine: "Pazeste-te de a restrange postul doar de la ferirea de carne. Adevaratul post sta in a te indeparta de pacate" - Sfantul Vasile cel Mare. Asadar, postul nu poate sa se rezume doar la infranarea de la bucate, ci la infranarea de la toate si, in primul rand, retinerea de la pacate, asa precum ne spuneSfantul Ioan Gura de Aur:"Retinerea de la pacate o numesc eu post cu adevarat". Dupa Sfantul Apostol Pavel, crestinul este liber sa posteasca potrivit propriei sale constiinte si hotarari: "Dar nu mancarea ne va aseza inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste". Daca vorbim despre asa-zisul post de bucate, aceasta inseamna abtinerea de la mancare si bautura pana la punctul sau maxim, acela al ajunarii, nu simpla inlocuire de alimente. Postul insotit de rugaciune este arma impotriva diavolului. El este si un semn al tristetii fata de necuratia noastra si de multimea de pacate, dar si un semn de cinstire fata de unele evenimente legate de viata Mantuitorului pe pamant. Aceasta tristete si aceasta cinstire se concretizeaza in viata de zi cu zi, printr-o traire spirituala mai profunda, numita de noi, oamenii, post. Or, astazi am restrans postul la ceea ce este mai simplu de savarsit - inlocuirea anumitor alimente cu altele. Grav este ca latura cea mai importanta a postului - ferirea de rautati care vin din inima noastra si permanenta traire in fapte bune - nu este luata in seama, chiar daca Dumnezeu spune ca acesta este postul care Ii place: "Nu stiti voi postul care Imi place, zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii... Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l... Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu". (Isaia 58, 6-8). Postul de pacate – nu completare, ci temelie a postului de bucate Scopul postului nu este altceva decat schimbarea vietii: "Daca nu ti-ai schimbat viata, ce-ti foloseste sa postesti? Schimbarea bucatelor nu ajuta la nimic" - Sfantul Ioan Gura de Aur. Aceasta schimbare nu se produce in urma postului de bucate, ci in urma curatiei de pacate si a savarsirii faptelor bune in mod treptat si mai accentuat in perioadele de post ale anului. Postul de pacate este superior celui de bucate si, in ciuda acestui fapt, astazi, in Biserica noastra, se vorbeste numai despre postul de bucate. Postul de pacate il putem tine chiar daca postul de bucate nu este prezent in viata noastra. In schimb, postul de bucate in zadar il tinem daca nu are ca baza iubirea, faptele bune si permanenta ferire de pacate. Postul de bucate, chiar si ajunarea, nu au nici o valoare daca nu au ca temelie postul infranarii de la pacatele trupesti si spirituale si daca nu au la baza faptele bune, asa precum ne spune Sfantul Ioan al Antiohiei: "Nu ajunge numai sa opresti gura de la mancare, ci toate madularele sa le opresti de la tot ce-i stricacios". Postul de mancare nu aduce nici un folos fara celelalte lucruri: pocainta, rugaciunea, citirea din Sfanta Scriptura, milostenia si vegherea. Despre postul de bucate putem spune ca el pregateste teren prielnic pentru postul cel sufletesc. Prin postul de bucate noi facem loc postului celui adevarat, printr-o anumita pregatire. In aceasta pregatire punem inceput bun curatiei celei trupesti si celei sufletesti, facand posibila salasluirea in sufletele noastre a Duhului Sfant. Abtinerea de la rautati si savarsirea faptelor bune – postul cel adevarat Daca ne infranam de la mancare si nu ne abtinem de la rautati, nu numai ca este zadarnic efortul depus, dar putem spune, ca ne este in defavoarea noastra. "Cei ce se infraneaza de la mancare, dar au purtari rele, se aseamana cu diavolul, care, desi nu mananca nimic, totusi nu inceteaza sa pacatuisca" - Sfantul Vasile cel Mare. Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, de acele rautati care vin din suflet si se indreapta spre semenii nostri: "Postul adevarat nu sta atat in lepadarea de mancaruri, cat in lepadarea de pacate", Sfantul Ioan Gura de Aur. Dumnezeu nu are nevoie de vorbele si promisiunile noastre si nici de abtinerea noastra de la bucate, ci El se bucura de trairea noastra in acord cu vointa sa, descoperita noua prin fiul Sau, Iisus Hristos. Dumnezeu vrea de la noi fapte bune, dragoste si nadejdea in puterea harului Sau, putere care trebuie sa fie pentru noi mijlocul unic prin care sa ne ancoram in dumnezeire. Astazi, in Biserica, preotul duhovnic face posibil accesul la Sfanta Impartasanie a credinciosilor care au tinut doar un post de bucate. Mai grav este ca, in cele mai multe cazuri, crestinii nu au o cunostinta clara, ca mai important intr-un post este sa te abtii de la pacate si sa savarsesti fapte bune. Mult mai important este sa avem grija ca sufletul nostru sa fie cat mai curat si, in acest fel, sa-i facem loc lui Dumnezeu in inima noastra, aceasta curatie a sufletului facandu-se prin departarea relelor obiceiuri si prin alungarea ispitelor venite din partea celui rau, asa precum ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Ce folos sa postim de bucate, daca nu aruncam relele obiceiuri ale sufletului". Convertirea postului intr-un mod de viata crestin autentic Postul este un mijloc de a ne curati de pacate, dar in sens mai larg, el trebuie vazut ca pe o stare la care trebuie sa ajungem si in care trebuie sa ramanem pentru vesnicie. Scopul postului este acela de al converti intr-un mod de viata crestin autentic, in care mancarea retinuta si accesul limitat la tot ce se gaseste in aceasta lume sa nu ne fie valabil doar in anumite momente ale anului, ci sa ne fie o permanenta in viata noastra. Este adevarat ca vremurile in care traim nu sunt foarte prielnice in ceea ce priveste usurinta infranarii si abtinerea de la bunatatile vietii. Sfantul Vasile cel Mare spune: "Chipul in care au trait primii oameni in rai este o imagine a postului, nu numai pentru ca ducand o viata ingereasca ajunsesera, prin cumpatare, la asemanarea cu ingerii, ci si pentru ca nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele nascocite mai tarziu de om: nici bautul vinului, nici taiatul animalelor, nici toate cele cate tulbura mintea omeneasca". Asadar, postul, in cele doua aspecte ale sale, cel al infranarii de bucate si cel al indepartarii de pacate, desi nu putem vorbi neaparat despre doua posturi, trebuie sa duca la schimbarea vietii noastre in mai bine, o schimbare treptata, de la an la an. Liviu Avirvarii
VREMEA
CURS VALUTAR
HOROSCOP
ARHIVA
PUBLICITATE
DESPRE NOI
HOME
Evenimentul Regional al Moldovei
editia online de sambata, 11 februarie 2012
 
