Vizitele mele la catedrala mitropolitană ieșeană sînt rare, dar am ajuns acolo, măcar și în virtutea profesiei, în momente importante pentru viața credinciosului ortodox. Și în fuga după imaginea sau după cuvîntul momentului, inevitabil drumul mi s-a ciocnit cu acela al păstorului moldovenilor. Așa cum s-a întîmplat de Boboteaza asta, cînd l-am urmărit pe IPS Teofan vorbind norodului.
Mărturisesc, îmi plac multe la mitropolitul care ne-a fost adus de pronie. Îmi merg la suflet mintea lui ageră, vorbele rostite cu glas molcolm și privire senină, răbdarea cu care se îndreaptă spre credinciosul de rînd, acela fără carnet de partid și scaun pe la vreun palat, dar sincer în lacrimile și bucuriile sale. Și din acestea izvorăște faptul că este la locul său înconjurat de mulțime, fie ea și pestriță, gălăgioasă, îmbulzită necuviincios spre binecuvîntare, gata să dea din coate pentru o sticlă de agheasmă. Dar dincolo de fața sa de păstor, IPS Teofan este pentru mine un om prins într-o continuă înfruntare, pe care nu cred că și-a dorit-o, cu o forță superioară în ierarhia bisericească. Una, pînă la urmă, tot lumească.
Nu e un secret pentru nimeni că IPS Teofan nu a fost dorit drept succesor de (acum) PF Daniel. După alegeri cu iz de scandal, acesta i-a încredințat "olteanului" Moldova căznit, întîrziind parcă prea mult momentul întronizării. A făcut-o totuși, iar de atunci Moldova parcă a intrat într-un con de umbră. Prima mitropolie a țării a fost uitată de omul care a plecat de aici pentru a ajunge la cea mai înaltă funcție din BOR. Cel care i-a luat locul, fie el și nedrag sufletului de patriarh, s-a dovedit mai important decît milioanele de credincioși care îi iubesc deopotrivă și pe unul și pe cealălalt? Așa s-ar părea, atîta vreme cît PF Daniel a uitat drumul Iașului. Nu a venit la hramul Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, preferîndu-i... Ciorogîrla, nici la Dialogul dintre Biserica Ortodoxă și Partidul Popular European, manifestare de tradiție și amploare, nu a găsit măcar cîteva ore pentru Iași nici de Crăciun sau Bobotează.
Pe lîngă această evidentă distanțare de Mitropolia Moldovei, gurile rele ar putea spune că PF Daniel a căutat și a găsit căi mai subtile de acțiune pentru a-l ține pe IPS Teofan la rece. Iar aici vorbim, firește, despre mijloacele pe care i le oferă conglomeratul media Basilica, în mare parte construit cu oameni și instituții mutate de la Iași! Pentru cine citește, de exemplu, fluxul agenției de presă a BOR, este evident că "olteanul" nu e preferatul Patriarhului. Este pomenit, e drept, dar adesea ca un alt nume dintr-o listă seacă sau în formulări de genul "IPS Teofan a făcut/va face asta". Din cînd în cînd, firește, este și citat, dar parcă mai pe la urmă, cu vorbe mai puține decît ale altor ierarhi. Și iată un exemplu clar: atunci cînd a venit vorba de ce se va întîmpla la Iași de Bobotează, numele mitropolitului nici măcar nu a fost pomenit! "Vom oficia", "se va sfinți"... Cine o va face? Mister. Asta, în vreme ce despre patriarh aflam ce slujbă va oficia.
Firește, mai-marii Bisericii sînt oameni, cu simpatii și antipatii, cu planuri și năzuințe, cu firi și abilități diferite. Iar dacă vorbim de PF Daniel și IPS Teofan, e clar că primul este mîna de fier, iar cel de al doilea – mănușa de mătase. Cel dintîi e mai aprig, cel din urmă – mai molcolm. Primul e mai priceput într-ale afacerilor, cel de al doilea pare mai călugăros. Așa i-a lăsat Dumnezeu, ar zice credinciosul. Iar aprigul patriarh a dorit pe altcineva la cîrma Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Scaunul n-a fost ocupat însă de preferatul său, Casian, ci de Teofan, pe care mulți l-au văzut ca moștenitorul regretatului Teoctist. Iar PF Daniel a trebuit să simtă gustul înfrîngerii și e, omenește, de înțeles că nu i-a plăcut. Lunile au trecut însă și nu pare să fi trecut peste această lumească dezamăgire. Războiul voințelor continuă, iar IPS Teofan poate ieși învingător doar arătîndu-se gata să fie învins. Arătînd smerenie și supunere superiorului său, va cuceri un premiu pe care nimeni nu i-l poate lua: inimile oamenilor.
