Pămîntul de la Oituz, numit în vreme moșia Grozești-Hîrja, are o poveste a lui. A intrat în posesia grecului Ulise Negropontes, tatăl Elenei Negropontes, printr-o conjunctură. Oamenii din sat știu din bătrîni povești conform cărora bătrînul grec era un om ce avea comerțul în sînge și știa să profite de orice situație. Astfel, conform legendelor din zonă, moșia Grozești-Hîrja ba ar fi fost cîștigată la o partidă de cărți, ba ar fi intrat în posesia lui Ulise Negropontes după ce boierul din comuna învecinată, Bogdănești, nu i-a mai putut restitui un împrumut. Ce spune istoria, ce spun registrele
În perioada interbelică, de suprafețele de teren s-a ocupat direct Elena Negropontes. Ea a intrat în conflict nemijlocit cu tatăl profesoarei Constanța Ghioldum, care astăzi conduce muzeul Craiter. Învățătorul Craiter a fost, după cum susține fiica lui, un înflăcărat susținător al politicilor comuniste. "Era președintele Obștii și încerca să facă de așa manieră încît terenul să fie al țăranilor. Problema era că Elena Negropontes declarase niște terenuri inundabile, ceea ce nu era adevărat. Apoi, în ceea ce privește pădurea, familia Negropontes a încălcat hotarele, mărindu-și mereu domeniul. Și astăzi se mai văd movilele între care ar fi trebuit să fie domeniul, numai că nu are nimeni interes să le vadă", explică prof Ghioldum.
Dacă în ziua de astăzi familia Negropontes nu mai are nici o pretenție cu privire la restituirea domeniului arabil, acum acoperit tot fie de case, fie de ogoarele și grădinile localnicilor, cuiul lui Pepelea îl constituie pădurea. 9.008 hectare, adică tot.
Urmașii demonstrează că acea pădure a fost a familiei plecînd de la niște registre agricole din 1946, numai că în micul muzeu al învățătorului Craiter este un act ce ar schimba radical procesului. Este vorba despre o transcriere a unui act ce ar trebui să existe la primărie. Învățătorul Craiter a copiat de mînă un act ce atestă un schimb de teren între Elena Negropontes și statul român. "Elena Negropontes renunța la toată moșia, adică inclusiv la pădure, pentru un domeniu la Ivești, județul Tecuci (n.r. B actualmente Galați). Actul este contrasemnat de primarul din acea vreme, Mircea Ciorba, la 20 martie 1946, iar copia transcrisă de tatăl meu, pentru a i se da conformitatea cu originalul, a fost făcută în fața și contrasemnată de primarul Gicu Craiter. La el a și rămas originalul. Cine are nevoie de el să-l caute în arhivele Primăriei", explică prof Ghioldum.
Urmașii Negropontes au fost deja puși în posesie cu suprafețele solicitate în județul Galați.
Mari semne de întrebare
Cu privire la cererea de retrocedare a pădurii, fiica învățătorului Craiter ridică multe semne de întrebare: "Tata a căutat ani la rînd hărți cu pădurea care să ateste proprietatea lui Negropontes. Niciodată nu a găsit absolut nimic. Deci, statul nu are nimic, cu excepția Registrului agricol, prin care să se demonstreze că pădurea a fost a lui Negropontes".
Inițial, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a depus către Parchetul din Onești o plîngere prin care se cerea procurorilor să cerceteze moștenitorii pentru mai multe infracțiuni. Se solicitau cercetări pentru existența infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în declarații și fals privind identitatea. În martie 2007, procurorul oneștean Daniel Vâlcu emite o rezoluție de neînceperea urmăririi penale. Acesta motivează că diferențele de date și numere de înregistrare semnalate în actele depuse la dosar de soția și fiica lui Ulise Dan Grigorescu Negropontes provin din desele schimbări de nume, dar și din transcrieri greșite ale unor acte emise de mai multe state europene.
Prefectul Gabriel Berca și secretarul Gheorghe Hură semnează un act remis Judecătoriei Onești prin care solicită: "Să luați act de renunțarea la judecată a Comisiei județene Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în dosarul nr. 907/270-2007". În spatele acestei decizii stă NUP-ul procuraturii. Cazul a ajuns la Tribunal.
• • •
Elena Negropontes a fost soția mareșalului Eremia Grigorescu, eroul de la Mărășești și ministru de Război. Ea provine dintr-o veche familie elenă, ai cărei urmași sînt reprezentativi și în societatea zilelor noastre. Strămoșii Elenei au emigrat din insula Eubeea, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: o ramură s-a instalat la Nord de Dunăre, în zona Galațiului, de unde trece spre Oituz. O altă ramură s-a stabilit în Franța, la Marsilia, iar o alta a ajuns, în perioada menționată, în Canada și Statele Unite ale Americii.
Tatăl Elenei Negropontes, Ulise Negropontes, căsătorit cu Sophie Zarifi, deținea la Oituz sute de hectare de pămînt agricol și pădure. Conform documentelor păstrate, o parte din pămîntul agricol a fost concesionat statului român pentru exploatări petroliere, iar alte fîșii au fost vîndute. Moșia Grozești-Hârja, actualul Oituz, avea o fabrică de var și una de sticlă, mori, vii și crame.
Ramona Jitaru