25-03-2006 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Romanul, nu. Traducatorul, da!Dan Dobos Saptamina asta nu am citit nici o carte. In romaneste, fiindca de citit, am citit o cartulie pentru copii, scrisa de Terry Pratchett, unul dintre autorii mei favoriti. Cum insa a scrie despre "Only You Can Save Mankind" ar insemna sa irosesc spatiul asta, fiindca romanul nu a aparut in romaneste, o sa fac apel la una din rezervele pe care mi le-am pregatit pentru aceasta rubrica. Adica la o carte pe care am cumparat-o dar nu am reusit sa o termin. Jocul orelor, de David Baldacci, este o carte care nu merita sa fie cumparata. Pe linga pretul exorbitant, ea propune o actiune atit de stufoasa, impanata cu atitea personaje fara carne, face referire la atitea evenimente si informatii care nu sint furnizate direct cititorului incit e genul de lectura la care trebuie sa iti iei notite. Ca sa va faceti o idee despre ceea ce vreau sa spun, notez ca romanul debuteaza prin inventarea unui ucigas in serie care imita un alt ucigas in serie, dar si cu un jaf la o familie extrem de bogata, dar roasa de contradictii si secrete ingrozitoare. Lucrurile se ramifica atit de mult si fara rost si fiindca naratiunea ii urmareste pe cei doi investigatori, personaje paradoxale si greu credibile, in cercetarile lor nesistematice. Mai mult, desi povestirea este facuta din punctul lor de vedere, cititorul nu ajunge sa stie tot ceea ce stiu personajele, de parca acestea din urma ar sti ca sint spionate de dupa foile unei carti. Adevarata mea suparare pe cartea asta nu tine insa neaparat de faptul ca am pierdut banii dati, ci de caracterul ei definitoriu pentru o anumita zona draga mie. Romanul Jocul orelor este tradus de Ana Veronica Mircea, o persoana pe care chiar ziarul nostru o publica acum citiva ani, in SuperNova, cu exceptionale proze SF. In ultimul timp, Ana Veronica Mircea a ajuns la maturitatea expresiei sale literare si are un volum, supra-Vietuitorii, de o reala valoare nu numai pentru genul SF, ci chiar pentru literatura romana contemporana. Faptul ca o asemenea persoana, ca sa se manifeste in spatiul editorial, trebuie sa apeleze la traduceri e extrem de trist. Ana Veronca Mircea poate oricind crea o opera de fictiune infinit mai valoroasa decit ceea ce traduce. Poate ca ar fi bine sa va impartasesc si din ceea ce stiu din domeniul editorial. Ca principiu, cind se achizitioneaza drepturi de autor din strainatate, se plateste, in avans, o suma care se plaseaza undeva in jurul valorii de 700 de dolari, reprezentind drepturi de autor. Apoi, in traducere se mai investeste o suma care, in medie, este cam de aceeasi dimensiune. 1.400 de dolari, adica 42 de milioane de lei... Parca ar fi bani pentru un autor roman, mai ales ca la aceasta suma se adauga desigur si restul drepturilor de autor, presupunind ca se vinde si un al doilea tiraj. Lucrurile nu merg insa in acest fel la noi. Si nu e vina editurii RAO, altfel una dintre cele mai serioase institutii de gen de la noi, ci de o situatie mostenita, de un gust public pervertit de anii in care s-a tradus mult ceea ce nu am avut voie sa citim in perioada comunista. Una peste alta, deci nu va recomand Jocul orelor, dar va sugerez sa tineti minte un nume: Ana Veronica Mircea.