27-10-2005 Printeaza Trimite pe email Trimite pe YM Redimensioneaza {_include:radio.html} Ionel MafteiUn fabulist de exceptie – Alecu Donici 140 de ani de la moarte Alexandru (Alecu) Donici s-a bucurat in timpul vietii de multa pretuire, care i-a venit mai ales din partea unor nume ilustre, ca Mihail Kogalniceanu, Grigore Alexandrescu si Vasile Alecsandri. Insusi Mihai Eminescu, in poezia Epigonii, l-a numit "cuib de-ntelepciune". Intr-adevar, valoarea si importanta operei lui Alecu Donici rezida tocmai in strinsa legatura cu poporul, cu suferintele si nazuintele lui. Nascut in anul 1806, in satul Bezin, azi Donici – Orhei, intr-o familie de intelectuali, Alecu Donici era unul din cei patru copii ai lui Dimitrie Donici (frate cu Andronache Donici, vestit pravilist). Pregatirea scolara si-a facut-o mai intii in casa parinteasca, dupa care, in 1819, este trimis la Liceul Militar din Petersburg. A devenit ofiter si a servit in aceasta calitate citva timp in armata rusa. Din 1835 se stabileste la Iasi, unde lucreaza in magistratura, dupa care, in 1841, se muta la Piatra Neamt, oras in care se stinge din viata, in urma cu 140 de ani, la 20 octombrie 1865. Fabulist prin excelenta, Alecu Donici datoreaza mult contactului sau cu literatura clasica rusa. Opera lui e alcatuita din traduceri, , adaptari, localizari etc. Printre altele, a tradus in romaneste poemul lui Puskin Tiganii (1837). De mentionat si transpunerea in limba romana a operei lui Antioh Cantemir, Satire si alte poetice compuneri (1844). Alecu Donici a fost un scriitor popular, colaborator apreciat al publicatiilor epocii in care a trait. In afara de fabule, a compus poezii si piese de teatru. Consacrat ca fabulist, Alecu Donici a tradus, prelucrat si localizat fabule din operele unor scriitori rusi, dintre care la loc de frunte se afla I.A. Kralov. Meritul scriitorului consta mai ales in grija deosebita de a adapta continutul fabulei la realitatile romanesti ale timpului. Fabulele lui reflecta unele aspecte ale societatii moldovenesti din timpul orinduirii feudale si a inceputurilor capitalismului in Romania. Fabulistul stigmatizeaza viciile marilor boieri, cruzimea si lasitatea lor. Folosind bogatul material pe care i l-a oferit fabula lui Kralov, Alecu Donici a reusit sa adapteze modelele la realitatile sociale romanesti ale vremii, impunindu-se ca un autor merituos in ansamblul literaturii pasoptiste.