Sărbătorile de iarnă din Bucovina au un farmec deosebit pentru că sătenii din această parte a țării păstrează cu sfințenie obiceiurile străbunilor: Plugușorul, Buhaiul, Irozii, Dansul mascaților. An de an, grupurile de copii, adolescenți sau flăcăi pornesc prin casele oamenilor din sat pentru a le vesti trecerea într-un nou an și a le face urări de sănătate și belșug în toate. Grupurile de urători de toate vîrstele, îmbrăcați în costumele tradiționale, cu sumane groase, purtînd căciuli împodobite, bice și clopoței, sînt primite cu drag, iar gazdele îi răsplătesc cu mere, nuci, covrigi sau colăcei.
Învățătorul Doru Luchian din Soloneț - Todirești a făcut o pasiune pentru confecționarea măștilor, dar și a costumelor pentru mascați. El este îndrăgostit de tradiții. Cel mai mult iubește însă tradițiile de Anul Nou, cînd pe ulițele satului ies urătorii și mascații. Pentru a întîmpina Anul Nou așa cum se cuvine, meșterul muncește din greu tot anul.
Născut în comuna Boroaia, zonă bogată în tradiții și obiceiuri de iarnă, Doru Luchian a dus cu el și la Soloneț, unde este învățător de aproape 33 de ani, bucuria jocului, a muzicii, a colindelor și urăturilor. Cele mai multe măști confecționate de învățător binedispun oamenii. "Cînd pui masca pe fața unui om trebuie să fie veselă și trebuie să-i scoată în evidență calitățile sau defectele. Masca e făcută să aducă bună dispoziție", ne-a dezvăluit Doru Luchian.
Meșterul satului
Primul an la catedră a însemnat și descoperirea pasiunii. În localitatea suceveană Soloneț, din Bucovina, tradițiile sînt sfinte, iar domnul învățător e meșterul satului și primul în perpetuarea tradițiilor. Ca un copil mai mare, căruia îi place să se joace, ia o bucată de piele de oaie, cu tot cu blana cîrlionțată, îi pune plete, dacă vrea să facă o mască feminină, sau ceva mai scurte, dacă vrea să facă o mască pentru voinicii satului. "M-au încîntat obiceiurile de iarnă și m-am gîndit să fac pentru copii și pentru sufletul meu. Pletele sînt din in sau din cînepă. Se găsesc mai greu. Unele bătrîne mai au ceva material prin podurile caselor. Dacă aș cultiva eu, m-ar închide pentru trafic de droguri", spune învățătorul. Apoi taie o gaură pentru gură și două pentru ochi. Pune și fasolele, adică dinții, limba și nasul, care reprezintă varianta exagerată și foarte haioasă a celui pe care l-a luat drept model.
Nu face doar măști antropomorfe, ci și zoomorfe, Nu a învățat de la nimeni această artă. A deprins-o pe parcurs. De cîțiva ani buni încearcă să le insufle și copiilor, care-i sînt elevi, pasiunea pentru artă. Prichindeii care acum sînt pe la facultăți au fost primii care au participat la opționalul "Tradiții și obiceiuri din Moldova" unde au cusut măști, au încondeiat ouă și au învățat colinde. Oricine vrea să învețe este primit lîngă meșter. Atît doar să-i placă. Elevii de acum, care sînt în clasa a II-a, se descurcă mai greu, mai ales că pieile de oaie sînt groase și trebuie cusute cu ace mari îndoite. Din clasa a III-a însă se dau pe brazdă. Cînd pleci la colind, mai ai nevoie și de altceva decît de măști. O căpriță, un cerb, un struț, un căluț. Mîinile lui Doru Luchian se pricep să facă și astfel de animale din lemne, cergi, podoabe sau vesce, adică niște cercuri care țin oasele de lemn ale animalului la un loc. A confecționat aproximativ 30 de căiuți, 6 căprițe, care clămpăne, doi cerbi, care au coarne adevărate, un Moș Martin și o ursoaică și un struț obraznic, cu un gît lung și cu un cioc care clămpăne și fură căciulile și baticurile colindaților. Pericolul care îi pîndește pe toți este timpul. Omul își dorește să își expună tot ce a confecționat într-un muzeu al satului pentru ca generațiile viitoare să nu uite de tradiții.
Cristina Scorțariu