31-01-2012 Sa fim europeni si in felul de a protesta!Dorian Obreja Luni, 30 ianuarie 2012. La Bruxelles, mare intalnire mare. S-au adunat toti liderii statelor din UE. Carevasazica, intalnire de grad zero. Pentru cei care nu stiu inca, Bruxelles este un soi de capitala a Europei din cand in cand, adica la evenimente precum cel mai sus amintit. Dar , dincolo de asta, este, in permanenta, capitala Belgiei. De unde ce stiri parvin, privind una si aceeasi zi de 30 ianuarie 2012? Tara este ca si paralizata de o greva generala convocata de sindicate, in semn de protest la anuntatele masuri de austeritate, precum si la preconizata reforma a sistemului de pensii. De remarcat ca greva afecteaza nu doar sectorul public de transport, ci si cel privat, si se manifesta in zona rutiera, feroviara, aeriana si maritima. Dar ce oare i-o fi suparat asa tare pe oamenii muncii din Belgia? Din dorinta diminuarii deficitului bugetar, guvernul a decis reducere de cheltuieli bugetare de circa 11 miliarde euro. Este posibil, prin urmare, printre altele, sa fie afectate indexarile salariale, pensiile, pre-pensiile si alocatiile de somaj. Aha, deci, prin urmare, nici vorba de taieri salariale de 25 la suta, de cresterea TVA si alte asemenea masuri cu care a fost cadorisit poporul roman! De amintit ca, potrivit unui studiu recent, Belgia se situeaza pe un excelent loc patru intre tarile UE privind nivelul bunastarii economice. De mentionat, foarte important, ca Belgia a inregistrat, de curand, un record: 535 de zile fara un lider de guvern, tara fiind condusa, pe parcursul a doi ani, de un guvern de tranzitie, perioada in care lucrurile au mers cat se poate de bine! In acelasi timp, de amintit ca, in acesti doi ani, Belgia a mai trait numeroase greve, dintre care cea din urma, pe 22 decembrie 2011, a paralizat iarasi transporturile. De subliniat, in fine, ca la marsurile si mitingurile de protest participa, de fiecare data, sute de mii de belgieni, in conditiile in care tara numara doar cu putin peste zece milioane de locuitori... Punand lucrurile cap la cap, in cazul Belgiei, este evidenta concluzia ca, intr-o societate, lucrurile pot merge bine atunci cand fiecare isi vede de treaba sa: politicienii, de politica, cei din administratie, de administratie, sindicalistii, de buna organizare a miscarilor sindicale, la aceasta adaugandu-se, in calitate de circumstante benefice, existenta unui spirit civic si a unei solidaritati remarcabile. Intorcandu-ne la... realitatile noastre, nu putem decat sa constata, cu amaraciune, ca ne aflam la polul opus belgienilor. Politicienii isi baga nasul peste tot unde e rost de ciupit ceva, administratiile, politizate suta la suta, aduna bani negri sau dirijeaza preferential bugetele, sindicatele stralucesc prin absenta, ca si spiritul civic ori solidaritatea. Pentru a merge cu comparatia mai departe, sa ne inchipuim ca, data de 3 aprilie 2008 ar fi fost anuntata ca aceea a unei greve generale. In secunda doi, puterea ar fi facut pe dracu’in patru sa evite asa ceva, de neimaginat taman in timpul desfasurarii summit-ului NATO in tara noastra. Dar n-a fost cazul, caci sindicatele, ramase cu reflexul de a fi „cureaua de transmisie a partidului”, nu initiaza miscari nici in mod obisnuit, d-apoi cu prilejul unor evenimente „istorice”... Estimp, pe belgieni i-a durut la basca de faptul ca greva lor putea incurca sau umbri summit-ul UE. Putem sa ne indreptam privirea nu doar spre Belgia, ci inspre foarte multe alte tari europene (exemplul cel mai recent fiind Ungaria), unde oamenii au inteles ca a fi pasivi inseamna sa se auto-condamne la suportarea bunului-plac al politicienilor. Inainte de a ne dori democratie ori nivel de trai ca in alte state, ar trebui sa invatam sa ne luptam pentru acestea!