ZIARE ŞI REVISTE ROMÂNEŞTI
Prima pagina
Prima Pagina Evenimentul
Fata zilei
Fata Zilei
Newsletter

căutare personalizată
17-03-2010


Postul - schimbare a vieții, nu schimbare de bucate

"Tu postești? Bine! Dar arată-mi aceasta prin fapte: când vezi un sărac, fie-ți milă de el; de-l vezi pe aproapele tău fericit, nu-l invidia, ține ochii tăi în stăpânire ca să nu arunce priviri pofticioase și nerușinate. Nu numai gura trebuie să postească, ci și ochii tăi, și urechile tale, și toate mădularele trupului tău... Ochii tăi să postească neuitându-se cu poftă și aprindere. Urechile tale să postească neascultând clevetirile și vorbele rele asupra cuiva. Iar gura ta trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbe rele și clevetiri"- Sfântul Ioan Gură de Aur.

La temelia vieții spirituale în Hristos stau postul și rugăciunea, chiar și la temelia Sfintelor Taine. În Vechiul Testament, postul era un mod de a exprima durerea sufletească. El era o modalitate prin care oamenii se pocăiau și se smereau. Uneori, postul era privit ca o pedeapsă ce și-o aplica omul sieși și chiar a avut deseori scopul de a obține călăuzirea și ajutorul lui Dumnezeu. Mântuitorul recomandă postul discret, nefățarnic: "Când postiți, nu fiți triști, ca fățarnicii... să nu vă arătați oamenilor că postiți" (Matei 6, 16-18). Sfântul Apostol Pavel vorbește despre post ca fiind nu numai o abstinență voluntară de la mâncare, ci și autodisciplinare.

Postul nu este o povară, ci el înseamnă libertate, adică puterea de a putea să te abții de la orice și mai ales de la un lucru rău, dăunător. El face din om să fie liber cu adevărat și, prin aceasta, să cunoască adevărul prin dreapta socotință, adică prin puterea de a discerne răul de bine în orice situație, fie ea de criză, de compromis, de ispitire sau de maximă bucurie.

Postul, în primul rând, înseamnă pocăință, fiindcă el este mijlocul cel mai potrivit prin care omul se căiește pentru păcatele sale, meditează asupra modului cum au fost săvârșite păcatele și, prin aceasta, încearcă pe cât posibil să diminuieze precedentele care au stat la baza împlinirii acestor păcate.

