 |
| Imprimat de la http://www.evenimentul.ro (vineri, 12 martie 2010). Adresa articolului este http://www.evenimentul.ro/articol/pluta-de-naufragiu-2.html ASIS. Toate drepturile rezervate. Pentru a imprima intra in meniul 'File' si alege optiunea 'Print', apasa tastele CTRL+P sau click aici.
 Pluta de naufragiu (2) articol publicat la: vineri, 12 martie 2010 Intre "figurinele" din cartea cu acest titlu a lui Florin Faifer, Aristide Blank este Bancherul. Personaj extraordinar, adevarat erou de roman. Inteligent, talentat (Calinescu il considera "un remarcabil dramaturg si mai ales poet al constiintei de sine"), a scris si proza. A fost consilier economic al lui Carol al II-lea si a intemeiat, in 1920, Editura "Cultura Nationala" si Premiul "Techirghiol-Eforie", al carui prim laureat avea sa fie Mircea Eliade, pentru romanul Maitreyi. Dupa un mariaj cu Cella Delavrancea, se insoara cu fiica unui fost prim-ministru al Iugoslaviei, printre martori aflindu-se Elena Vacarescu si Nicolae Titulescu. Plin de farmec si "vinat" de femei, Blank-bancherul si poetul cauta in iubire desfatarea, misterul, "estetizindu-si pina si intima pornire", observa Florin Faifer. Parind a-l parafraza, prin atitudine si destin, pe eroul sadovenian, pentru consilierul regal, intemeietorul si proprietarul de institutii culturale "apa si proprietarii curg la vale". Ars longa! Numai ca nici din scrierile lui literare nu a ramas mare lucru. Intre umbre si penumbre se infatiseaza Alexandru Bogdan-Pitesti (18701922), zis si Bogdan-Ciupesti sau Bogdan-Vacaresti (aluzie la binecunoscuta puscarie). Despre el, B.Fundoianu zicea ca si-a pus geniul in viata. Descendent al unor refugiati aromani din Ianina, Bogdan-Pitesti nu-si dezminte neamul. Ambitios, dornic de marire, charismatic, fanfaron, face politica, iar "fanfaronada lui are stil si cutezanta". Cutreiera satele in costum national, se da fiul lui Alexandru Ioan Cuza (cunoastem noi pe unul care se dadea in anii 90 chiar Cuza sau o clona a intemeietorului si primului sef de stat roman, dar stradania lui a esuat lamentabil in ridicol), promite taranilor impartirea mosiilor (pulsiuni comuniste?!), agita taranii (tot cu stil, nu cu ghioaga, ca un pachiderm taranist din deceniul trecut!). Pamfil Seicaru il gratula cu epitetul snapan. Bogdan-Pitesti "destin singular si, in felul sau, enigmatic" este un scriitor inzestrat si polivalent. Eseist, apologet al lui Macedonski, scrie, intre altele, o "Incercare asupra poeziei in Romania de dupa 1870 pina in zilele noastre: Eminescu si Macedonski", text asezat ca prefata la volumul Bronzes (1897). Publica poezie in Literatorul. In generozitatea lui, manifestata pentru cei care il adulau cu asupra de masura, autorul Noptii de mai il recomanda: "un minunat prozator si un admirabil poet". Ioachim Botez (n. 1884, in Bistricioara Neamt) "Un «belfer» intre belferi", cum isi intituleaza Florin Faifer paginile pe care i le rezerva, are o origine umila: fiu de padurar, sarac, ucenic la un barbier, calfa la un cizmar, resentimentar fata de cei bogati sau macar instariti, ajunge licentiat in limba si literatura franceza, fiind apoi profesor la Pitesti, Mizil, Piatra Neamt, Buzau, Oltenita, Suceava, in fine, la Bucuresti unde preda franceza la un pension de fete, la Scoala Normala si la Liceul "Mihai Viteazul". A mai practicat si alte munci, intre care "secretar" al unui fotograf la minut si "gardian mizgalitor de catastife" la inchisoarea Vacaresti. Experienta sa, nu dintre cele de toata mina, consemnata intr-un fel de jurnal are un ecou vizibil in foiletoanele pe care le publica in Curentul, iar apoi in doua volume (1935 si 1939) intitulate Insemnarile unui belfer. Insiruirea denumirilor publicatiilor la care Ioachim Botez colaboreaza ocupa aproape o pagina de carte, iar cea a marilor scriitori ai literaturii universale din a caror opera traduce, ca bun cunoscator al limbilor franceza si germana, nu mai putin de jumatate de pagina. Memorialistica de buna calitate, iesita de sub un condei minuit de un scriitor inzestrat si cultivat, ridicat de jos fara ajutorul cuiva, Insemnarile unui belfer au fost receptate ca "o promisiune pentru o opera un roman, de pilda de mare performanta narativa". Aceasta insa nu s-a implinit. Exista in galeria orinduita de Florin Faifer si Apolinicul. M-as fi mirat sa nu fie, chiar si printre "naufragiati", daca nu mai ales printre acestia. El este George Mathei Cantacuzino (nascut la Viena, in 1899). Era ruda cu Barbu Dimitrie Stirbei si Alexandru Ioan Cuza, cu Ana de Noailles si Martha Bibescu, cu pictorul Theodor Pallady. Demnitar in Ministerul de Externe, memoriile sale de diplomat au aparut in limba franceza cu prefata lui Nicolae Iorga. Ca arhitect este autorul unor edificii, intre care blocul Carlton din Bucuresti, prabusit la cutremurul din 1940, ceea ce a dus la punerea sub acuzatie a lui G.M.Cantacuzino. S-a dovedit insa ca acuzatia era neintemeiata. Avea sa petreaca apoi, intre anii 1946 si 1953, in puscariile regimului stalinist instaurat in Romania, tot fara nici o vina. Aristocratul si europeanul pursinge, scolit in Austria, Elvetia si la Paris (Ecole Nationale de Beaux Arts), dupa ce, eliberat din inchisoare, lucreaza la Directia Monumentelor Istorice, in 1957 se muta la Iasi, atras de "alchimia subtila a farmecului" capitalei Moldovei. (va urma) Constantin Coroiu
Imprimat de la http://www.evenimentul.ro (vineri, 12 martie 2010). Adresa articolului este http://www.evenimentul.ro/articol/pluta-de-naufragiu-2.html ASIS. Toate drepturile rezervate. |