31-12-2003 Remediile iernii – Viscul Din batrini se spune ca viscul (Viscum album) aduce noroc. Este agatat in case in noaptea Anului Nou si pastrat verde, in camere racoroase, pina cind da caldura. Dar pe linga virtutile sale de planta cu noroc, mereu verde ca un simbol al biruintei vietii, viscul are si reale calitati terapeutice Cum si cind se recolteaza: Chiar daca este de gasit in crengile copacilor tot timpul anului, perioada optima de recoltare a viscului este toamna tirziu si iarna, pina in februarie. In scopuri terapeutice se folosesc, proaspete sau uscate, ramurile tinere cu frunze. Bobitele sint toxice! Viscul bun, medicinal, cu o toxicitate mai redusa, este cel de pe mar, par, mar paduret, prun, gutui, pin si brad. Viscul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, artar, paltin si salcim este foarte toxic, utilizarea lui in scopuri terapeutice fiind contraindicata. Boli vindecate cu visc: Datorita continutului ridicat de substante minerale, acid viscic, vitaminele C si E, frunzele de visc au calitati vasodilatatoare coronariene si periferice, hipotensive, cardiotonice si diuretice. Din cele mai vechi timpuri, viscul a fost folosit pentru bolile de inima si vasculare, fiind un remediu redutabil, mai ales, in caz de hipertensiune arteriala si ischemie cardiaca. Deoarece are substante active care normalizeaza intregul sistem circulator, viscul face sa scada valorile tensionale mari si normalizeaza valorile tensionale mici. Chiar si in cazurile de hipotensiune arteriala veche, viscul da rezultate bune. Viscul este un leac bun si pentru nervi, fiind util in tratarea epilepsiei, isteriei si a spasmelor de tot felul. Ceaiul de visc regleaza metabolismul. Este recomandat ca femeile sa bea ceai de visc in caz de tulburari menstruale. Este excelent pentru dezechilibre hormonale. Sucul de visc, luat pe stomacul gol dimineata si seara (inainte de culcare) remediaza sterilitatea la femei. Conform ultimelor cercetari in domeniu, s-a constatat ca viscul stimuleaza extrem de puternic imunitatea. Preparate din visc In general, ceaiul de visc se bea timp de doua luni, o data pe an: 2 cani/zi timp de doua saptamini, 3 cani timp de 3 saptamini, 2 cani timp de doua saptamini si o cana timp de o saptamina. Pentru ca prelucrarea termica sa nu deterioreze principiile active ale plantei, in fitoterapie se utilizeaza, mai ales, preparatele la rece: pulberea (visc dat prin risnita de cafea), maceratul in apa sau vin si plamadeala in rachiu. Doza maxima de pulbere este de 2 g/zi pentru un adult. In caz de hipertensiune, cea mai eficienta metoda este sa se ia o jumatate de lingurita rasa de pulbere, dimineata, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba 15 minute, apoi se inghite cu putina apa. Rezultatele tratamentului se simt dupa 2-3 saptamini. In caz de accidente vasculare, mai ales la virstnici, se face o cura de 2 saptamini cu un virf de cutit de pulbere de visc, de 3 ori/zi. Este indicat ca, in acelasi timp, sa se faca un tratament cu tinctura de Ginkgo biloba, si sa se bea, in loc de apa, ceai de rozmarin si sa se consume polen de albine. Maceratul la rece asigura o mai buna circulatie a singelui in artere. Se consuma 2 cani de macerat pe zi, luate in 3-4 reprize, pe stomacul gol. In 200 ml de apa se pune o lingurita rasa de pulbere de visc. Se lasa la macerat, la temperatura camerei, timp de 8 ore, apoi se poate consuma. In caz de sterilitate sau impotenta asociata cu hipertensiune, se ia visc plamadit in rachiu – intr-un borcan de sticla se adauga rachiu natural de 50E asa incit sa acopere planta maruntita, se agita si se lasa la macerat – o lingura in 100 ml de ceai din fructe de paducel, de 2 ori/zi, inainte de masa, timp de 3 luni. Femeilor cu tulburari de menopauza li se recomanda sa ia, in proportii egale, pulbere de visc, talpa gistei, cretisoara si sunatoare: cite o lingurita rasa din aceasta combinatie de pulberi, cu putina apa, de 3 ori/zi. (C.Iacob)