02-02-2012 Romanta pentru un Iasi uitatMaura Anghel Mereu mi-au placut calatoriile si recunosc ca i-am invidiat pe toti cei care reuseau sa ajunga in orice loc din lume isi doreau. La fel am simtit si pentru cei care si-au facut o meserie din a fi calator – castigau si bani, vedeau lucruri frumoase, cunosteau oameni si aflau povesti de viata. Nu m-am gandit insa niciodata ca pot fi tradatorul proprie-mi pasiuni, asa cum am facut cu dragostea mea declarata (catre toti cei care ma cunosc) pentru calatorii, pasiune pe care am trait-o cu ochii inchisi. Cel care m-a trezit la realitate a fost batranul Iasi, pe care deunazi l-am vazut cu alti ochi. Ori de cate ori se vorbeste despre atractiile turistice din capitala Moldovei toti spun Palatul Culturii ori Catedrala Mitropolitana, cliseu pe care l-am preluat si l-am dat mai departe. A fost nevoie de o zi geroasa de februarie care sa-mi aduca aproape parfumul teiului lui Eminescu (pastrat in causul sufletelor celor care il iubesc) si culoarea lenesa a vinurilor din batrana cetate, daruri pe care le-am primit intr-o plimbare pe ulitele urbei moldave. Iasul este o poveste pe care niciodata nu o vom termina de scris fiindca in fiecare zi se descopera cate putin, ca o codana ce se lasa greu cucerita. Casele vechi boieresti, muzeele cu piese inestimabile, lacasurile de cult si catunele ce tivesc poala orasului, de toate ar trebui sa vorbim atunci cand asteptam ca turistii sa dea navala. Ne-am plans ca nu avem castiguri din turism, ca strainii prefera alte destinatii din tara sau de peste hotare, ca altii stiu sa faca bani de pe urma localitatilor in care traiesc, dar niciodata nu ne-am gandit ca si noi avem comorile noastre. Dar ca sa fim vanzatori buni trebuie sa ne cunoastem marfa, iar multi dintre noi nu stim pe ce si pe langa cate comori pasim zi de zi. Altii sunt mereu mai buni, altii au lucruri mai frumoase, traditii mai interesante si obiective mai atragatoare, asta aud aproape de fiecare data cand vine vorba despre turismul la Iasi. Impresia este data doar de capacitatea altora de a-si vinde marfa mai bine, fiindca frumosul este peste tot in jur si, mai ales, in ochii celui care priveste. Turnul Goliei, Gradina Botanica, Teatrul Evreiesc, Ulita Mare, strada Lapusneanu, mahalaua Tatarasilor ori vechiul Targ al fainii (actualmente strada Alba) sunt valute forte, convertibile oricand in ce moneda vrem, daca ne dorim sa facem acest lucru. Ulitele Pacurarilor (apropo, stiti ca de la oierii din Oltenia, veniti in pribegie la Iasi, i se trage denumirea?) sau dealul Buciumului sunt pline de povesti cu care i-am putea vraji pe oaspeti in noptile iernilor geroase. Dar asezarea nu este numai istorie, ci si modernitate. Urbea creste de la an la an, apar locuri noi, oameni frumosi cu afaceri de succes despre care vorbim mai putin. Iasul are exponenti in foarte multe domenii si strainatatea vorbeste deseori despre vedetele noastre pe care nu le prea cunoastem. Prea modesti, multi nu indraznesc sa iasa in fata cu izbanzile lor aplaudate in tari straine, dar se bucura ori de cate ori sunt invitati acasa, adica la Iasi, reveniri pe care le asteapta cu dor si drag. Ne-am obisnuit sa vedem mai mult partea goala a paharului (o fi vreun defect de moldovean?) si ochii nu ni se mai ridica de pe santiere sau lucrari de asfaltare. Ne plangem ca nu vin turistii, dar nici nu stim cum sa-i chemam fiindca nu ne cunoastem orasul. Strazile din Iasi sunt privite doar ca trasee rutiere si trecem indiferenti pe langa locuri care isi spun singure povestea. Ar trebui sa fim mai atenti si sa invatam sa ascultam locurile in care traim, daca ne dorim ca si altii sa le aprecieze. Nu putem canta fara sa cunoastem partitura si nu putem vedea ce este in jur daca nu deschidem ochii. Turism fara imagini nu se poate, iar noi trebuie sa invatam sa privim.