Postul prin excelență înseamnă smerenie. El face pe om să se smerească prin faptul că el se ține în cinstea Mântuitorului, de regulă, iar când faci un lucru pentru Dumnezeu nu poți să îl faci altfel decât în maximă smerenie.

Postul este o refacere temporară a stării de dinainte de păcat, care trebuie să devină treptat o stare neîntreruptă de post în care omul să fie cu adevărat liber: "N-am postit și am fost alungați din rai! Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai", spune Sfântul Vasile cel Mare.

Trăirea în post constituie idealul de viețuiure pe acest pământ, asemănător celui din Grădina Edenului. Dacă Dumnezeu îi spune lui Adam și Evei să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, aceasta nu înseamnă că protopărinții țineau neapărat un post de bucate, căci pomul nu era unul normal, un măr autentic, ci era un pom al adevărului, al conștiinței totale, supreme la care omul nu putea să ajungă așa de simplu, ci tot printr-o lucrare a sa. Chiar în acea stare de dinainte de păcat, nemurirea trebuia câștigată tot printr-un efort personal, omul aflându-se într-o permanentă înaintare spirituală. Și astfel, cât va rămâne omul în timp, el va fi într-o continuă chemare spre Dumnezeu și într-un permanent răspuns din partea sa, așa precum ne spune părintele profesor Dumitru Stăniloae:"Timpul este intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul nostru la iubirea Sa".

Așadar și în rai omul era într-un post continuu, acela al ascultării, al credinței și al dragostei. Mărul simbolizează un element al ispitei, la fel ca oricare ispitire din zilele noastre, prin care răul, în chip indirect, poate să ne atingă libertatea, căci altfel nu are nici o putere asupra noastră, ci doar aceasta a senzațiilor ispititoare. "Prin post ne putem întoarce din nou în raiul din care am fost scoși... Cea dintâi poruncă pe care a dat-o Dumnezeu omului a fost postul. Cât timp a păzit-o, el a fost fericit, când a nesocotit-o, a ajuns nenorocit"- Sfântul Efrem Sirul.

"Nu mâncarea ne va așeza înaintea lui Dumnezeu"...

Postul este o perioadă de timp în care creștinul își sporește eforturile în vederea desăvârșirii. Dacă postul este un mijloc, o cale care ne ajută să ajungem la sfințenie, atunci faptele bune, iubirea, rugăciunea sunt primordiale în această perioadă, înfrânarea de la mâncare având un rol important, dar ea este doar un constituent al postul și nu postul în sine: "Păzește-te de a restrânge postul doar de la ferirea de carne. Adevăratul post stă în a te îndepărta de păcate" - Sfântul Vasile cel Mare.

Așadar, postul nu poate să se rezume doar la înfrânarea de la bucate, ci la înfrânarea de la toate și, în primul rând, reținerea de la păcate, așa precum ne spuneSfântul Ioan Gură de Aur:"Reținerea de la păcate o numesc eu post cu adevărat".

După Sfântul Apostol Pavel, creștinul este liber să postească potrivit propriei sale conștiințe și hotărâri: "Dar nu mâncarea ne va așeza înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește".

Dacă vorbim despre așa-zisul post de bucate, aceasta înseamnă abținerea de la mâncare și băutură până la punctul său maxim, acela al ajunării, nu simpla înlocuire de alimente.

Postul însoțit de rugăciune este armă împotriva diavolului. El este și un semn al tristeții față de necurăția noastră și de mulțimea de păcate, dar și un semn de cinstire față de unele evenimente legate de viața Mântuitorului pe pământ. Această tristețe și această cinstire se concretizează în viața de zi cu zi, printr-o trăire spirituală mai profundă, numită de noi, oamenii, post. Or, astăzi am restrâns postul la ceea ce este mai simplu de săvârșit - înlocuirea anumitor alimente cu altele.

Grav este că latura cea mai importantă a postului - ferirea de răutăți care vin din inima noastră și permanenta trăire în fapte bune - nu este luată în seamă, chiar dacă Dumnezeu spune că acesta este postul care Îi place: "Nu știți voi postul care Îmi place, zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății... Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l... Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu". (Isaia 58, 6-8).

Postul de păcate – nu completare, ci temelie a postului de bucate

Scopul postului nu este altceva decât schimbarea vieții: "Dacă nu ți-ai schimbat viața, ce-ți folosește să postești? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic" - Sfântul Ioan Gură de Aur.

Această schimbare nu se produce în urma postului de bucate, ci în urma curăției de păcate și a săvârșirii faptelor bune în mod treptat și mai accentuat în perioadele de post ale anului.

