14-01-2008 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Procuroarea din OzCatalin Nistor Daca s-ar duce la vrajitorul din povestea americanului Frank Baum, Basescu, Tariceanu si Norica ar putea cere linistiti suflet, minte si curaj. In ordinea asta, sau cum credeti de cuviinta dumneavoastra. Am intrat asa de brusc in subiectul pe care am de gind sa-l abordez, pentru ca am avut din nou revelatia ca viata politica dimboviteana nu este altceva decit o mare, mare vrajeala. Citeodata cu prea multe, alta data fara personaje memorabile... Impresia asta mi-a dat-o scandaletele de carton stirnit in jurul desemnarii Noricai Nicolai pentru functia de sef al ministerului responsabil cu actiunile oarbei cu balanta. Am citit bubele gasite de seful statului in dosarul fostei procuroare si am ramas aproape masca atunci cind am vazut ca erau numai doua. Una din 1987, cealalta de dupa deranjul din decembrie, mai precis din 1991. Ce m-a frapat a fost insa caracterul mai degraba benign al greselilor facute de domnisoara Clinci/doamna Nicolai.  Am sa incep cu ultimul, mai exact cu acela mai nou, daca se poate spune asa despre o chestie veche deja de aproape 17 ani. In frumosul an 1991, nebatindu-si capul cu noile aspecte legale, Norica Nicolai, pe atunci procuror la Oltenita (o localitate de altfel cu rezonanta deosebita in istoria postdecembrista) a reprezentat un cetatean strain la un proces de adoptie desi nu avea voie sa o faca. Dupa chifla asta, femeia chiar si-a dat demisia, da’ nu asta-i important, ci faptul ca unii isi mai aduc aminte ce scandal au stirnit in acea vreme adoptiile internationale. Poate sa depuna marturie si unul dintre cei apropiati acum presedintelui Basescu, fostul ministru al Justitiei Valeriu Stoica. Care n-a mai avut nici un fel de "contraindicatie" din acest motiv pentru ocuparea aceluiasi fotoliu.  Prima buba, din 1987, pe care Norica Nicolai a catalogat-o drept o minciuna sfruntata, a fost mai grava. Dar asta doar daca o privim prin prisma aplicarii actuale a normelor privind drepturile fundamentale ale omului. Atunci, cica ar fi incarcerat un nevinovat din cauza similitudinii de nume cu vinovatul real. Dupa ce eroarea a fost descoperita de militieni, nevinovatul a parasit pirnaia, iar in locul lui a intrat faptuitorul real. Bine pina la un punct. Rau a fost insa ca acesta din urma nu a mai beneficiat de dreptul la aparare, ci a intrat direct in arest. O chestie grava acum, la fel ca si atunci, dar sa nu uitam citi nevinovati au infundat puscariile pe vremea comunistilor.  Asta din urma chestie imi aduce aminte de un alt Oz celebru, tot american: inchisoarea federala cu acelasi nume. Iar cine a vazut macar un episod din serialul cu acelasi nume stie despre ce vorbesc. Ca sa nu mai spun ca sint pline canalele de televiziune cu documentare despre nevinovatii care stau cu anii in puscariile de peste Ocean, chiar si dupa ce se dovedeste ca n-au comis ce li s-a pus in circa.  Da’ asta-i alta poveste, la care ar trebui sa meditam dupa ce vom termina cu toate vrajelile politicianiste da pren Bucale...