Uremia este creșterea patologică a cantității de uree sau acid uric (uricemie) din sînge, cînd rinichiul bolnav nu le poate elimina în întregime. Ureea este un produs final de metabolizare a aminoacizilor din proteine. Azotul provenit din degradarea proteinelor este eliminat din rinichi, în cea mai mare parte, sub formă de uree dar și de acid uric sau săruri de amoniu. Creșterea concentrației acidului uric în sînge și depunerea de urați, în special, la nivelul articulațiilor determină boala cunoscută sub numele de gută. Acumularea ureei în sîngele plasmatic, denumită în mod obișnuit, deși impropriu, uremie – mai corect ar fi sindrom azotemic sau azotemie – are repercusiuni specifice asupra tuturor aparatelor și sistemelor organismului uman. Se recomandă, prioritar, asistența medicală de specialitate la o secție de urologie și nefrologie, precum și regim dietetic, ceaiuri, apiterapie, presopunctură și acupunctură. Uremia este o afecțiune gravă și este bine să se evite improvizațiile terapeutice. În cele mai multe cazuri, bolnavii necesită spitalizare îndelungată. Pe lîngă medicația recomandată de către medicul specialist, însoțită în mod obligatoriu de regim alimentar sever, foarte utile sînt și ceaiurile. Tratamentele cu plante medicinale sînt bune adjuvante, mai ales, în formele cronice și nu în cele acute, care necesită spitalizare imediată.
Pentru tratamentul uremiei, specialiștii în fitoterapie de la Centrul Aroma din Iași (aflat în cadrul Universității Agronomice) ne-au oferit rețetele unor ceaiuri din plante, care au dat rezultate în cazul celor diagnosticați cu această boală. După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, șeful acestui centru, în primul rînd este recomandată infuzia din flori de porumbar (Prunus spinosa) – o linguriță flori uscate la 250 ml apă clocotită. Se poate face și decoct dintr-o linguriță de fructe bine coapte la 250 ml apă. Se beau 2-3 ceaiuri/zi. Ceaiul este diuretic, depurativ și antiseptic.
Mătasea de porumb
Un alt remediu contra uremiei recomandat de dl prof. Milică este infuzia din mătase de porumb – o linguriță de mătase uscată și mărunțită la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni/zi. Mătasea de porumb (inflorescența femelă a porumbului) se recoltează atunci cînd este încă verde și se usucă la umbră.
Primăvara, se consumă, vreme de 30-40 de zile, cîte 1 litru de ceai pe zi, din mătase de porumb, la cere se mai adaugă cozi de cireșe amare și ghimpe (Xanthium spinosum). Într-un vas mare se pun la fiert 7-8 l de apă, în care se pune o mînă de mătase de porumb, una de cozi de cireșe amare și una de ghimpe (de la Plafar). Se fierbe pînă cînd ceaiul capătă o culoare închisă, apoi se pune în sticle de 1 litru și se păstrează la rece. Se consumă o sticlă pe zi (cîte 2-3 pahare o dată). Tratamentul se ține de două ori pe an, apoi se verifică dacă uremia a scăzut. Dacă nu, tratamentul se continuă și în anul următor.
Ceapa, un diuretic energic
Efecte deosebite în eliminarea rapidă a ureei și acidului uric din sînge are consumul de ceapă, ca atare, cîte 1-2 cepe/zi sau decoct din 3 cepe mari date prin răzătoare la un litru de apă. Se beau două căni/zi, una dimineața și una seara. Se poate prepara și tinctură dintr-o ceapă zdrobită și macerată timp de 10 zile în alcool de 70 de grade. Se filtrează și se iau 2 lingurițe/zi, înainte de masa de prînz și de culcare. Foarte util este și un ceai diuretic din ceapă și miere de albine – 100 g ceapă și 50 g miere la 200 ml apă. Ceapa se toacă și se fierbe 15 minute într-un vas acoperit, la foc moale. Se răcește puțin, se strecoară, se stoarce și, la lichidul obținut se adaugă mierea. Se amestecă pînă la omogenizare și se bea seara, la culcare.
Remedii pe bază de frunze de mesteacăn
Efecte terapeutice contra uremiei are și infuzia din 1-2 lingurițe cu frunze de mesteacăn, uscate și mărunțite, la o cană cu apă clocotită. După strecurare, se adaugă un vîrf de cuțit de bicarbonat. Se beau 2-3 căni/zi. Se poate prepara și o infuzie concentrată, din 2 linguri de frunze la cană. Se lasă să se răcească la 40EC, se adaugă un vîrf de cuțit de bicarbonat, pentru neutralizarea acidității și astfel se lasă 6 ore, după care se bea în 2 reprize, la interval de 4 ore.
Foarte util este un amestec din frunze de mesteacăn (20 g), frunze de anghinare (5 g), frunze de urzică (15 g), turița mare (20 g) și mătase de porumb (40 g). Se prepară infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
La fel se poate prepara și consuma infuzia din amestec de frunze de mesteacăn (20 g), frunze de anghinare (30 g), coada calului (30 g), rădăcină de pătrunjel (10 g) și fructe de măceș (10 g).
Pentru uremicii care au și diabet, dl prof. Milică recomandă un amestec din frunze de mesteacăn (10 g), frunze de afin (30 g), fructe de cătină (30 g) și parte aeriană din ciumărea – Galega officinalis (30 g). Se face infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se beau 1-2 căni/zi, neîndulcite, timp de o lună.
Regim alimentar
Nu se fumează, nu se consumă alcool și nici cafea. Este recomandat regim dietetic, cu reducere de proteine, bogat în glucide și lipide. Se consumă alimente sărace în proteine, fără restricție: cartofi, salate, leuștean, morcovi, sfeclă, conopidă, varză albă și roșie, fasole verde, spanac, castraveți, roșii consumate ca atare sau sub formă de suc, usturoi, fructe sub orice formă, orice fel de produse zaharoase și grăsimi (unt, ulei, smîntînă, frișcă). Alimente complet interzise sînt conservele, brînzeturile fermentate și carnea.