28-09-2006 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Tataneasa, planta de leac pentru stomac, plamini si articulatii Numita popular si "iarba lui Tatin" sau "iarba baloasa", tataneasa (Symphytum officinale) este considerata una dintre cele mai pretioase plante medicinale de la noi. Chiar daca infloreste din mai pina la sfirsitul lunii august, in scopuri medicinale se recolteaza jumatatea superioara a tulpinii, in timpul si dupa inflorire, pina prin luna octombrie. Frunzele se usuca la umbra. Radacina, de culoare neagra, foarte ramificata, se recolteaza din martie pina in aprilie sau din septembrie pina in noiembrie. Se curata, se spala si se taie in bucati de 10-15 cm, apoi se usuca la soare sau in poduri. Radacinile uscate se pastreaza in incaperi ferite de umezeala. Este de retinut un lucru foarte important: radacinile de tataneasa sint otravitoare daca se folosesc intern in doze mari. De aici si faptul ca tataneasa este, in ultimul timp, din ce in ce mai contestata ca remediu fitoterapeutic intern chiar de catre unii fitoterapeuti cu mare experienta. Acestia recunosc totusi ca, in doze mici, radacinile de tataneasa nu prezinta nici un risc pentru sanatate. Citeva recomandari terapeutice Intern, infuzia din radacina de tataneasa se foloseste ca antiinflamator si astringent. Este eficienta in hemoragii la nivelul tubului digestiv, ulcer gastric sau diaree insotita de singe. Pentru cei care sufera de ulcer gastric, fitoterapia recomanda un amestec 100 g tataneasa, 50 g galbenele si 50 g de troscot; se prepara infuzie si se beau 3 cani/zi. Infuzia de tataneasa in lapte este recomandata in cazul afectiunilor pulmonare, in special a bronsitelor, pleureziilor si tuberculozei. Vinul de tataneasa (se taie fin 2‑5 radacini proaspete si se lasa 5‑6 saptamini intr‑un litru de vin alb natural) este un mijloc excelent in tratarea bolilor de plamini. Asociata cu musetel sau pelin, infuzia din radacini de tataneasa se poate folosi sub forma de gargara in abcesele dentare si in stomatite. Tinctura de tataneasa este foarte eficienta la persoanele care sufera de reumatism sau artrite. Pe membrele paralizate se recomanda aplicarea frunzelor de tataneasa incalzite in apa calda si terciuite. Radacina uscata se poate pisa si, cu apa calduta, se face o pasta care se aplica pe zona bolnava. Astfel de "prisnite" sint utile in ulcere varicoase, reumatism, dureri de git, periostata (inflamatie a osului). Tinctura, aplicata sub forma de comprese, este utila in tratarea unor arsuri, rani, contuzii, echimoze si fracturi. Alantoina din tataneasa, buna in cazul ulcerelor gastrice acide In caz de probleme gastrice si duodenale generate de secretia acida, foarte util in terapie este ceaiul din radacini de tataneasa. Se prepara decoct din 1-2 lingurite radacina la 300 ml apa. Se fierbe 5 minute, apoi se lasa 2 ore pentru macerare. Se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri caldute pe zi, putin indulcite cu miere de albine. "Acest ceai se recomanda numai in caz de gastrite si ulcere acide, avind o actiune antiinflamatoare, cicatrizanta si calmanta datorita continutului ridicat de mucilagii si alantoina. Efectul este si de regenerare a unui nou tesut pe suprafata ulcerata, mucoasa refacindu-se complet in citeva saptamini. A se evita consumul la formele hipoacide, intrucit poate favoriza carcinomul gastric", ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie. In acelasi scop se poate folosi tinctura din 10 radacini, uscate si macinate, macerate 8 zile in 100 ml alcool tare. Se iau cite 20 de picaturi in putina apa, de 3 ori/zi, dupa mese. Acelasi efect, spune prof. Milica, il are si uleiul de tataneasa: se pun 100 g radacini uscate si macinate in 100 ml alcool si se lasa la macerat 6 ore; se adauga apoi 1 litru de ulei de floarea soarelui si se lasa 24 de ore, dupa care se fierbe timp de 1 ora pe baia de apa, amestecind la intervale scurte. Dupa 24 de ore de repaus, se strecoara si se pastreaza la rece, in sticlute brune. Se consuma cite 3 lingurite/zi, dupa mesele principale. Alifie din tataneasa pentru dureri articulare Durerile articulare cronice, accentuate in sezonul rece prin expunerea la frig, beneficiaza de atenuare si chiar disparitie dupa utilizarea unui vechi leac popular – "unsoarea lui Tatin". Alifia este usor de realizat din radacina proaspata de tataneasa, curatata si rasa, ori din radacini uscate, transformate in faina fina. Pentru 50 g tataneasa se folosesc 200 g untura nesarata de porc sau pasare, iar pentru persoanele alergice la aceste grasimi, se poate folosi unt sau margarina cu 80 la suta grasime. Planta este lasata sa clocoteasca 10-15 minute in grasimea incinsa, iar dupa 24 ore de repaus, grasimea este incalzita, strecurata, amestecata pe foc mic cu o lingura de miere, putina tinctura de propolis si 50 g de ceara de albine rasa. Amestecul trebuie agitat mereu pina se raceste si se intareste ca o crema. Adaosul de miere si propolis nu este obligatoriu dar poate fi util pentru actiunea sa protectoare asupra pielii. Radacina de tataneasa irita, uneori, pielea sensibila. Daca se foloseste pulbere de radacina uscata, aceasta trebuie umezita, cu citeva ore inainte, cu alcool cit sa formeze un terci. Procedura este aceeasi dar pulberea nu se mai separa de grasime, ci ramine in amestec. Alifia trebuie pastrata la rece. Se foloseste la ungerea articulatiilor dureroase, seara, urmata de o compresa calda, uscata, citeva zile la rind. Se poate dovedi utila si pentru urgentarea vindecarii ranilor vechi, parezelor, luxatiilor (in amestec cu extracte de arnica) si bataturilor dureroase. Remediu pentru ulcere varicoase Foarte des, tataneasa se utilizeaza in tratamentul flebitelor, varicelor si ulcerelor cronice de gamba. Pentru aceasta, se prepara o alifie din 12 g extract fluid de tataneasa (se poate prepara si acasa), 20 picaturi de esenta de bergamonte, 20 g oxid de zinc, 10 g lanolina si 30 g vaselina (toate se pot procura din farmacii). Alifia se aplica in scop vulnerar pe ulceratii, rani, ulcere de gamba, varice singerinde. De asemenea, pe varicele singerinde se poate aplica si pulberea de radacina, cu o igiena corespunzatoare a acestora.