Ceaiul din flori se prepară sub formă de infuzie, iar ceaiul din rădăcină se pregăteşte sub formă de decoct. Decoctul se obţine prin fierberea a 4 g de rădăcină, uscată şi mărunţită, la o cană cu apă, la care se adaugă 1 g bicarbonat de sodiu. Pentru a uşura expectoraţia şi calma tusea, se iau 3-4 linguri de ceai pe zi.

Florile de ciuboţica cucului intră în compoziţia ceaiurilor pectorale, iar rădăcinile se regăsesc în compoziţia ceaiurilor antibronşitice. Aceste ceaiuri se găsesc la Plafar.

Ceaiul din flori de ciuboţica cucului se mai foloseşte în tulburări gastro-intestinale, afecţiuni renale şi vezicale. Are proprietăţi antispastice, sedative şi sudorifice. O fiertură din rădăcini, amestecată cu miere, dă un ceai pentru rinichi care ajuta la eliminarea nisipului şi a calculilor.

Frunzele acestei plante conţin cantităţi apreciabile de vitamina C. Ele se pot consuma sub formă de sirop sau de pulbere. Extern, sub formă de cataplasme calde aplicate pe locurile dureroase, au acţiune calmantă, cicatrizantă şi hemostatică.

Contra arteritei şi reumatismului

Prin efectul ei depurativ, de curăţire a sîngelui şi a corpului de toxine, ciuboţica cucului elimină din organism toate substanţele toxice care duc la artrită, gută şi boli reumatice. După cum ne-a spus dl prof. Milică, cei predispuşi spre boli ale articulaţiilor, artrită sau reumatism, este bine să bea, zilnic, o perioadă mai lungă de timp, 1-2 ceşti de ceai de ciuboţica cucului. Durerile puternice se vor atenua şi, cu timpul, vor dispărea complet. Dl Milică ne-a oferit şi reţeta unui ceai depurativ de primăvară: 50 g ciuboţica cucului, 5 g mlădiţe de soc (muguri şi ramuri tinere, care tocmai răsar primăvara), 15 g frunze de urzici şi 15 g rădăcini de păpădie. Se foloseşte 1 linguriţă din acest amestec la o cană cu apă clocotită, se opăreşte şi se lasă să stea 3 minute. Se beau, în timpul zilei, cîte 2 ceşti, înghiţitură cu înghiţitură. Ceaiul se îndulceşte, eventual, cu puţină miere.

Vin pentru inimă

Oamenii de la ţară culeg, în fiecare primăvară, flori de ciuboţica cucului, ştiind de influenţa lor linşititoare asupra inimii şi a nervilor. De fapt, aşa cum ne-a spus dl prof. Milică, ceaiul de ciuboţica cucului este şi un mijloc excelent de întărire a nervilor şi de tonifiere a inimii, calmînd migrena şi durerile de cap pe bază nervoasă, avînd un efect ieşit din comun asupra inflamaţiei miocardului şi a tendinţei spre apoplexie.

Performanţe foarte bune în afecţiunile inimii realizează vinul de ciuboţica cucului, pe care ni‑l putem prepara singuri. Se umple o sticlă de 2 l cu flori proaspete de ciuboţica cucului, fără a se îndesa, iar deasupra se toarnă vin alb natural. Florile trebuie să fie acoperite. Sticla se lasă, astupată uşor cu un dop de plută, să stea 14 zile în soare. În afecţiunile cardiace se ia, din cînd în cînd, cîte o înghiţitură de vin. Cardiacii pot să bea pînă la 3-4 linguri pline, zilnic.

Ceai contra insomniei şi tulburărilor nervoase

Se amestecă 50 g de ciuboţica cucului, 25 g flori de levănţică, 10 g sunătoare, 15 g conuri de hamei, 5 g rădăcini de odolean. Se opăreşte o linguriţă (cu vîrf) din acest amestec la o cană cu apă şi se lasă să stea 3 minute. Ceaiul se bea foarte cald, cu înghiţituri mici, înainte de culcare. Se poate adăuga şi puţină miere, după gust. Acest ceai ar trebui preferat în locul oricărui somnifer chimic. Somniferele chimice afectează sistemul nervos, în timp ce ceaiul înlatură toate tulburările nervoase.