 |
| Imprimat de la http://www.evenimentul.ro (vineri, 10 februarie 2012). Adresa articolului este http://www.evenimentul.ro/articol/falticeni-mon-amour-2.html ASIS. Toate drepturile rezervate. Pentru a imprima intra in meniul 'File' si alege optiunea 'Print', apasa tastele CTRL+P sau click aici.
 Falticeni, mon amour (2) articol publicat la: vineri, 10 februarie 2012 Falticeniul este si locul de bastina (si de perpetua revenire) a numeroase personalitati care au ilustrat si ilustreaza stralucit cultura – inteleg aici si stiinta – invatamintul si arta. Daca ar fi sa-i pomenim numai pe Lovinesti, intre care, desigur, cel mai de seama este Eugen, care se retragea in casa sa de aici din fiecare vara pentru a scrie in tihna, departe de zgomotul Capitalei. La Falticeni, E.Lovinescu a scris Istoria literaturii romane contemporane, Istoria civilizatiei romane, Critice, Pasi pe nisip, romanele sale, Memoriile, iar in timpul primului razboi mondial, a tradus Odiseea lui Homer. Am afirmat, in spatiul acestei rubrici, de citeva ori, de-a lungul anilor, riscind sa fiu extravagant, ca anumite carti nu puteau, nu pot fi scrise decit intr-un singur loc de pe pamint. De pilda nu pot sa cred ca Istoria literaturii romane de la origini pina in prezent (despre care insusi adversarul E.Lovinescu le spunea admiratorilor sai "Este o carte geniala, domnilor!") ar fi putut fi scrisa, chiar si de G.Calinescu, in alta parte decit la Iasi, pe stradela Ionescu nr. 4, intr-o casa cu cerdac, existenta si astazi, aproape de Scoala Carol, unde divinul urmase clasele primare, si de Universitatea unde si-a luat doctoratul; si isi tinea, in fata unui public imens, celebrele prelegeri de literatura si estetica, fara egal in intreaga istorie a vietii academice romanesti, asa cum o atesta marturiile celor ce au avut sansa sa le audieze. Nu putin graitor este faptul ca in orasul de pe valea Somuzului Mare exista Galeria oamenilor de seama, infiintata in 1972 in casa de pe strada Sucevei, donata in acest scop muzeistic de Vasile si Horia Lovinescu. Un moment de prima referinta in istoria Falticeniului este anul 1975. "Atunci – rememoreaza Grigore Ilisei – si-a deschis portile colectia de sculptura Ion Irimescu". Era anul cind patriarhul artei romanesti contemporane – care la 27 februarie va implini un veac de la ivirea sa pe lume in tinutul daruit, unde se afla Dumbrava minunata si Imparatia apelor – se intorcea la izvoare: "Se nascuse la Preutesti, linga Falticeni. Tatal lui era agricultor, arenda si lucra pamint (...) Mama, nascuta Cazaban, de origine franceza, se distingea prin rafinamentul intelectual. Ea avea sa inteleaga si chiar sa stimuleze pornirile catre arta ale fiului, care tatalui i se pareau curata neghiobie. In trupul de lujer al copilului sensibil, traumatizat de o intimplare tragica, explozia in mina a unei grenade ramasa dupa primul razboi mondial ce-i retezase citeva degete de la o mina, urca puternica dorinta de a face ceva deosebit in viata". Ii va avea ca magistri pe Dimitrie Panciurea, inegalabil profesor privind tehnica sculpturii, iar la Paris, unde va fi trimis la Scoala Romana de la Fonteney aux Roses, urmind cursurile Academiei Grande Chaumiere, sub indrumarea lui Joseph Bernard. Autoritatile locale de la mijlocul deceniului al optulea, spre lauda lor, au oferit pentru colectia operei sale cea mai impunatoare dintre cladirile care confera personalitate orasului: palatul boierului Costache Forascu, fosta prefectura. Cu anii colectia a fost imbogatita de maestru cu sute de sculpturi si lucrari de grafica. Incit, oferindu-i-se toata cladirea, Ion Irimescu a inzestrat orasul (si tara) cu Muzeul de Arta ce-i poarta numele, cuprinzind 313 opere de sculptura, 1.000 de desene, o biblioteca de arta cu 1.500 de volume, toate donate de marele artist. Muzeul de Arta "Ion Irimescu", un muzeu asa-zicind de autor, este in felul sau o institutie singulara in Romania si unul dintre relativ putinele de acest gen din Europa. Din 1997, maestrul s-a retras in orasul copilariei si adolescentei sale linga muzeul care-i adaposteste opera si aproape de locul de veci al parintilor si al sotiei sale, coana Jenita, loc strajuit de biserica pictata in tinerete de el insusi. Am inceput acest comentariu caracterizind Falticeniul ca fiind cosmopolit. In albumul intitulat simplu Falticeni, Grigore Ilisei releva aceasta insusire, atit de fecunda privind intemeierea si devenirea tirgului de altadata. Alaturi de romani, aici au convietuit, prin vreme si vremuiri, evrei si armeni. Evreii, veniti in a doua jumatate a secolului al 18-lea, au dezvoltat comertul si mestesugurile. Negustorii evrei din Falticeni erau vestiti. Dar, de fapt, cum subliniaza Grigore Ilisei: "Nu e domeniu de activitate in care evreii sa nu se fi afirmat la Falticeni, fie ca e vorba de literatura, arta, medicina, invatamint"... E revelator, zice autorul pe buna dreptate, faptul ca la Falticeni "existau la un moment dat 17 sinagogi, dintre care cea mai mare, impunatoare prin proportii si rafinata prin conceptia arhitectonica, supravietuieste pina azi". In 1859, la data Unirii Principatelor, 63,5 la suta din populatia orasului erau evrei, adica 5.767; in 1947, traiau la Falticeni "700 de evrei. Apoi a inceput exodul. In urma cu aproape 9 ani, mai existau aici 51, majoritatea batrini. Ajunsi in Tara Sfinta, evreii nu-si uita radacinile. In 1995, la Tel Aviv, de pilda, s-a infiintat «Organizatia evreilor din Falticeni»". Orasul ilustreaza omenia, spiritul de toleranta, fiind un model de relatii interetnice, interconfesionale, un model de multiculturalism chiar si pentru cei mai europeni dintre europeni. Ca sa nu mai vorbim de intratabilii apostoli ai "corectitudinii politice". Constantin Coroiu
Imprimat de la http://www.evenimentul.ro (vineri, 10 februarie 2012). Adresa articolului este http://www.evenimentul.ro/articol/falticeni-mon-amour-2.html ASIS. Toate drepturile rezervate. |