După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, tratamentele naturale au menirea să mărească intervalele dintre crizele de boală şi să reducă gradul de nocivitate al acestora, în paralel cu o revigorare a sistemului imunitar: "Mai întîi, se vor asana toate infecţiile din organism (dentare, renale, genitale, gripe, sinuzită, amigdalită) şi se va respecta un tratament adecvat, completat cu regim alimentar şi de viaţă strict controlate. Prin aceasta, boala poate fi ţinută sub control, urmărind o ameliorare treptată. Tratamentele fitoterapeutice sînt de lungă durată şi urmăresc, în primul rînd, dezintoxicarea şi revigorarea organismului".

În scopul dezintoxicării organismului şi a stimulării sistemului imunitar pentru a lupta cu starea de boală şi chiar cu afecţiunea în sine, un fel de pregătire a terenului pentru vindecare cu ajutorul altor remedii specifice afecţiunii respective, este bine, spune dl prof. Milică, să se apeleze la: • infuzie din frunze de salvie (două căni în două zile pe săptămînă, luni şi joi); • infuzie din creţişoară (cîte trei căni în două zile pe săptămînă, marţi şi vineri); • infuzie de coada şoricelului (cîte două căni în două zile pe săptămînă, miercuri şi duminică); • macerat, timp de 8 ore, de vîsc alb (o linguriţă la 200 ml de apă rece, din care se bea cîte o cană pe zi, sîmbăta); • decoct din flori şi frunze de soc, din care se bea cîte o ceaşcă, înainte de mesele de dimineaţă şi de seară; • infuzie dintr-un amestec format din: flori de păducel (4 linguri), flori de muşeţel (4 lg), frunze de vîsc (4 lg) şi usturoi (3 căţei); se pun două linguri de amestec la 250 ml de apă clocotită, se infuzează o oră, se strecoară şi se beau trei ceşti pe zi, înainte de fiecare masă; • infuzie din amestec format din: creţişoară (40 g), coada calului (40 g), salvie (30 g), cimbrişor (30 g), coada şoricelului (30 g), urzici (30 g), ciuboţica cucului (20 g) şi sunătoare (20 g); din acest amestec se pune o linguriţă la 250 ml de apă clocotită, care se infuzează două minute, se strecoară şi se beau două căni pe zi, cu adaos de bitter suedez şi 5 picături de măcrişul iepurelui (la fiecare cană); • infuzie în amestec din tătăneasă (30 g), trifoi roşu (30 g), salvie (20 g), sunătoare (20 g), roiniţă (20 g), isop (10g), lavandă (10 g), rozmarin (10 g) şi ventrilică (10 g); din acest amestec se pune o linguriţă la 250 ml de apă clocotită, se infuzează două minute, se strecoară şi se beau două căni pe zi, cu adaos de bitter suedez (o linguriţă). Bune efecte se constată şi după folosirea de aloe, arnică, angelică, valeriană, busuioc, cătină albă, gingko biloba, lemn dulce, măceş şi gălbenele.

În tratamentele externe pentru revigorarea organismului, dl prof. Milică recomandă: • tincturi de tătăneasă, mentă, arnică sau traista ciobanului, sunătoare sau cimbrişor, aplicate alternativ pentru frecţionarea zonelor afectate, de 2-3 ori/zi; • uleiuri de sunătoare, cimbrişor, gălbenele sau muşeţel, cîte 4 g macerate la cald în 500 ml de ulei, folosite pentru masaje pe coloana vertebrală; se menţine de 2-3 ori/zi; • băi calde (nu fierbinţi) de şezut cu muguri de pin, coada calului, cimbrişor, arnică şi urzică (50 g plantă la 5 l de apă), făcute odată sau de două ori pe săptămînă, prin rotaţie. Combinaţiile pentru băi mai pot fi făcute cu sunătoare, salvie, traista ciobanului şi coada şoricelului (50 g din fiecare în 5 l de apă). Sînt recomandate şi băile de şezut cu paie de ovăz tocate (400 g fierte 40 de minute în 6 l de apă). Cele mai reconfortante băi generale se prepară din amestec de cimbrişor, cetină de conifere, coada calului şi flori de cîmp (800 g la baie). La fel de utile sînt: • cataplasmele calde cu terci din coada calului şi coada şoricelului, aplicate de 3 ori/zi, pe zona lombo-abdominală; • compresele cu bitter suedez aplicate timp de 30 de minute, zilnic, pe coloana vertebrală şi pe grupele musculare spastice.

Crudităţile, ne-a spus dl prof. Milică, sunt cele mai indicate alimente în dieta bolnavului: "Alimentaţia va fi strict controlată, pentru îmbunătăţirea digestiei şi normalizarea metabolismului. Zilnic, la prînz şi seara, se recomandă un amestec din 300 ml suc de morcov, 100 ml suc de sfeclă roşie, 50 ml suc de ţelină, 20 ml suc de ridichi negre şi 20 ml suc de cartofi, pe o durată de două luni, după care se vor consuma cîte două mese de crudităţi pe zi, pînă la vindecare. Primăvara se face o cură cu suc de orz verde şi cu tije de păpădie".

La mesele zilnice, dl prof. Milică recomandă consumul, alături de legume proaspete, a unor cantităţi rezonabile de peşte, ficat, carne slabă de pasăre şi de vită, cartofi, orez, produse lactate, uleiuri vegetale, ouă (4 pe săptămînă), pîine integrală (numai 1-2 felii/zi), grîu încolţit, produse apicole (miere de albine, polen, apilarnil), drojdie de bere uscată, polivitamine (mai mult vitaminele B), nuci, migdale, stafide, fructe proaspete, sucuri şi compoturi, minimum doi litri de apă/zi. Pentru deschiderea poftei de mîncare este indicată o salată de varză murată cu puţin chimen şi untdelemn, care se consumă ca felul întîi la mesele de prînz şi de seară. După placul pacientului, se propune un amestec de: grîu germinat (200 g), fulgi de ovăz (100 g), pîine graham (100 g), un ou fiert şi un litru de lapte dulce.

Se exclud din alimentaţie carnea de porc, grăsimile animale, slănina, untul, smîntîna, brînza grasă, conservele, zahărul alb şi produsele zaharoase concentrate, precum şi băuturile alcoolice. Despre tutun se înţelege că nici nu poate fi vorba, obiceiul de a fuma fiind suprimat în totalitate.

Regimul de viaţă impune anumite condiţii obligatorii: evitarea frigului şi a umezelii, evitarea oboselii fizice şi nervoase, tratarea diverselor infecţii interne, gimnastică medicală de recuperare, masaje pe grupe musculare pentru stimularea circulaţiei sanguine, evitarea supărărilor şi stărilor tensionate cu persoanele din jur. Este bine ca atitudinea bolnavului să se menţină pozitivă, dînd frîu liber speranţelor de viaţă şi planurilor de viitor. De asemenea, spune dl prof. Milică, bolnavul se va simţi mult mai bine dacă elimină stările de stres, teamă, mînie, punînd în loc credinţa religioasă în vindecare.