09-03-2006
Printeaza
Trimite pe email
Trimite pe YM
Redimensioneaza
{_include:radio.html}
Remedii de sezon Lemnul dulce Denumita stiintific Glycyrrhiza glabra, lemnul dulce este o planta care creste spontan pe marginea riurilor si pe dealuri, avind un rol deosebit in consolidarea versantilor. In nordul Moldovei, aceasta planta este mai des intilnita in judetul Suceava. Cind nu poate fi culeasa direct din teren, radacina de lemn dulce se poate procura din magazinele Plafar.Radacina si rizomii de lemn dulce, singurele parti ale plantei care se folosesc in fitoterapie, se recolteaza toamna tirziu si primavara devreme, de la plante care au deja 10-15 ani de vegetatie. "Radacina de lemn dulce contine glicirizina, care, prin hidroliza, pune in libertate acidul glicirizic, flavonoide si hormoni estrogeni de natura steroidica. Glicirizina este o substanta cu gust dulce pronuntat, care, agitata in apa, da o spuma abundenta. Aceasta substanta este starea potasica si calcica a acidului glicirizic. Proprietatile sale terapeutice sint antispastice, slab diuretice si laxative. Intervine un foarte bun efect expectorant, care fluidifica secretia traheo-bronsica si faringiana", ne-a spus prof.univ.dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie.Pulberea din lemn dulce (rizomi si radacini decorticate date prin masina de tocat carne si apoi uscate la temperatura camerei) se poate intrebuinta ca foarte bun expectorant, contra tusei de diferite etiologii, bronsitelor, traheitelor si faringitelor. Aceeasi pulbere (2-3 lingurite in apa) se administreaza ca foarte bun laxativ natural, in caz de constipatie acuta sau cronica. O pulbere laxativa eficienta mai poate fi obtinuta din radacina de lemn dulce (20 g), scoarta de crusin (20 g), fructe de fenicul (10 g) si zahar (40 g). Amestecul vegetal se amesteca in zahar si se foloseste cite 1-2 lingurite seara, la culcare.Maceratul (1-2 lingurite pulbere la o cana cu apa) se poate folosi in doze zilnice, ca antidismenoreic dar si in tratarea unor afectiuni urinare (inclusiv colici renale). Stimuleaza organele si caracterele sexuale secundare.In ultimele decenii, fitoterapia a inceput sa foloseasca radacina de lemn dulce in prevenirea si tratamentul gastritelor hiperacide si ulcerului gastric. Ceaiul din radacina de lemn dulce are proprietati descongestionante si cicatrizante, reducind, in acelasi timp, tonicitatea crescuta a peretelui gastric. In doze exagerate, poate produce perturbari hormonale.Alaturi de alte caracteristici terapeutice, s-a constatat ca lemnul dulce este antioxidant si are actiune antimicrobiana si antivirotica, avind un rol important in tonifierea sistemului imunitar. Aceasta radacina poate fi folosita cu succes la tratarea infectiilor si spasmofiliilor.
Denumită științific Glycyrrhiza glabra, lemnul dulce este o plantă care crește spontan pe marginea rîurilor și pe dealuri, avînd un rol deosebit în consolidarea versanților. În nordul Moldovei, această plantă este mai des întîlnită în județul Suceava. Cînd nu poate fi culeasă direct din teren, rădăcina de lemn dulce se poate procura din magazinele Plafar.Rădăcina și rizomii de lemn dulce, singurele părți ale plantei care se folosesc în fitoterapie, se recoltează toamna tîrziu și primăvara devreme, de la plante care au deja 10-15 ani de vegetație. "Rădăcina de lemn dulce conține glicirizină, care, prin hidroliză, pune în libertate acidul glicirizic, flavonoide și hormoni estrogeni de natură steroidică. Glicirizina este o substanță cu gust dulce pronunțat, care, agitată în apă, dă o spumă abundentă. Această substanță este starea potasică și calcică a acidului glicirizic. Proprietățile sale terapeutice sînt antispastice, slab diuretice și laxative. Intervine un foarte bun efect expectorant, care fluidifică secreția traheo-bronșică și faringiană", ne-a spus prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie.Pulberea din lemn dulce (rizomi și rădăcini decorticate date prin mașina de tocat carne și apoi uscate la temperatura camerei) se poate întrebuința ca foarte bun expectorant, contra tusei de diferite etiologii, bronșitelor, traheitelor și faringitelor. Aceeași pulbere (2-3 lingurițe în apă) se administrează ca foarte bun laxativ natural, în caz de constipație acută sau cronică. O pulbere laxativă eficientă mai poate fi obținută din rădăcină de lemn dulce (20 g), scoarță de crușin (20 g), fructe de fenicul (10 g) și zahăr (40 g). Amestecul vegetal se amestecă în zahăr și se folosește cîte 1-2 lingurițe seara, la culcare.Maceratul (1-2 lingurițe pulbere la o cană cu apă) se poate folosi în doze zilnice, ca antidismenoreic dar și în tratarea unor afecțiuni urinare (inclusiv colici renale). Stimulează organele și caracterele sexuale secundare.În ultimele decenii, fitoterapia a început să folosească rădăcina de lemn dulce în prevenirea și tratamentul gastritelor hiperacide și ulcerului gastric. Ceaiul din rădăcină de lemn dulce are proprietăți descongestionante și cicatrizante, reducînd, în același timp, tonicitatea crescută a peretelui gastric. În doze exagerate, poate produce perturbări hormonale.Alături de alte caracteristici terapeutice, s-a constatat că lemnul dulce este antioxidant și are acțiune antimicrobiană și antivirotică, avînd un rol important în tonifierea sistemului imunitar. Această rădăcină poate fi folosită cu succes la tratarea infecțiilor și spasmofiliilor.