27-06-2007 Urmasii familiei Negropontes cer restituirea padurilor de la Oituz Pamintul de la Oituz, numit in vreme mosia Grozesti-Hirja, are o poveste a lui. A intrat in posesia grecului Ulise Negropontes, tatal Elenei Negropontes, printr-o conjunctura. Oamenii din sat stiu din batrini povesti conform carora batrinul grec era un om ce avea comertul in singe si stia sa profite de orice situatie. Astfel, conform legendelor din zona, mosia Grozesti-Hirja ba ar fi fost cistigata la o partida de carti, ba ar fi intrat in posesia lui Ulise Negropontes dupa ce boierul din comuna invecinata, Bogdanesti, nu i-a mai putut restitui un imprumut. Ce spune istoria, ce spun registrele In perioada interbelica, de suprafetele de teren s-a ocupat direct Elena Negropontes. Ea a intrat in conflict nemijlocit cu tatal profesoarei Constanta Ghioldum, care astazi conduce muzeul Craiter. Invatatorul Craiter a fost, dupa cum sustine fiica lui, un inflacarat sustinator al politicilor comuniste. "Era presedintele Obstii si incerca sa faca de asa maniera incit terenul sa fie al taranilor. Problema era ca Elena Negropontes declarase niste terenuri inundabile, ceea ce nu era adevarat. Apoi, in ceea ce priveste padurea, familia Negropontes a incalcat hotarele, marindu-si mereu domeniul. Si astazi se mai vad movilele intre care ar fi trebuit sa fie domeniul, numai ca nu are nimeni interes sa le vada", explica prof Ghioldum. Daca in ziua de astazi familia Negropontes nu mai are nici o pretentie cu privire la restituirea domeniului arabil, acum acoperit tot fie de case, fie de ogoarele si gradinile localnicilor, cuiul lui Pepelea il constituie padurea. 9.008 hectare, adica tot. Urmasii demonstreaza ca acea padure a fost a familiei plecind de la niste registre agricole din 1946, numai ca in micul muzeu al invatatorului Craiter este un act ce ar schimba radical procesului. Este vorba despre o transcriere a unui act ce ar trebui sa existe la primarie. Invatatorul Craiter a copiat de mina un act ce atesta un schimb de teren intre Elena Negropontes si statul roman. "Elena Negropontes renunta la toata mosia, adica inclusiv la padure, pentru un domeniu la Ivesti, judetul Tecuci (n.r. B actualmente Galati). Actul este contrasemnat de primarul din acea vreme, Mircea Ciorba, la 20 martie 1946, iar copia transcrisa de tatal meu, pentru a i se da conformitatea cu originalul, a fost facuta in fata si contrasemnata de primarul Gicu Craiter. La el a si ramas originalul. Cine are nevoie de el sa-l caute in arhivele Primariei", explica prof Ghioldum. Urmasii Negropontes au fost deja pusi in posesie cu suprafetele solicitate in judetul Galati. Mari semne de intrebare Cu privire la cererea de retrocedare a padurii, fiica invatatorului Craiter ridica multe semne de intrebare: "Tata a cautat ani la rind harti cu padurea care sa ateste proprietatea lui Negropontes. Niciodata nu a gasit absolut nimic. Deci, statul nu are nimic, cu exceptia Registrului agricol, prin care sa se demonstreze ca padurea a fost a lui Negropontes". Initial, Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate a depus catre Parchetul din Onesti o plingere prin care se cerea procurorilor sa cerceteze mostenitorii pentru mai multe infractiuni. Se solicitau cercetari pentru existenta infractiunilor de fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual, fals in declaratii si fals privind identitatea. In martie 2007, procurorul onestean Daniel Valcu emite o rezolutie de neinceperea urmaririi penale. Acesta motiveaza ca diferentele de date si numere de inregistrare semnalate in actele depuse la dosar de sotia si fiica lui Ulise Dan Grigorescu Negropontes provin din desele schimbari de nume, dar si din transcrieri gresite ale unor acte emise de mai multe state europene. Prefectul Gabriel Berca si secretarul Gheorghe Hura semneaza un act remis Judecatoriei Onesti prin care solicita: "Sa luati act de renuntarea la judecata a Comisiei judetene Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, in dosarul nr. 907/270-2007". In spatele acestei decizii sta NUP-ul procuraturii. Cazul a ajuns la Tribunal. • • • Elena Negropontes a fost sotia maresalului Eremia Grigorescu, eroul de la Marasesti si ministru de Razboi. Ea provine dintr-o veche familie elena, ai carei urmasi sint reprezentativi si in societatea zilelor noastre. Stramosii Elenei au emigrat din insula Eubeea, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea: o ramura s-a instalat la Nord de Dunare, in zona Galatiului, de unde trece spre Oituz. O alta ramura s-a stabilit in Franta, la Marsilia, iar o alta a ajuns, in perioada mentionata, in Canada si Statele Unite ale Americii. Tatal Elenei Negropontes, Ulise Negropontes, casatorit cu Sophie Zarifi, detinea la Oituz sute de hectare de pamint agricol si padure. Conform documentelor pastrate, o parte din pamintul agricol a fost concesionat statului roman pentru exploatari petroliere, iar alte fisii au fost vindute. Mosia Grozesti-Harja, actualul Oituz, avea o fabrica de var si una de sticla, mori, vii si crame. Ramona Jitaru

VREMEA
CURS VALUTAR
HOROSCOP
ARHIVA
PUBLICITATE
DESPRE NOI
HOME
Evenimentul Regional al Moldovei
editia online de miercuri, 23 Mai 2012
 
ZIARE ŞI REVISTE ROMÂNEŞTI
Prima pagina
Prima Pagina Evenimentul
Fata zilei
Fata Zilei
Newsletter



căutare personalizată

27-06-2007



Urmașii familiei Negropontes cer restituirea pădurilor de la Oituz

Pămîntul de la Oituz, numit în vreme moșia Grozești-Hîrja, are o poveste a lui. A intrat în posesia grecului Ulise Negropontes, tatăl Elenei Negropontes, printr-o conjunctură. Oamenii din sat știu din bătrîni povești conform cărora bătrînul grec era un om ce avea comerțul în sînge și știa să profite de orice situație. Astfel, conform legendelor din zonă, moșia Grozești-Hîrja ba ar fi fost cîștigată la o partidă de cărți, ba ar fi intrat în posesia lui Ulise Negropontes după ce boierul din comuna învecinată, Bogdănești, nu i-a mai putut restitui un împrumut.

