Capitalul a fost încropit, a rămas un singur lucru: să devii președinte. În Rusia și SUA pentru funcția supremă în stat luptă doi extrem de bogați oameni de afaceri: Mihail Prohorov și Mitt Romney. Puterea politică i-a atras dintotdeauna pe businessmenii de succes. Însă, pe „parchetul alunecos al politicii” mulți dintre ei nu au reușit să-și țină echilibrul, notează publicația germană Der Spiegel, propunându-le cititorilor o trecere în revistă a carierelor politice ale unor oameni proveniți din business: unele reușite, altele nu.
Săptâmâna trecută, Mihail Prohorov a fost înregistrat în calitate de candidat în alegerile prezidențiale care vor avea loc în Rusia în luna martie. Averea lui Prohorov este evaluată la 13 miliarde de euro. Miliardarul rus este cunoscut pentru hobby-urile sale pline de adrenalină. Potrivit presei bulevardiere, cel mai râvnit burlac al Rusiei este pasionat de coborâri palpitante de pe versanți înzăpeziți și de kickboxing. Acum, Prohorov plănuiește o carieră în politică - pentru bogătașii ruși acest lucru este cel puțin la fel de riscant ca un salt din elicopter pe versantul acoperit de zăpadă intactă sau ca un meci de box, constată Der Spiegel.
În întreaga lume bogătași care au făcut averi din business aspiră la putere. Însă, după cum arată experiența, invidioșii și concurenții nu pierd posibilitatea de a scoate la iveală, după ce au scormonit prin „rufele murdare”, scandaluri financiare, politice sau personale.
„Naș al Kremlinului” este denumit în Rusia Boris Berezovski, astăzi în vârstă de 65 de ani și care în 1990 a devenit una dintre dintre „eminențele cenușii” ale politicii ruse. Berezovski știa ca nimeni altul să transforme banii în influență politică, iar puterea, la rândul său, în bani. El l-a ajutat pe Boris Elțin să fie reales, în 1996, pentru un al doilea mandat prezidențial, a devenit secretarul influentului Consiliu de Securitate și unul dintre cei mai importanți „organizatori de jocuri politice” de pe coridoarele Kremlinului. În 1999, tocmai Berezovski a contribuit la pătrunderea lui Vladimir Putin în eșaloanele de frunte ale puterii, însă la scurt timp a căzut în dizgrație și a fugit la Londra. Aici Berezovski se află și în ziua de azi, gândind planuri de răzbunare, în timp ce averea sa se topește treptat, notează Der Spiegel.
Modul în care bogăția financiară poate contribui la o vertiginoasă carieră politică este relevat și de cazul Iuliei Timoșenko. Fostul premier al Ucrainei a câștigat la vremea sa milioane de dolari din afaceri cu gaz. În 2004, ea a devenit unul dintre liderii „revoluției portocalii”, obținând împreună cu tovarășii săi de luptă organizarea de noi alegeri parlamentare, în urma cărora carismatica politiciană cu o coafură ucraineană tradițională a devenit premier. În 2010, ea a pierdut în fața vechiului său adversar Viktor Ianukovici, omul lui Kucima și care ulterior a inițiat împotriva ei un proces juridic în timpul căreia Timoșenko a fost acuzată de semnarea cu Rusia a unor acorduri în domeniul gazului dezavantajoase pentru Ucraina.
Spre deosebire de Timoșenko, fostul premier thailandez Thaksin Shinawatra a reușit ca prin minune, după ce a fost demis, să evite închisoarea. Shinawatra, 62 de ani, magnat în domeniul telecomunicațiilor și care înainte era proprietarul clubului de fotbal Manchester City, este considerat și astăzi de mulți thailandezi un erou național. Sora lui a câștigat anul trecut un loc de parlamentar, numindu-l imediat pe fratele său, fugit în Dubai, consilier.
După cum notează Der Spiegel, o adevărată întruchipare a omului de afaceri cu reputație suspectă și avid de putere este fostul șef al guvernului italian Silvio Berlusconi. Acesta nu a renunțat la modul său de viață imoral nici când a devenit premier. În pofida tuturor acuzațiilor de corupție care i-au fost aduse, a presupuselor sale legături cu mafia, catastrofalei balanțe economice a țării, fără a mai vorbi de desfrânatele petreceri private - Berlusconi a reușit multă vreme să se mențină la putere. Cu toate acestea, în 2011, nesuportând critica intensivă atât în interiorul țării, cât și în afara ei, Berlusconi și-a dat demisia.
Primarul New York-ului, Michael Bloomberg, om de afaceri cu cea mai bună reputație, a reușit să evite orice scandal. Capitalul întemeietorului agenției de știri Bloomberg este evaluat astăzi la 18 miliarde de dolari. Unul dintre meritele sale este acela că, din funcția de primar, el a reușit să stabilizeze bugetul orașului, înglodat în datorii, a luptat cu infracționalitatea și a îmbunătățit sistemul de învățământ.
Potențial succesor al cancelarului federal german Angela Merkel era considerat până de curând Karl-Theodor zu Guttenberg, care a cucerit fulgeritor politica germană, devenind inițial ministru al economiei, apoi al apărării. Însă, el „s-a ars” în urma unui scandal legat de lucrarea sa de doctorat, care s-a dovedit plagiat.
Campania electorală americană înghite milioane. Pe de altă parte, chiar și cel mai gros portofel nu garantează accesul la Casa Albă. Acest lucru este demonstrat în mod elocvent de cazul miliardarului texan Ross Perot, care pe fondul paranoii declanșate s-a retras în mod inopinat, în 1992, din cursa prezidențială.
Der Spiegel menționează și cazul „cancelarului de fier”, Carl-Edouard von Bismarc, a cărui carieră politică „a fost dată peste cap de propria lene”, dar și cel al lui Sebastian Pinera, „Berlusconi chilian”.