Postul de păcate este superior celui de bucate și, în ciuda acestui fapt, astăzi, în Biserica noastră, se vorbește numai despre postul de bucate. Postul de păcate îl putem ține chiar dacă postul de bucate nu este prezent în viața noastră. În schimb, postul de bucate în zadar îl ținem dacă nu are ca bază iubirea, faptele bune și permanenta ferire de păcate.

Postul de bucate, chiar și ajunarea, nu au nici o valoare dacă nu au ca temelie postul înfrânării de la păcatele trupești și spirituale și dacă nu au la bază faptele bune, așa precum ne spune Sfântul Ioan al Antiohiei: "Nu ajunge numai să oprești gura de la mâncare, ci toate mădularele să le oprești de la tot ce-i stricăcios". Postul de mâncare nu aduce nici un folos fără celelalte lucruri: pocăința, rugăciunea, citirea din Sfânta Scriptură, milostenia și vegherea.

Despre postul de bucate putem spune că el pregătește teren prielnic pentru postul cel sufletesc. Prin postul de bucate noi facem loc postului celui adevărat, printr-o anumită pregătire. În această pregătire punem început bun curăției celei trupești și celei sufletești, facând posibilă sălășluirea în sufletele noastre a Duhului Sfânt.

Abținerea de la răutăți și săvârșirea faptelor bune – postul cel adevărat

Dacă ne înfrânăm de la mâncare și nu ne abținem de la răutăți, nu numai că este zadarnic efortul depus, dar putem spune, că ne este în defavoarea noastră. "Cei ce se înfrânează de la mâncare, dar au purtări rele, se aseamănă cu diavolul, care, deși nu mănâncă nimic, totuși nu încetează să păcătuiscă" - Sfântul Vasile cel Mare. Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, de acele răutăți care vin din suflet și se îndreaptă spre semenii noștri: "Postul adevărat nu stă atât în lepădarea de mâncăruri, cât în lepădarea de păcate", Sfântul Ioan Gură de Aur.

Dumnezeu nu are nevoie de vorbele și promisiunile noastre și nici de abținerea noastră de la bucate, ci El se bucură de trăirea noastră în acord cu voința sa, descoperită nouă prin fiul Său, Iisus Hristos. Dumnezeu vrea de la noi fapte bune, dragoste și nădejdea în puterea harului Său, putere care trebuie să fie pentru noi mijlocul unic prin care să ne ancorăm în dumnezeire.

Astăzi, în Biserică, preotul duhovnic face posibil accesul la Sfânta Împărtășanie a credincioșilor care au ținut doar un post de bucate. Mai grav este că, în cele mai multe cazuri, creștinii nu au o cunoștință clară, că mai important într-un post este să te abții de la păcate și să săvârșești fapte bune.

Mult mai important este să avem grijă ca sufletul nostru să fie cât mai curat și, în acest fel, să-i facem loc lui Dumnezeu în inima noastră, această curăție a sufletului făcându-se prin depărtarea relelor obiceiuri și prin alungarea ispitelor venite din partea celui rău, așa precum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Ce folos să postim de bucate, dacă nu aruncăm relele obiceiuri ale sufletului".

Convertirea postului într-un mod de viață creștin autentic

Postul este un mijloc de a ne curăți de păcate, dar în sens mai larg, el trebuie văzut ca pe o stare la care trebuie să ajungem și în care trebuie să rămânem pentru veșnicie.

Scopul postului este acela de al converti într-un mod de viață creștin autentic, în care mâncarea reținută și accesul limitat la tot ce se găsește în această lume să nu ne fie valabil doar în anumite momente ale anului, ci să ne fie o permanență în viața noastră. Este adevărat că vremurile în care trăim nu sunt foarte prielnice în ceea ce privește ușurința înfrânării și abținerea de la bunătățile vieții. Sfântul Vasile cel Mare spune: "Chipul în care au trăit primii oameni în rai este o imagine a postului, nu numai pentru că ducând o viață îngerească ajunseseră, prin cumpătare, la asemănarea cu îngerii, ci și pentru că nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele născocite mai târziu de om: nici băutul vinului, nici tăiatul animalelor, nici toate cele câte tulbură mintea omenească".

Așadar, postul, în cele două aspecte ale sale, cel al înfrânării de bucate și cel al îndepărtării de păcate, deși nu putem vorbi neapărat despre două posturi, trebuie să ducă la schimbarea vieții noastre în mai bine, o schimbare treptată, de la an la an.

Liviu Avîrvarii



Adauga comentariul tau






 





Tel. 0232246000 | Fax 0232246002 | Orange 0752266266 | contact@evenimentul.ro
Copyright © SC Ziarul Evenimentul SRL Iasi. In varianta tiparita, cotidianul Evenimentul are o arie de distributie care cuprinde 6 judete:
Iasi, Bacau, Botosani, Neamt, Suceava si Vaslui