Ce spune istoria, ce spun registrele

În perioada interbelică, de suprafețele de teren s-a ocupat direct Elena Negropontes. Ea a intrat în conflict nemijlocit cu tatăl profesoarei Constanța Ghioldum, care astăzi conduce muzeul Craiter. Învățătorul Craiter a fost, după cum susține fiica lui, un înflăcărat susținător al politicilor comuniste. "Era președintele Obștii și încerca să facă de așa manieră încît terenul să fie al țăranilor. Problema era că Elena Negropontes declarase niște terenuri inundabile, ceea ce nu era adevărat. Apoi, în ceea ce privește pădurea, familia Negropontes a încălcat hotarele, mărindu-și mereu domeniul. Și astăzi se mai văd movilele între care ar fi trebuit să fie domeniul, numai că nu are nimeni interes să le vadă", explică prof Ghioldum.

Dacă în ziua de astăzi familia Negropontes nu mai are nici o pretenție cu privire la restituirea domeniului arabil, acum acoperit tot fie de case, fie de ogoarele și grădinile localnicilor, cuiul lui Pepelea îl constituie pădurea. 9.008 hectare, adică tot.

Urmașii demonstrează că acea pădure a fost a familiei plecînd de la niște registre agricole din 1946, numai că în micul muzeu al învățătorului Craiter este un act ce ar schimba radical procesului. Este vorba despre o transcriere a unui act ce ar trebui să existe la primărie. Învățătorul Craiter a copiat de mînă un act ce atestă un schimb de teren între Elena Negropontes și statul român. "Elena Negropontes renunța la toată moșia, adică inclusiv la pădure, pentru un domeniu la Ivești, județul Tecuci (n.r. B actualmente Galați). Actul este contrasemnat de primarul din acea vreme, Mircea Ciorba, la 20 martie 1946, iar copia transcrisă de tatăl meu, pentru a i se da conformitatea cu originalul, a fost făcută în fața și contrasemnată de primarul Gicu Craiter. La el a și rămas originalul. Cine are nevoie de el să-l caute în arhivele Primăriei", explică prof Ghioldum.

Urmașii Negropontes au fost deja puși în posesie cu suprafețele solicitate în județul Galați.

Mari semne de întrebare

Cu privire la cererea de retrocedare a pădurii, fiica învățătorului Craiter ridică multe semne de întrebare: "Tata a căutat ani la rînd hărți cu pădurea care să ateste proprietatea lui Negropontes. Niciodată nu a găsit absolut nimic. Deci, statul nu are nimic, cu excepția Registrului agricol, prin care să se demonstreze că pădurea a fost a lui Negropontes".

Inițial, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a depus către Parchetul din Onești o plîngere prin care se cerea procurorilor să cerceteze moștenitorii pentru mai multe infracțiuni. Se solicitau cercetări pentru existența infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în declarații și fals privind identitatea. În martie 2007, procurorul oneștean Daniel Vâlcu emite o rezoluție de neînceperea urmăririi penale. Acesta motivează că diferențele de date și numere de înregistrare semnalate în actele depuse la dosar de soția și fiica lui Ulise Dan Grigorescu Negropontes provin din desele schimbări de nume, dar și din transcrieri greșite ale unor acte emise de mai multe state europene.

Prefectul Gabriel Berca și secretarul Gheorghe Hură semnează un act remis Judecătoriei Onești prin care solicită: "Să luați act de renunțarea la judecată a Comisiei județene Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în dosarul nr. 907/270-2007". În spatele acestei decizii stă NUP-ul procuraturii. Cazul a ajuns la Tribunal.

• • •

Elena Negropontes a fost soția mareșalului Eremia Grigorescu, eroul de la Mărășești și ministru de Război. Ea provine dintr-o veche familie elenă, ai cărei urmași sînt reprezentativi și în societatea zilelor noastre. Strămoșii Elenei au emigrat din insula Eubeea, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: o ramură s-a instalat la Nord de Dunăre, în zona Galațiului, de unde trece spre Oituz. O altă ramură s-a stabilit în Franța, la Marsilia, iar o alta a ajuns, în perioada menționată, în Canada și Statele Unite ale Americii.

Tatăl Elenei Negropontes, Ulise Negropontes, căsătorit cu Sophie Zarifi, deținea la Oituz sute de hectare de pămînt agricol și pădure. Conform documentelor păstrate, o parte din pămîntul agricol a fost concesionat statului român pentru exploatări petroliere, iar alte fîșii au fost vîndute. Moșia Grozești-Hârja, actualul Oituz, avea o fabrică de var și una de sticlă, mori, vii și crame.

Ramona Jitaru



Adauga comentariul tau







 

impact
Tel. 0232246000 | Fax 0232246002 | Orange 0752266266 | contact@evenimentul.ro
Copyright © SC Ziarul Evenimentul SRL Iasi. In varianta tiparita, cotidianul Evenimentul are o arie de distributie care cuprinde 6 judete:
Iasi, Bacau, Botosani, Neamt, Suceava si Vaslui