Lipsa interesului faţă de lectură nu este un fenomen apărut peste noapte, iar ea este perfect explicabilă prin cîteva coordonate ce ţin de natura evidenţei. Păşirea în era unei civilizaţii a vizualului, în care televizorul şi computerul reuşesc să ofere mult mai mult decît o făcea pînă acum pagina scrisă este una dintre ele. Realitatea virtuală şi imaginile de sinteză i-au cucerit definitiv şi irevocabil pe copii, "reuşind", ca efect colateral, să-i îndepărteze şi de filele cărţilor.

Astăzi, singurele volume care mai stîrnesc (oarecum) interesul copiilor şi tinerilor sînt cele din programa şcolară. Obligativitatea, notele de la şcoală şi mai ales faptul că ele contează în diverse alte evaluări îi determină pe şcolari de diverse vîrste să le parcurgă, să le foileteze ori să le citească în rezumat pe internet. Dar vina nu trebuie căutată numai în grădina elevilor. La fel de adevărat este faptul că, adesea, bibliografia e astfel concepută încît se află foarte departe de gustul şi preocupările destinatarilor săi. E drept că, pentru a înţelege procesul de evoluţie a literaturii române, trebuie citiţi şi Costache Negruzzi şi Alecu Russo, numai că scrierile acestora sînt atît de diferite de preocupările adolescenţilor de azi încît îi îndepărtează încă şi mai mult de lectură. Analiştii crizei lecturii au conchis că elevii nu mai citesc în prezent pentru că literatura din biblioteci nu le mai reflectă aspiraţiile. Alţii au ajuns la concluzia că programa şcolară este mult prea încărcată pentru a le mai lăsa şcolarilor timp şi chef pentru a pune mîna pe cîte-o carte. Din păcate, un asemenea argument este valabil şi cînd vine vorba despre adulţi, care, în ritmul trepidant al vieţii moderne, au din ce în ce mai puţin timp pentru a se delecta prin lectură. Primele pagini ale ziarelor ori buletinele de ştiri le oferă pilula de informaţie care îi ţine conectaţi la realitate, iar cînd toată lumea aleargă după bani, influenţă şi putere, savurarea unei cărţi devine un lux pe care puţini şi-l mai permit.

Un studiu sociologic realizat pornind de la constatări legate de problema cititului recomandă profesorilor şi părinţilor tactica "pas cu pas". O tactică a înţeleptului, care constă în explicarea necesităţii lecturii şi recomandarea acelor titluri care se apropie de preocupările actuale. Statisticile realizate evidenţiază situaţii aproape tragice. Practic, majoritatea oamenilor nu mai citesc nici o carte din momentul în care au ieşit de pe băncile şcolii.