22-05-2008 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} "Zaruri si carti"Teatrul ca joc de noroc Cu vreo cinci ani in urma, cind Florin Piersic jr. a luat Premiul UNITER pentru cel mai bun actor, pentru un spectacol creat la Teatrul LUNI – Sex, Drugs and Rock&Roll – unul din obiectivele mele pentru restul vietii era sa nu mor, maica!, sa ajung intr-o noapte la Green Hours, barul devenit lacas de cultura! A venit Teatrul LUNI de la Green Hours la Iasi, cu Zaruri si carti, dupa Tommy McWeeney, in regia lui Florin Piersic jr. Spectacolul a fost jucat marti seara pe scena de la "Gaudeamus" (Casa de Cultura a Studentilor), la Festivalul de Teatru "EuroArt"... "Pe Petre Fumuru l-am vazut la meteo", spunea Florin Piersic jr. intr-o marturisire legata de filmul sau, Fix Alert, despre partenerul din "Zaruri si carti". Tinerele din sala l-au mai vazut pe Fumuru si la "Povestirile" de la "Acasa TV" si sigur asta a cintarit mult in decizia lor de a pleca din caminele studentesti, in puterea noptii, la teatru, insa e greu de spus citi dintre spectatori au vrut sa-l vada pe nonconformistul, originalul actor, scenograf si regizor Florin Piersic jr. si citi pe... fiul lui Florin Piersic. Decorul pregatit pe scena cufundata in intuneric – o masa, doua scaune si... o cafea foarte neagra in ceasca alba – a ramas in asteptare mai bine de o ora de la intrarea primului spectator in sala, piesa incepind cu o intirziere, prieteneasca, de o jumatate de ceas. Dar sala a fost intesata de tineri rabdatori, insomniaci gata sa lase underground-ul de la Iasi pentru cel cu iz de Green Hours, din Capitala. Am zarit prin multime si exponenti ai altor generatii: actorul Emil Coseru, poetii Horia Zilieru si Lucian Vasiliu pareau la fel de nerabdatori sa vada spectacolul. Intr-un tirziu s-a aprins reflectorul si piesa a inceput cu un hit, pe care dansa fericit angajatul unui local de jocuri de noroc (Petre Fumuru). Au lasat sa curga toata melodia, dupa care a aparut si patronul localului (Florin Piersic Jr.) si, cind parea ca a venit timpul pentru o replica, un gest, o faza, ceva!, a inceput o... neverosimil de lunga pauza. "Nu e genul de piesa de la care spectatorul pleaca frustrat si chinuit de intrebari existentiale, e o comedie de situatie, scrisa genial", era citat Florin Piersic jr. in caietul-program al festivalului. Cred ca zicerea asta a lui imi ridicase asteptarile pina la cer: ce poate fi mai frumos decit sa rizi si sa pleci acasa linistit, fara ginduri, intr-o noapte de mai... Doar ca umorul a fost mai concentrat decit, eu una, am stiut duce. Chiar daca risul a ramas in stare incipienta, sala a vibrat la aproape fiecare a treia replica: "Mintea ta e in cur!" a fost prima la care spectatorii au slobozit risul, nerabdatori probabil sa o "arunce", la misto, cu prima ocazie, vreunui camarad... Apoi, angajatul de pe scena nu mai rezista nervos si la o replica oarecare a patronului, tisneste in picioare, lasind scaunul sa cada cu zgomot (in sfirsit, un zgomot!): "Da’ mai da-o-n p• ma-sii de treaba!" Asa am zis si eu. Si m-am gindit ca... gata, incepe spectacolul! N-a fost sa fie: enervatul angajat si-a mai aprins o tigara. A urmat o alta neverosimil de lunga pauza in care a incercat sa se calmeze. Poate ca daca eram pe Calea Victoriei, la Green Hours, in "beciul" magic, rezervat spectacolelor underground, mi-as fi aprins si eu o tigara-doua-trei, si m-as fi lasat furata de poveste... Dar asa, am iesit discret, pe cea mai apropiata usa. • • • Oricum, a fost numai vina mea: ce-am cautat eu – eu, care am terminat facultatea acu’ o suta de ani – la un spectacol underground, cocotata la balcon, printre pustani?... Gina Popa